Camelia Burghele: “Prea puțin ne gândim la sacralitatea aceea care era specifică Crăciunului în satul tradițional” – interviurile lui Opriș • ”5 minute pe săptămână” – Interviurile lui Opriș. • În fiecare vineri. Anul ăsta, prin noiembrie, m-am cazat la un hotel de lângă Alba Iulia. În hol, bradul era împodobit și colindele “curgeau” prin sistemul stereo dolby surround. La supermarket era plin de moși de ciocolată, reni, spiriduși, pachete colorate și brazi de plastic. Bun și așa. N-ai cum să negi realitatea. Nici să te opui mersului lucrurilor. Post, sacralitate, simplitate sau Christmas party, Secret Santa, colinde comerciale, turbo-cumpărături, festivism, marketing, supermarketing, cumpărături? La români, sărbătorile “de iarnă” încep pe 30 noiembrie, cu Sfântul Andrei, continuă cu Ziua Națională de 1 decembrie, Sfântul Nicolae, Crăciunul, Sfântul Ștefan, Anul Nou, Boboteaza și Ziua Principatelor Române, pe 24 ianuarie, anul următor. Religie, tradiție, istorie dar și consumism și marketingul lui Santa Klaus, într-o lună și jumătate de cumpărături, chermeze și zile libere. Despre sărbătorile de iarnă la noi și la ai noștri…
Camelia BURGHELE este antropolog cultural și etnolog specializat în magia terapeutică tradițională și în dinamica proceselor culturale din satele românești tradiționale și post-tradiționale. Este singurul cercetător științific de gradul I pe care îl are Sălajul (Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău). Are publicate o serie de articole și volume circumscrise acestor teme de cercetare, cele mai multe cuprinse în seria de studii și cercetări antropologice centrate pe satele meseșene, sub numele generic Satele sălăjene și poveștile lor, o colecție de 10 volume co-editate de Editura Etnologică București și Editura Caiete Silvane Zalău care panoramează ultimele mărturii ale satului tradițional sălăjean, surprins, prin mecanisme specifice etnografiei de teren și istoriei orale, în procesul trecerii sale către satul post-tradițional, actual. Are o contribuție majoră la promovarea turistică a satelor sălăjene prin volumul 7 zile în Țara Silvaniei, co-editat de aceleași edituri în 2001 și reeditat ca o a doua ediție în 2015, datorită epuizării primului tiraj de 1000 volume. După un doctorat (magna cum laudae) pe tema antropologiei sănătății (primul pe acest subiect din țară), a finalizat studiile postdoctorale la Școala Postdoctorală a Academiei Române (2013), publicând ca lucrare de cercetare volumul Asumarea identității culturale în comunitățile românești din Maramureșul ucrainian (Transcarpatia, Ucraina), conservare și / sau dinamică socio-culturală în context european (coordonator științific acad. dr. Sabina Ispas). În ultimii zece ani a inițiat și coordonat, prin Centrul de Cultură și Arte Zalău, tabere de cercetare studențească, aducând universitățile din București, Craiova, Baia Mare, Cluj, Szeged în mijlocul țăranilor sălăjeni, pe care, alături de casele, satele și obiceiurile lor, i-a transformat în referențial de cercetare pentru studenți, masteranzi și cadre universitare. Rezultatul acestor „școli de vară ale etnografiei de teren” au fost o serie de volume de abordări antropologice, printre care se numără Țărani de ieri și de azi. Dinamica peisajului cultural pe Valea Almașului (coord.), Editura Caiete Silvane, Zalău, 2018 sau Bădăcin, satul memoriei culturale. Demersuri antropologice de Centenar (coord.), Editura Caiete Silvane, Zalău, 2019. În prezent, studiază fenomenele de repercutare a magiei tradiționale în magia modernă contemporană, o parte a acestor cercetări fiind redate în volumul De la vrajă la vrăjeală. O antropologie a supranaturalului contemporan, editată la Institutul European Iași, 2017. Este o prezență de primă mărime în cultura sălăjeană, prin prezență și atitudine. În ultima perioadă s-a specializat ca speaker (public speaking) în promovarea culturii tradiționale autentice, cu sancționarea derapajelor culturale, acreditând conceptul de „țăran smart”. Crezul său profesional, mărturisit public, este acela de a fi nelipsită din bibliografia oricărui studiu despre Sălaj: „Aș vrea să se poată spune, la un moment dat: – Nu poți scrie ceva despre satele din Sălaj fără să citezi volumele Cameliei Burghele! Atunci m-aș simți împlinită cu adevărat!”. Se bucură de notorietate și recunoștință publică dovedite de nenumăratele prezențe și aprecieri în literatura de specialitate, în reviste naționale, mereu intervievată de radiouri și televiziuni, prin prezența în forurile de conducere ale Asociației Etnologilor din România, multiplu premiată, dar, mai ales, se bucură de prietenia multor țărani sălăjeni în ale căror case a intrat ca să asculte și să noteze, cu răbdare, poveștile satului sălăjean.
