Trei cuvinte străine, ce ascund un jaf deloc străin guvernelor care au condus România în ultimele decenii. Zeci de milioane de euro care se scurg în buzunarele unor puteri străine, a unor lobby-iști și a unor intermediari străini dar și români.
Introdusă în 2009, taxa clawback fost numită, la momentul respectiv, o soluţie temporară în contextul crizei financiare. Zece ani mai târziu, ea este încă prezentă în aceeaşi formă, fiind, conform producătorilor de medicamente generice, principala cauză pentru dispariţia a peste 2 000 de medicamente ieftine.

„Cu excepţia Greciei şi a României, toate statele-membre UE sprijină industria locală de medicamente generice, aceştia din urmă plătind fie deloc, fie un procent de până la 5% pentru clawback/payback”, explică Valentina Băicuianu, director executiv al Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România (APMGR).
Există un deficit de aproximativ 4 miliarde de lei în bugetul de medicamente, pe care producătorii îl plătesc sub forma unei taxe numite clawback. Producătorii de Medicamente Generice nu beneficiază de un clawback redus/diferenţiat, deşi nu au contribuit la creşterea consumului aşa cum au contribuit medicamentele inovative, iar medicamentele generice şi biosimilare susţin optimizarea bugetară. Ca exemplu, în România, piaţa de adalimumab este cotată la circa 60 de milioane de euro anual. Prin neactualizarea automată a protocoalelor odată cu apariţia biosimilarelor se pierd economii de circa 12 milioane de euro.
Există un paradox, şi anume, la un asemenea deficit în bugetul de medicamente, autorităţile nu susţin suficient de mult creşterea prescrierii de medicamente generice şi biosimilare, care ar permite optimizarea bugetară.
Mai mult, protocoalele terapeutice nu se actualizează imediat cu biosimilarele apărute pe piaţă, pentru toate indicaţiile terapeutice. În acte normative, precum Ordinul comun al Ministerului Sănătăţii şi al CNAS pentru actualizarea protocoalelor, nu au ce căuta denumiri comerciale, aşa cum există în versiunea în transparenţă, de pe pagina Ministerului Sănătăţii, şi cu atât mai mult exprimări de genul „a se folosi exclusiv” un medicament inovativ. Asemenea exprimări, precum „exclusiv”, conduc la distorsionarea pieţei, a limitării accesului pacienţilor la medicamente.
Toate statele-membre UE, mai puţin România, unde penetrarea biosimilarelor la nivel naţional este de doar 6%, susţin prescrierea medicamentelor generice şi biosimilare.
Cel mai recent guvern, căzut prin moțiune de cenzură, a avut o atitudine doar la nivel declarativ.
Taxa clawback a crescut de la 7 – 8%, cât era la început, la 26 – 27%, iar această taxă “este suportată de firmele din domeniu, care nu mai pot să suporte efectiv această povară fiscală şi care încetul cu încetul se retrag de pe piaţă”, a declarat premierul demis Ludovic Orban, într-o conferință de presă comună cu ministru al Sănătății demis, Victor Costache, și cu vicepremierul demis Raluca Turcan.
“Din ce am studiat sunt 2.000 de medicamente care s-au retras de pe piaţă. După acea aplicare a taxei clawback oarecum pauşal şi pe inovative şi pe generice iarăşi este de discutat şi de analizat. Nu sunt un specialist în domeniu, dar vă spun clar că aici va trebui să facem o analiză serioasă şi să luăm nişte decizii”, a adăugat Ludovic Orban.
Ludovic Orban mai spunea că “taxa clawback, aşa cum a fost gândită, a devenit cel mai mare inhibitor în ceea ce priveşte dezvoltarea pieţei de medicamente, ajungând la cote de 26 – 27%. Se ştie că preţurile la medicamentele compensate şi gratuite sunt preţuri reglementate, care sunt calculate după o formulă care trebuie să o discutăm. Sigur, nu vin eu acum cu soluţii. Dar trebuie să o discutăm, pentru că aşa cum este formula de calcul acum nu generăm stimulente pentru o prezenţă foarte serioasă de medicamente şi pentru o competiţie pe piaţa medicamentelor. În privinţa taxei de clawback a ajuns la 26 – 27% din cauza faptului că au crescut costurile pe medicamente compensate şi gratuite, menţinând în schimb aceeaşi anvelopă bugetară”.