mirceaopris.com

Cu politețe, către Serviciul Român de Informații

sri-430x230

Din rațiuni de deontologie profesională și probitate morală, acest  text nu conține nume, descrieri și detalii explicite, fotografii sau alte documente și dovezi care să devoaleze identitatea persoanei/persoanelor la care mă voi referi.

Un ofițer superior de informații ar trebui să fie, în mod ideal, caracterizat de integritate morală, onoare, profesionalism și să stea departe de zvonistică, partizanat, încercări de intimidare și jocuri de culise. Și mă refer strict aici la un ofiter superior al SRI, angajat al Structurii Antiteroriste de pe Aeroportul Internațional Timișoara, care moare de grija persoanei mele și mă dă ca exemplu negativ, atunci când vor mușchii săi și nu fișa postului i-o cere, folosindu-mi chiar și numele, ca și exemplu ce poate păți un lucrător al securității aeroportuare de la aeroportul din Timișoara. Stimate domn, eu sunt un profesionist, ceea ce este un lucru incomod, știu, dar aici nu am cu ce să vă ajut și nici nu pot să închid ochii, la aproape un an de când tot “predicați” pilde apocaliptice mincinoase despre persoana mea.

sri-430x230

Nu am să comentez  trecutul profesional al respectivului ofițer și nici educația sa, care nu prea îl recomandă pentru actualele sale funcțiuni în cadrul respectivei structuri de pe aeroport. Și nu am să mă leg nici de subofițerii mărunți care îi cântă în strună, fie din servilism sau de frică.

Mă deranjează ca ofițerul SRI respectiv să (încerce să) intimideze personalul aeroportului dând ca exemplu “ce a pățit ăla mic dacă a măcănit și nu și-a văzut de treabă”. Cu alte cuvinte, stimate ofițer, încă de când lucram ca și referent de securitate certificat pe Aeroportul Internațional Timișoara am văzut și constatat multe nereguli și disfuncționalități, dintre care unele, da, se aflau în “ograda” unde activați. Din rațiuni legale, profesionale și de siguranță națională nu am să fac publice detalii, deși știți bine că ele sunt documentate, există și dovedesc un nivel scăzut al…și al ….., lipsa…. precum și alte lucruri care nu funcționează așa cum ar trebui. Dacă aș face publice anumite detalii, mi-aș face mie un deserviciu și v-aș da Dvs satisfacția de a fi reacționat “visceral” la astfel de provocări, pe care le practicați încă din anii mijlocului Dvs de carieră, anii ’80.

Să lămurim public un aspect pe care Dvs îl predicați peste tot, la fel cum fac și unii oameni din conducerea aeroportului din Timișoara și acoliți ai acestora, pe la șprițuri, sedii de partid, cabinete parlamentare, cafenele sau în birourile unor influenți oameni de afaceri. Eu, Mircea Opriș, nu am fost dat afară de la Aeroportul Timișoara, ci mi-am înaintat demisia, în urma unor presiuni profesionale și administrative, bine redactate de altfel, a căror menire a fost încercarea de intimidare și obstrucționare a muncii mele pe aeroport, pe care am făcut-o 24 din 24 de ore fără a încălca vreun consemn și fără a-mi depăși atribuțiile stabilite prin fișa postului.

Efectul de bumerang este că acele activități de patrulare și control pe care le desfășuram deranjau intimitatea unor detalii pe care anumite persoane, din conducerea aeroportului cât și din structura din care faceți parte, nu doreau ca eu să le văd, documentez și eventual să le aștern pe hârtie sub forma unor informări și rapoarte legale, în conformitate cu fișa postului. Ca să nu adaug faptul că am avut relații profesionale și interumane foarte bune cu mulți dintre subofițerii și ofițerii SRI care lucrau sau încă lucrează pe aeroportul din Timișoara. Și acest lucru vă deranja. Tocmai de aceea, vă recomand sincer, un curs profesionist de “profiling” și unul de analiză isomorfică, pentru a nu repeta greșelile pe care continuați să le faceți fără a da socoteală.

Incidentul la care vă referiți, adică acel control de noapte în care am constatat ce am constatat, nu vă viza pe Dvs sau pe oamenii din subordinea Dvs. Știu și ce ați încercat pe urmă, din ambiții personale și pentru a da o mână de ajutor celor din conducerea aeroportului care nu mă puteau da oficial afară iar în particular le era rușine (sau lipsă de bărbăție?) că trebuiau să mă “retragă în depou” ori să mă determine îmi dau demisia.

Însă planurile v-au fost dejucate chiar de către superiorii Dvs, cu obiectivitate și celeritate. Acel ultim control inopinat pe care l-am efectuat în data de x/y a fost benefic pentru siguranța și securitatea aeroportului, a pasagerilor, a aeronavelor, controlul accesului și a infrastructurii critice a aeroportului în general. Pe cine am prins “cu izmenele în vine” nu importă, nu se poate face public și oricum știți, în mod obiectiv sau folcloristic, depinde cum vă convine să abordați problema și în funcție de cui povestiți: (1) folcloristic – unora care nu vă sunt subordonați dar pe care îi puteți speria sau (2) când o faceți cu varianta aproape oficială, în fața superiorilor ierarhici. Controlul tematic pe care l-am executat atunci avea toate acoperirile legale și procedurale prevăzute de către lege și procedurile AIT: a fost informat dispecerul de serviciu, agenții de securitate aflați în acel  moment de serviciu la aeroport etc.

