mirceaopris.com

Un fleac! Ne-am dezăpezit.

Vârful Vlădeasa, din masivul muntos cu acelaşi nume, are exact 1.836 de metri. Cam aşa ne-am simţit şi noi pe Intrarea Vlădeasa din Timişoara. Abandonaţi, căci salvatoarele pluguri şi utilaje de dezăpezire ne ocoleau mai ceva ca pe o comunitate de Yeti. Şi totuşi, ce dacă ne-am buşit, ca de la vecin la vecin, maşinile între noi, în curtea blocului? Nu era asta ţara lui Bulă? Şi unde mai e plăcerea derapajelor, a împinsului maşinilor dimineaţa, ca să intri în graţiile vecinelor împotmolite care se grăbesc care încotro? Sau ideea sinistră că oricare ne puteam călca copiii cu maşina, în mijloc de săniuş? Că aşa e la bloc. Şi dacă primarul şi-a trimis trupele de Nazguli dezăpezitori pe toate străzile dimprejur, azi un vecin (încă nu l-am depistat să îl felicit) şi-a rupt din tonerul de la imprimantă şi a postat la fiecare intrare de bloc un îndemn mobilizator.

 

Şi la noi pe Vlădeasa îi fain şi feerie: munţi de zăpadă, concursul “Recunoaşte-ţi maşina, dacă poţi”, aer sănătos de munte ca şi la 1836 de metri combinat cu gazele de eşapament de la motoarele turate în disperare, mai o bătrânică care îşi rupe un şold sau o mână. Ai noştri plozi au făcut “îngeraşi” în zăpadă, vecinul Vlăduţ s-a dat cu placa, ăia mai mici cu săniile. Mai lipseau colindele şi răciturile şi era ca de Anul Nou.

Românii, în general, sunt fiinţe solitare, care se implică greu sau deloc în acţiuni de masă, “civice şi cetăţeneşti” cum ar zice dom’ primar Ciuhandu. Am rămas tâmp când, pe la 18,30 am ajuns în curtea blocului şi băieţi, fete, bărbaţi, femei, copii – toţi dădeau la lopată, acompaniaţi de labradorul Mugurel şi de pudelul cu hăinuţă şi şoşoni – blânzii câini ai blânzilor vecini. Aşa că, mai de jale mai de jenă, că erau vecinii, nevasta, ai mei părinţi şi fiu-miu, am zis să mă bag şi eu. Şi m-am băgat. Am dat la lopată, am râs din tot herţu, s-a făcut miştocăreală, dar într-o oră s-a dezăpezit. Fiecare în faţă la blocul lui, nemţeşte. “Să facem treabă”,  vorba Hertei Müller. Şi treaba s-a făcut.

Fără pretenţii că am dat gaura la macaroană sau că am putea dezăpezi şi vârful Vlădeasa, adică muntele, am putea însă încerca pe străzi cu nume montaniard sau nu, precum Alsacia, Anina, Bârsei, Bacău, Belgrad sau pe Vălenii de Munte, Carpaţi şi, în final, dedicaţie pentru comandamentele de iarnă din primărie şi prefectură, evident pe… Intrarea Onoarei, care este între Calea Şagului şi strada Victor Hugo.

Şi dacă tot ne-a mustrat conştiinţa şi ne-am mişcat cu talent, la 19 fix, exact când eram pe terminate, între blocuri a intrat un monstru mare, galben, cu faruri orbitoare şi girofar portocaliu, huruind din caii-putere, cu o lamă mare-n faţă. O arătare care ne-a lăsat pe toţi proşti, muţi şi cu gura căscată, căci aşa ceva nu am mai văzut pe strada noastră nici iarna asta şi nici în iernile trecute. Nu era balaurul din munte ci un tractor cu lamă. Aşa cum se aude şi în filmuleţ, l-am aplaudat şi i-am promis şoferului că îl votăm primar, dacă va candida. Numai că nea şoferu, ca un veritabil politician, a tras o linie scurtă cu lama şi dus a fost în noapte. Cu zăpada împroşcată la loc pe maşinile noastre parcate la bordură, ne-am reapucat cuminţi, calmi şi organizaţi ca nişte elveţieni, să ne dezăpezim, a doua oară, maşinile, că dimineaţă copiii trebuie duşi la şcoală iar unii cetăţeni de pe Vlădeasa mai merg şi la muncă, la piaţă, la balamuc. Nu ştim cum să îi mulţumim tractoristului anonim, că nu s-a oprit să ne zică cum îl cheamă, pe utilaj nu scria numele vreunei firme, iar numerele de înmatriculare erau din alea “roşii”, provizorii.

Pentru video, click pe linkul de mai jos:

Monstrul galben, minune pe strada noastra

Şi cu asta, am mai fumat o ţigară împreună, am mai socializat la lopată şi toţi plătitorii de taxe şi impozite la primăria Timişoara îi mulţumim din inimă domnului primar că s-a îndurat şi de strada noastră şi ne-a trimis un tractor cu lamă. Şi ce dacă nu a făcut treabă, măcar l-am văzut pe Vlădeasa aşa că acum nu ne mai simţim singuri, izolaţi şi nebăgaţi în seamă.

Oricum, dacă Becali s-a băgat şi el la dezăpeziri, comitetul anonim de pe Vlădeasa se oferă să dezăpezească şi alte străzi uitate de Dumnezeu şi care nu apar pe harta primarului. Să ne tot trăiţi, Dom’ Primar Bun Gospodar!

Share

AiR

http://www.mirceaopris.com

View more posts from this author

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>