Robul și sclavul: Sclavia modernă, motorul de Mobră al dezvoltării în forță

Sclavii sunt, de departe, cei mai cunoscuți pălmași, din Antichitate și până astăzi – în anumite teritorii africane, sud-americane sau asiatice.

De la greci și romani, la culegătorii de bumbac din America de Nord și până la copiii deazi ce lucrează în mine și exploatări ilegale în diverse colțuri negre ale lumii, sclavia a evoluat într-o formă subtilă de a substitui, munca plătită și muncitorii calificați cu asistați sociali sau trabajadori necăjiți, necalificați.

Când sclavii moderni iau locul firmelor specializate apar două fenomene: administrația respectivă este falită și nu mai are bani pentru servicii profesionale de calitate dar și faptul că administrația respectivă a eșuat definitiv în ceea ce înseamnă, în cazul Timișoarei city management sau buna gospodărire a orașului și a resurselor umane și financiare.

Sclavii, conform documentelor istorice, în marea majoritate a cazurilor, erau plătiți cu foarte mici sume de bani sau alte bunuri, fie că vorbim de construirea Marilor Piramide sau de plantațiile de bumbac. 

Dezvoltarea în forță a Timișoarei, printre multe multe aspecte contestabile, a adus în anul 2018 și fenomenul șmecheresc al sclaviei, mascată sub cuvinte precum eficientizare, scăderea costurilor, management al resurselor umane. Mai grav este că s-a recurs la cei ce primesc ajutor social (cazurile sunt diverse, unele discutabile rău), forțați să muncească la curățenia orașului, sub amenințarea că administrația orașului, prin vocea primarului, le va tăia ajutoarele sociale dacă nu pun mâna pe mături. 

Inițial asistații era o forță de muncă complemetară serviciilor de curățenie și întreținere a spațiilor verzi, a spațiilor publice în general.

Așa au apărut…

1. Sclavul asistat social

Fie nene, fie tanti, la mătură căci Retim-ul nu se mai ocupă. De ce? De ași de dubă…

După ce a anunțat că îi scoate la muncă pe toți asistații social din Timișoara care nu au scutire de la medic pentru muncă, primarul Nicolae Robu le-a dat sarcină măturatul străzilor. În Timișoara sunt 42 de asistați social, apți de muncă, iar aceștia trebuie în teorie să presteze fiecare câte 5-7 zile pe lună pentru a primi indemnizația de 142 de lei. Numai ca mai puțin de zece asistați s-au și prezentat la apelul bocancilor.

Despre simbolistica (?!) gestului, vocea edilului-șef Nicolae Robu:

”Dincolo de umplerea unui gol de forta de munca trebuie sa se vada si simbolistica acestei decizii. Tin foarte mult la transmiterea unui mesaj sanatos in societate. Asta e o asistenta sociala nociva. Noi ii punem la munca. Se pare ca nu au inteles toti. Cei 42 apti de munca nu mai primesc niciun ban si vor vedea cand vine momentul incasarii ca se pare ca nu vin toti la munca. Ei cred ca se joaca. Cu mine nu se joaca. Daca unul nu vine, acel unu nu isi primeste banii. Eu nu doresc ca pe termen lung sa folosim matura ca unealta de curatenie in oras, dar e o situatie de forta majora. Deja de ieri avem un prim utilaj. Vom mai lua si altele. Mereu vor fi munci de facut in care vrem sa ii implicam pe asistatii social. Nu e rusine sa muncesti. Orice munca e mai onoranta decat tinerea mainii intinse la pomana de catre persoane apte de munca”. Mda. Urmează aplauze prelungite și se scandează…Las-o așa!

2. Sclavul horticultor

Primăria Timișoara plătește 34.000 de euro pentru curățenia stradală a Timișoarei pentru 80 de zile. Societatea Horticultura se ocupă până în primăvară de golirea coșurilor de gunoi de pe străzile orașului, iar pentru asta primește puțin peste 424 de euro pe zi. În contractul semnat zilele trecute de primărie nu scrie și de măturatul străzilor, însă primarul Nicolae Robu ne asigură că muncitorii societății se vor ocupa și de această operațiune.

Primăria Timișoara a semnat, pe 30 octombrie, noul contract cu Horticultura. Acesta este valabil timp de 80 de zile și are o valoare de aproximativ 160.000 de lei cu tot cu TVA, adică aproape 34.000 de euro. Potrivit acestuia, societatea cu acționar unic CL Timișoara trebuie să presteze „serviciul de golit coșuri pe raza Municipiului Timișoara”. Soluția batistei pe țambalȘ le-a dat uniforme de Retim unor muncitori de la Horticultura și i-a pus să curețe Piața Victoriei. Pentru că e centrală și pentru că dacă e mizerie, fac justificat gură agenții econimici care închiriază căsuțe pentru Târgul de Crăciun. 

3. Sclavul întunericului

Cum era aia cu…Timișoara, primul oraș iluminat electric din Europa. Avea 731 de lămpi electrice stradale. Acum e o beznă mai ceva decât camuflajul de noapte pe timp de război.

Cea mai “luminată” soluție a fost cea pentru a scoate Timișoara din bezna totală din ultimele luni. În vara anului trecut, consilierii locali adoptau întocmirea unui studiu de oportunitate necesar pentru ca fosta RATT, actuala Societate de Transport Public Timișoara, să ia locul firmelor Elba și AEM pentru întreținerea sistemului de iluminat public din oraș și a iluminatului festiv de sărbători. Contractele primăriei cu cele două firme – Elba și AEM – au expirat la mijlocul lunii octombrie a anului trecut, iar de atunci becurile de pe străzile orașului sunt în beznă. Fosta RATT are activitate și în sectorul electric, dispune de o mulțime de stâlpi, pe care sunt inclusiv corpuri de iluminat.

Aceasta, doar în teorie.

În comparație cu Enel Distribuție, care are un monopol (impropriu spus), în mai multe zone, STPT are capacitatea și banii de a pune cel mult niște luminițe în bradul de Crăciun. Deși, la iluminatul festiv de sărbători, au contribuit în fiecare am mai mulți agenți comerciali printre care și AEM și ELBA.

300.000 de euro va primi anual STPT de la Primăria Timișoara pentru întreținerea serviciului de iluminat public și alți aproape 120.000 de euro pentru a ilumina orașul de sărbători. Adică 2,1 milioane de euro în cinci ani. Oficial, după votul consilierilor locali de marți, STPT va avea grijă, în următorii cinci ani, să fie lumină pe străzile orașului. Are, deocamdată, 26 de oameni și patru utilaje, iar noul director al societății crede că va putea face față situației.

Adică, pistol cu apă, la 26 de oameni și 4 utilaje obosite.

Nu mai vorbesc de soluții inteligente de iluminare ieftină și cu mentenanță minină dar profesională, cum ar fi la Cluj, Suceava, Alba Iulia, Oradea, Sibiu și chiar București.

Dacă mai pui că unele reparații la școli le face falimentarul Colterm, cel ce ia pe bani grei spații în mall-uri comerciale…

…întreb și eu, de ceva timp: cât mai costă o slugă? Încă n-am primit un mercurial serios.

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.