mirceaopris.com

Raport oficial falsificat de Comisia Europeană

Bătălia adopţiilor internaţionale a ajuns la apogeu
MRCEA OPRIS
Comisia Europeană a falsificat un ra­port oficial, prezentat parţial exact cu un an în urmă, la Congresul despre Drep­turile Copilului de la 30 noiembrie-1 decembrie 2009, la Strasbourg.

În exclusivitate pentru Jurnalul Na­ţional, câţiva experţi care au întocmit ra­portul povestesc despre presiunile la care au fost suspuşi de Comisia Eu­ro­­peană pentru a impune conclu­zia că este nevoie de înfiin­ţa­rea unei Agen­ţii Europene pentru Adopţii.

Mi­­za noii agenţii: crearea unei “pieţe” eu­­ro­­pene a adopţiilor, prin care Ro­mâ­­nia să fie forţată să redeschidă adop­ţiile internaţionale. În spatele acestei decizii sunt grupuri de lobby pro­adopţie din Franţa, Italia, Spania şi Statele Unite. La 1 decembrie 2009, la Strasbourg, Co­misia Europeană şi Con­siliul Europei au organizat o con­fe­rinţă pri­vind adopţiile.

Iniţial, aceasta trebuia să aibă loc cu uşile în­chise, dar a de­ve­nit publică după ce Jur­nalul Na­ţio­nal a dezvăluit culisele organizării acesteia şi manevrele prin care s-a în­cercat invitarea exclusiv a lobby-u­rilor proadopţie, prin intermediul func­ţionarului EC, ita­lian­ca Patrizia De Luca.

Sur­prin­zător, la finalul con­fe­ri­nţei s-a prezentat doar concluzia unui raport, care re­comanda necesi­ta­tea înfiinţării unei Agenţii Eu­ro­pe­ne pentru Adop­ţii. Cu toate că mult anunţatul raport a fost ţinut secret la con­ferinţa de la Stras­bourg, acesta a fost făcut public de abia în primăvara anu­lui 2010, la pre­siunea mai multor organizaţii non­guvernamentale. Chiar şi aşa, de­taliile raportului nu au fost făcute pu­blice niciodată.

Unul dintre scopurile raportului, care trebuia consimţit şi aprobat printr-un act comun de toate statele membre ale UE, îl constituiau acela de a re­des­chide adopţiile internaţionale la nivel euro­pean şi implicit forţarea Ro­mâniei să abroge Legea 274, cea care interzice adopţia copiilor români de cetăţeni străini.

La un an de la conferinţa cu scandal, Jurnalul Naţional a reuşit să afle culisele realizării raportului, dar, mai grav, să dezvăluie presiunile făcute de Comisia Europeană asupra firmei de avocatură care a elaborat raportul pentru a falsifica datele.

Studiul a costat 250.000 de euro, bani publici europeni, şi a constat în intervievarea a peste 500 de experţi, avocaţi, asistenţi sociali, părinţi adoptivi şi copii adoptaţi. Un studiu de 250.000 de euro privind starea adopţiilor în cele 27 de state membre UE. Concluzia finală şi clară a raportului a fost nevoia urgentă de a înfiinţa Agenţia Europeană pentru Adopţii.

În realitate însă, concluzia s-a dovedit o făcătură mincinoasă, pe care oficialii CE şi-au pus semnătura, sub presiunea gru­pu­rilor de lobby din câteva ţări ves­tice, interesate direct de re­deschiderea adopţiilor interna­ţio­nale în România. Studiul şi raportul au fost întocmite de firma de avocatură DBB – Demolin – Brulard – Barthelemy din Bruxelles, asociată cu firma franceză de avocatură PDGB Avocats.

