mirceaopris.com

Ce am ales si cu ce ne-am ales

NU am agreat niciodata teoria conspiratiei, mai ales atunci cand vine vorba despre strainii care ne fura si despre cum ne vindem tara pe bani de seminte. La fel, nu am inghitit niciodata aberatiile paranoide cu iz de nationalism ieftin ale lui Corneliu Vadim Tudor, povestile cu buricul Universului, ascuns in Bucegi, ale lui Pavel Corut.

Sa fie clar, intotdeauna am fost deschis fata de straini. Insa am invatat ca trebuie sa zambesti larg si sa deschizi usa, dar sa lasi lantul pus. Din simplu motiv ca, din 1990 incoace tot felul de martafoi, de la italieni si nemti, la grecotei si papuasi ai afacerilor au trecut prin Romania cu onoruri de mari investitori si au facut rahatul praf sau au reusit sa dea niste tunuri pe care le vom plati tot noi, ani buni de acum incolo.

 

sursa: riscograma.ro Business Intelligence

sursa: riscograma.ro Business Intelligence

“Noi nu ne vindem tara, o dam pe gratis”, urla analistii lu’ peste prajit pe la televiziuni. Asa e, asa a fost. Si vai, saraca tara, am vandut-o cu totul: am falimentat economia, armata, industria grea, agricultura. E foarte adevarat. Dar nu e iesit din comun. E soarta tarilor mici, precum Romania, Grecia, Ungaria, Bulgaria si altele care nu au stiut sau nu au vrut, prin diversi politicieni de moment, sa isi negocieze conditii avantajoase. Exact ca si in cazul curvelor, nu conteaza daca sunt frumoase ori urate si cat cer pentru o partida, ci conteaza daca se lasa umplute cu slobozi pe un bon de masa sau pe 100 de euro.

 

Asa ca….nu prea conteaza ca au plecat investitori tepari, gen grecii care faceau autostrazi, nemtii de la Aton Transilvania si altii. Aici conteaza doar ca au facut praf milioane de euro din bani europeni, si-au tepuit partenerii romani, privati sau de stat si au reusit si figura cu “Hotul striga hotii!”, trimitand in fata procurorilor pe fraierii de romani care i-au avut ca parteneri. Spalarea de bani e sport national in tarile bogate precum Germania, Franta, Italia sau Marea Britanie. Si unde e mai bine sa ii speli daca nu la fraieri. Adica prin Europa de Est sau in tanara Republica Kosovo. La Bruxelles, comisarii OLAF tac malc, deschid dosare si le ascund prin pantaloni, pe sub camasa. Pentru ca, daca magnatii vestici vor, strivesc un comisar OLAF precum o musca pe gramada de rahat.

Moda tunurilor din privatizari cu straini a apus. Insa a aparut de vreo 6 ani incoace, coincidenta, cam de cand e Traian Basescu presedinte, o noua moda a jefuirii tarii. Dupa ce au intoxicat prin mass-media ca tara a fost vanduta de Nastase, Miki Spaga si altii, au spus ca nu a mai ramas nimic de pradat. Insa a ramas. Si a ramas ce e mai gras, adica ceea ce mai este functional si aducator de venituri.

Tributar intereselor straine si jalnic cersetor de dreptate pe la cancelariile occidentale, mai ales la usa doamnei Merkel, Traian Basescu are grija, pe final de mandat sa vanda ceea ce a ramas. De exemplu, companiile de stat, cele de interes strategic national si alte cateva. Exact dupa modelul in care cineva a reusit sa vanda flota de vase comerciale a Romaniei, de la pescadoare la petroliere.

Exemplele se stiu de mult timp deja in mediile de informatii sau in comunitatea de informatii, cum ii place sa spuna presedintelui in exercitiu. Se stia clar ca deschiderea exploatarii de la Rosia Montana e necesara, insa presedintele a tinut asul auriu in maneca. Si il mai tine un pic.

Circoteca de la Oltchim, unde am ajuns sa il vad pe ipochimenul de Dan Diaconescu pe post de mare investitor, care se plimba prin parcarea Guvernului cu sacii cu cash, ca in Tanganica si il mai si cearta pe premierul tarii, e o chestiune de siguranta nationala din mai multe puncte de vedere. Cu toate astea, bufonul DD pare sa aiba priza la turma, mult mai bine decat ciobanul de meserie, europarlamentarul Gigi Becali.

