Le style est l’homme meme

Prăfuit citatul lui Buffon, știu. Mai exact al lui Georges-Louis Leclerc, Comte de Buffon.

Azi e despre Florin Cîțu. Nu schimbați canalul, căci e doar un exercițiu de stil. De bufonerie care ascunde carențe, frustrări și un trecut nu tocmai glorios. Care nu ați încercat un fum de marijuana în tinerețe? Ei bine, mulți. Pentru că nu ați avut de unde sau ați refuzat. Deși trendul e ca marijuana să se legalizeze pentru consum medicinal în tot mai multe țări. Doar că dozajul e important ca să nu o iei razna. Plus că ar fi bine să rămână un teribilism de tinerețe și nu un obicei, sub influența căruia să iei decizii din fotoliul de ministru la Finanțe.

Care lup tânăr al finanțelor nu a visat să fie un Gordon Gekko, un “The Wolf of Wall Street”? Ei bine, nu mulți de prin băncile mioritice. Totuși Cîțu a încercat un atac, o speculație la leul românesc, pe când era doctorand și angajat al ING Bank. Așa că a rămas și fără și fără. Tot ale tinereților păcate.

Și totuși ce îl recomandă pe acest domn pentru portofoliul de ministru al finanțelor? E un caporal cuminte și ascultător? Fără îndoială. Este cea mai bună marionetă cu care să prezinți lipsa de viziune și soluții, atunci când are mai puțin de o lună să facă din rahat bici, adică să închege bugetul României pe 2020 cu visteria goală? Fără îndoială că da. Să arunce petarde care să destabilizeze leul și să ajute astfel investitorii străini să acuze instabilitatea economiei românești, pentru a-și negocia termeni mai favorabili lor și nu angajaților români? Evident.

Și este cel mai bun pion de sacrificiu dacă lucrurile o iau și mai razna la finanțe dar mai ales pentru latrina din ultima săptămână de campanie. Primul ministru asupra căruia să arunce vina sau să îl dea afară din guvernul Orban, ca exemplu de incompetență, dacă situația o cere iar poporul mințit devine setos de sânge și vinovați. Domnul Cîțu e conștient de toate aceste riscuri. Și de dragul unui selfie în Parlament, cu idolii săi trecători s-a întins lat pe altarul guvernului PNL. De lucrat, a lucrat clar doar în interesul și spre binele românilor, așa cum îl recomandă activitatea publică: a activat ca economist pentru Banca Națională a Noii Zeelande în perioada 2001-2003 și pentru Banca Europeană de Investiții, Luxemburg, în perioada 2003-2005 și a fost economist șef și ulterior Head of Financial Markets la ING Bank, București, în perioada 2006-2011. Deci a trăit minut cu minut realitatea financiară din România: sistemul complicat al finanțelor de stat, pensiile necăjiților din sate izolate sau cartiere sărace, macroeconomia atipică românească – toate văzute prin prisma altor culori decât roșu, galben și albastru.

Momentan, alături de măscăriciul media Rareș Bogdan “Batistuță”, noul ministru de finanțe este cățelul perfect, cu lătrat de Chihuahua, care să toarne scenarii atât de apocaliptice, încât l-a scos la rampă până și pe Isărescu – obligat să domolească focul de paie aprins de junele fumangiu. Sigur, timid și timorat, Cîțu nu are aplombul și exercițiul lui Rareș Bogdan în aruncarea cu rahat la adresa oponenților sau aiurea, în neant.

Să revin la stil. Rareș Bogdan, devenit europarlamentar și portavoce a invectivelor furibunde, și-a tras chelie tunsă cu stil, costume și cravate scumpe, batistuțe chic, gel estompator pentru firele albe ce i-au mai rămas, gene pensate și o atitudine de superioritate și aroganță ce confirmă eleganța de trăistar – un Dinu Păturică modern.

Oglindă, oglinjoară, cine-i cel mai Sméagol din sală?

Domnul Cîțu a trecut și el pe la frizerul cazărmii, unde gardianul-stilist i-a comandat un costum pe măsura trupului firav, freză cyber-rebelă și o voce mai sigură cu tonalitate mai joasă. Dacă nu are ceva constructiv de spus, măcar să o facă mai elegant, cât de cât. Rușine neurochirurgiei moderne, care din 1940 încoace a rezolvat-o cu lobotomia, dar nu a reușit o procedură inversă sau măcar de “lipire” a unor lobi în plus, care să acopere găurile negre din creierele văduvite de inteligență.

Ei bine, cu ochelari de vedere și tunsoare cu chelie, Cîțu încearcă să pară dacă nu mai inteligent, măcar mai credibil. Doar că fapta și cifra dar în niciun caz vorba, fac din finanțe un instrument în defavoarea sau în favoarea românilor. Căci despre rețeta olandeză, temeinic însușită la ING Bank de către Cîțu, știu că nu poate aduce nimic bun pentru România ci tot pentru investitorii străini care l-au crescut și i-au dat cu Head and Shoulders de pe creier până pe mătreața de pe umerii căzuți ai cămășilor negre la guler. Să fie Sindromul Münchausen prin transfer sau doar o erotomanie excesivă ce ascunde un nivel al stimei de sine mult sub zero?

De la Cîțu -1.0 la Cîțu 0.0 reloaded.
Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.