Iată mărturia stupefiantă a unuia dintre experţii care au întocmit stu­diul pe ţări şi raportul Comisiei Europene. “Ni s-au cerut un studiu şi un raport care să identifice nevoile copiilor, ale adoptorilor şi ale serviciilor sociale din ţările membre UE, pentru a îmbunătăţi sistemul.
Noi am realizat un chestionar în fiecare dintre ţări. Au fost intervievaţi peste 500 de subiecţi. Majoritatea au răspuns că doresc protecţie socială mai bună, ajutor pentru copiii adoptaţi, asistenţă după adopţie pentru părinţii adoptivi şi probleme punctuale specifice fiecărei ţări. Era o  întrebare dacă este necesară înfiin­ţa­rea unui organism european privind adop­ţiile. Doar câţiva avocaţi, din cei 500, au bifat ca necesar acest lucru.
La final, am prezentat conclu­zii­le studiului şi raportul ce­lor de la Co­misie. Când l-au văzut, aceştia s-au enervat pe noi şi au refuzat studiul şi re­coman­dările. Au spus că acceptă stu­diul nostru doar dacă punem ca re­comandare principală înfiinţarea unei Agenţii Europene pentru Adop­ţii. Or, în realitate, doar câţiva au spus că ar fi bună o astfel de agenţie. Era în joc prestigiul firmei noastre.
Au făcut presiuni să punem concluzia aceea la final, deşi nu este reală. Oricum au adăugat ce au dorit ei. Ne-au pus într-o situaţie fără ieşire, căci firma noastră are mai multe contracte cu Comisia Europeană şi cu alte instituţii europene. Nu puteam risca să pierdem asemenea clienţi, dacă nu o făceam noi, apelau la o altă firmă şi rezultatul era acelaşi. Dacă nu faceţi propunerea, nu vă primiţi banii, ăsta a fost mesajul celor de la Comisie”, ne-a declarat, sub protecţia anonimatului, unul dintre experţii implicaţi direct în realizarea cercetării, dar şi a raportului.

Minciuna era necesară pentru ca grupurile de lobby şi agenţiile de adopţii să poată controla “piaţa adopţiilor”. “Statele europene au o limită, de exemplu doi ani, în care copiii pot sta în îngrijire, după care devin adoptabili. Întâi în ţara lor, iar după o perioadă intră pe listele europene. Dacă nu sunt adoptaţi nici atunci, ajung pe listele internaţionale de adopţii.

O agenţie europeană pentru adopţii ar prelua toate res­pon­sabilităţile instituţiilor din fiecare ţară membră şi ar crea o piaţă liberă com­plet legalizată. Atunci, agenţiile de adopţii din întreaga lume se vor în­trece în a lua copii. Încalcă Convenţia ONU pentru Drepturile Copilului, pentru că ţările îşi pierd responsabi­litatea de a mai avea grijă de copii fără părinţi. Şi mult mai puţine şanse ca ţările să îşi poată plasa copii în asistenţă sau la familiile na­turale.

La modă e motivul că adopţia scu­teşte statul de costurile cu îngriji­rea copiilor aflaţi în plasament. În pla­sament, copiii mai au şansa de a fi în contact cu rudele, în timp ce agen­ţiile de adopţii întrerup acest le­gă­tu­ri”, ne-a declarat Roelie Post, func­ţio­nar european detaşat la Asociaţia Again­st Child Trafficking. Ea mai spu­ne că nu­mărul copiilor legal adop­ta­bili in­ter­naţional este în scădere. După in­trarea României în UE, nu­mă­rul co­piilor adoptabili a scăzut de la 40.000 la 20.000 pe an la nivel mon­dial.

Roelie Post a urmărit fenomenul şi consideră: “That this report was meant to be used in the EU Strategy on the Rights of the Child”. Fără succes până acum, strategia UE pentru drepturile copilului a fost anunţată încă din 2006, dar nu a fost finalizată. Iniţiativa s-a numit “Strategia Frattini”(pe atunci vicepreşedinte al Co­mi­siei Europene) şi s-a concretizat prin ra­portul fals al CE din 2010. Roelie Post a scris singura carte despre co­merţul cu orfani români până la introducerea legilor 273 şi 274 din 2004, care au oprit afacerile cu adopţii din România.

Cartea şi mai multe informaţii puteţi găsi la adresele:
www.romania-forexportonly.eu
againstchildtrafficking.org

Preluare  din Jurnalul National

ENGLISH version available HERE.

Share

AiR

http://www.mirceaopris.com

View more posts from this author

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>