Și vă rog să aveți în vedere în mod expres atât Dvs cât și anumite persoane din conducerea aeroportului: nota de informare, detaliată pe minute și acțiuni, despre controlul care urma să aibă loc, avea aprobarea scrisă a directorului instituției. Acel document există în original! Așa că… ghinion!

Prin urbe, prin restaurante la șpriț, pe la urechile unor parlamentari și chiar prin unele cabinete din Ministerul Transporturilor, a ajuns varianta previzibilă că eu am făcut totul de capul meu, fără a avea aprobările superiorilor și…că am fost oprit din nebuneasca acțiune pe stil “Rambo”, făcută pe cont propriu, cu focuri de armă, de avertisment, trase în aer. Nimic mai neadevărat! Dacă varianta aceasta ar fi cea adevărată, în capcană ar pica tot nevinovați angajați ai BAT a SRI de pe aeroport sau polițiști de frontieră, singurii care dețin, pe timpul serviciului arme de foc, atât în zona publică cât și în cea securizată, ale aeroportului. Ori dacă s-ar fi tras focuri de armă în acea noapte, ar trebui să existe niște informări și rapoarte detaliate, declarații și mărturii de la cei care m-au văzut în noaptea respectivă, prin care să se justifice cartușele trase ca foc de avertisment. Aveți astfel de documente genuine sau măcar v-ați chinuit să fabricați unele?

Acestea fiind lămurite, stimate ofițer, vă rog să vă stăpâniți cu firea! Neregulile au fost constatate de către experții SRI veniți de la centrală cât și de către inspectorii internaționali veniți la auditul pe securitate al ECAC din luna septembrie 2013, în ciuda eforturilor de a ascunde gunoiul sub preș când oaspeții era deja “în casă”. Genul acesta de, să le numesc elegant disfuncționalități, au ajuns în atenția superiorilor Dvs cât și a forurilor europene și internaționale în materie de securitate aeroportuară și aeronautică.

Cât privește modul în care povestiți, intimidați oameni nevinovați care lucrează pe aeroport cu discursuri de genul “Ciocu’ mic că altfel pățiți ca și Opriș, ăla micu”, e un text tipic folosit doar de către UNII lucrători ai Securității înainte de 1989. Ori SRI s-a reformat între timp, chiar dacă au rămas și oameni precum Dvs, care încă trăiesc cu acele nostalgii ale ofițerului din umbră atotputernic.

În speranța că mesajul meu este destul de clar și nu doriți escaladarea pe căi legale a unui fals conflict pe care l-ați creat, împreună cu persoane din conducerea aeroportului timișorean, vă informez sincer că următoarea dată când îmi folosiți numele și mă dați ca exemplu negativ, în mod fals și mincinos, vă voi da în judecată. Nu vă spun și pentru ce, ca să aveți și Dvs câteva motive de reflecție.

Și ca să ne înțelegem ca de la om la om, despre profesionalism în materie de securitate zic să ne vedem fiecare de treburi și să nu ne căutăm diplomele prin sertare, pentru că unul dintre noi doi se va face de râs. Ghiciți cine!

Așadar, vă rog, nu mai trimiteți începători într-ale filajului sau surse deschise (“sifoane” în limbaj trivial) care să asculte , filmeze, înregistreze întâlnirile fără ascunziș pe care le am în oraș, ziua la vedere în localuri sau locuri publice, la un ceai sau cafea “NEÎMBUNĂTĂȚITE”. I-am văzut, știu cine sunt, și nu mi se pare normal și legal să consumați resursele serviciului pe persoana mea:  e vânătoare de vrăjitoare și orz aruncat pe gâște. Supraveghere, filaj și contrafilaj nu știu să facă doar băieții ăia pe care îi folosiți (au și ordine de serviciu, când stau la pizzerie la masa de lîngă mine și un anume ziarist timișorean???) sau sifonarii ieftini dați afară din structuri și care încă servesc…dar nu patria.

Domnule ofițer, nu este un joc. Ați deschis o cutie a Pandorei de care Dvs vă temeți, iar eu nu.

Aș prefera ca lucrurile să se oprească aici. Raportați informația culeasă și lăsați compartimentele de sinteză și analiză să își facă profesionist treaba, nu încercați să intoxicați cu palavre și invenții serviciul din care faceți parte. SRI este un serviciu de informații profesionist, de oameni serioși, în marea lor majoritate. Nimeni dintre cei ce respectă jurământul nu vor ca SRI să fie târât în jocuri ieftine, dezinformări și discreditarea instituției însăși, doar pentru ca Dvs să primiți o avansare, înainte de pensionare. Implicit, o pensie mai mare și o decorație “cu frunze de spanac” la trecerea în rezervă.

Memento: Patria a Priori, domnule ofițer! Parcă așa ar trebui să fie…

Share

AiR

http://www.mirceaopris.com

View more posts from this author

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>