In ianuarie 2012…” Plecarea Nokia a fost primul semnal de alarmă, după ce migraţiile unor nume ca Procter&Gamble, Kraft sau (parţial) Coca-Cola au fost trecute cu vederea. Deşi prezenţa Nokia a fost înlocuită cu succes de Bosch şi De Longhi, încă există riscul ca şi alte companii să plece, din cauza schimbărilor provocate de criză sau a nemulţumirilor legate de situaţia economică şi financiară a României. Deja, în doar trei ani investiţiile străine directe au scăzut de la peste nouă miliarde de euro la mai puţin de două miliarde, adică înapoi la nivelul anului 2003. Pentru ca investiţiile străine să nu se transforme într-o adevărată piatră de moară de gâtul economiei, ar trebui fie ca exodul să încetinească, fie ca alte investiţii să ia locul celor plecate”. (sursa: www.riscograma.ro )

Prin iulie 2012, tabloul era cam asa: “Gigantul olandez din industria asigurărilor Eureko, cu subscrieri de 20 mld. euro, urmează să pă­răsească piaţa locală la începutul anului viitor după ce în ultimii opt ani a adus zeci de milioane de euro la capitalul subsidiarei locale pentru a acoperi pierderile înregistrate an de an, afirmă surse din domeniu. România pierde astfel încă un investitor străin important în Europa, în timp ce politicienii continuă să se războiască, prelungind una dintre cele mai periculoase crize din ultimii ani. Piaţa asigurărilor a fost abandonată şi de britanicii de la Aviva, în timp ce germanii de la Bayern LB care controlează grupul maghiar MKB au ieşit de pe piaţa bancară locală. La nivelul industriei cea mai mare pierdere rămâne plecarea Nokia. Numărul investitorilor străini care pleacă se măreşte, în timp ce proiectele noi sunt extrem de rare”. (sursa: realitatea.net).

Ca sa orbim de tot, in acelasi iulie fierbinte “Publicaţia poloneză Rzeczpospolita scrie că investitorii străini pleacă din acestăţarăîn România, atraşi de forţa de muncă ieftină. Rzeczpospolita  dă ca exemplu producătorul german de componente auto Takata-Petri, prezent deja pe piaţa românească. Publicaţia avertizează că în Polonia sunt închise fabrici, iar angajaţii sunt concediaţi”. (sursa: Mediafax)

Revenind in octombrie, in vestul tarii, la Timisoara, nemtii de la Continental Anvelope, polueaza nestingheriti de ani de zile. Si culmea, ce nu se mai face la Copsa Mica se produce chiar in orasul Timisoara. Continental Anvelope ii umple pe timisoreni de negru de fum. Si cum incerca cineva sa ii opreasca, brusc aparea Suzanne Kastner din Bundestag, bucurestenii faceau o plecaciune, Ostaficiuc la Timisoara facea o dubla plecaciune si un salt mortal si nimeni nu se mai lega de ei. Zmeul Nicolae Robu, actualul primar al Timisoarei, a tunat in primele saptamani de mandat ca scoate el toti marii poluatori in afara Timisoarei. A fost destul o sponsorizare de vreo 25 de mii de euro pentru niste bancute si floricele pe strazile din centru si brusc nu mai avem nici o treaba cu poluatorul Continental. Tarie de caracter, primar de fier!

Si acum sa zburam putin. Tarom este unul dintre putinele branduri romanesti care a ramas in picioare si a rezistat unor jafuri repetate, de doua decenii incoace. Asa ca partenerii nostri occidentali ne-au amintit cu o palma peste ceafa ca e cazul sa introducem “manageri privati la stat”. Un concurs cu evaluari si futere de mama. La Tarom, de exemplu, dupa prima triere au ramas 24 de candidati, din care doar unul era roman. Lista celor 10 finalisti cuprinde insa doar straini, dintre care unii au avut de a face cu managementul aviatic mai tangential ca si zborul randunicii. Un exemplu, din chipurile confidentialele CV-uri, unul dintre candidati are ca experienta faptul ca a condus filiala dintr-o tara bananiera a unei mari companii aeriene care avea si ea un zbor pe saptamana catre destinatia BananaLand. Asa ca, noul manager strain va declara dupa vreo sase luni ca Tarom nu poate fi adus pe profit si va fi inghitit de grupul STAR ALLIANCE, din care face parte. Dar sa fim pe pace. Nu vor fi concediati chiar toti angajatii Tarom, insa Lufthansa trebuie sa reziste pe piata, iar micul partener Tarom ii statea in coasta, din cateva puncte de vedere.

LaTimisoara, dupa ce niste baieti dinspre Rasarit, deloc de neglijat, au reusit sa fugareasca toate companiile low-cost de pe aeroport, cu exceptia WizzAir, e timpul ca vesticii sa intre in scena. Dupa ce zvonistica a functionat privind plecarea CarpatAir de la Timisoara la Sibiu, unde nu sunt nici pista, nici balizaje si nici aerogara cum trebuie, sau chiar inapoi la Chisinau, adica, in afara UE (asta a fost cea mai tare gluma a lor), a urmat ca dogul german si snitelul austriac sa isi arate coltii. Batalia pentru functia de manager pe aeroporturile Otopeni si Timisoara este una foarte stransa. Pe de o parte exista manageri romani cu experienta pe aeroport dar care cunosc si cum sa se poarte cu oamenii, pe de alta parte cei care fac recrutarea (si aici e o poveste delicioasa, pentru alta data) au preferat tot felul de manageri din domeniul bancar sau smecherasi cu cetatenie vestica, care au “experienta”. Unul, de exemplu s-a ocupat pe un aeroport prusac de intretinerea spatiilor comerciale. Asta da! Sa tot conduci un aeroport, numai ca nu seamana nici cu banca unde vrajesti clientul cu comisionul si nici cu buticurile free-shop.

Si ca sa fie convingatori ca vor sa aiba ei Fuhrer-ul lor pe aeroportul din Timisoara, au trecut la strategii concrete. De care noi, ca fraierii ne speriem, fara sa ne uitam cum au facut diverse fuziuni in tarile lor sau ca au aplicat sperietoarea si prin alte tari din Europa Centrala sau Europa de Est. Concret, panica mare printer operatorii de turism pentru ca Austrian Airlines va opri operarea zborurilor pe ruta Viena-Timisoara, incepand de la finele lunii octombrie. Zborurile catre si dinspre Viena erau singurele operate de companie de pe Aeroportul International Timisoara. Ultimul zbor al companiei Austrian Airlines va avea loc pe data de 27 octombrie 2012. Simplu, austriecii si-au aratat coltii, dar au lasat loc de “buna ziua”, spunand ca ar putea reveni pe Timisoara din primavara.

Daca pierderile erau atat de mari, prima masura ar fi trebuit sa fie reducerea numarului de zboruri la unul pe zi sau de trei ori pe saptamana. Masura a fost insa radicala pentru ca vor si ei un loc in viitorul consiliu de administratie. Plus ca cei de la Lufthansa (si Tarom, ca sa fim sarcastici) au tot interesul sa mute pasagerii care pleaca din Timisoara dinspre hub-ul Viena, catre noul aeroport Berlin, dupa unificarea celor doua vechi aeroporturi care deserveau capitala Germaniei. Plus ca locul Austian Airlines poate fi luat cu success de catre Lufthansa si pentru variante ieftine sau foarte scumpe – Berlin Air si Lauda Air, care deja au inceput sa dea din aripi pe Otopeni. Deci ecuatia e clara.

Cat despre romani… conteaza ei? Pentru managerul strain sunt doar carne de tun. Pentru factorii de decizie dinRomania, niste votanti, dar prea putini la numar ca sa fie o masa critica.

Ramane sa vedem ce soarta vor avea CFR Marfa, Oltchim si alte cateva. Pentru ca in rest e simplu. Rusii se multumesc cu ce au deja prin tara asta, pe sectoarele petrolier si industrial si bonus s-ar putea sa vina cu o conducta-surpriza care va tranzita siRomania. Nemtii au primit cadou termocentralele, iar fratii americani afacerea cu sisturi, pentru care s-au ciorovait cu europenii pe la Bruxelles.

 

Episodul asta e gata.

Deci, ce am ales si cu ce ne-am ales?

Ce neam ales!

 

Si daca vreti sa va autoeducati de ce traim cum traim, va recomand o analiza de pe www.riscograma.ro:

Despărțirea României de UE   – un click pe link sa ne mai luminam.

Share

AiR

http://www.mirceaopris.com

View more posts from this author

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>