mirceaopris.com

Author: AiR

“Ora de Timiş” nu mai dă ora exactă

Început ca un proiect media ambiţios şi promiţător, cu o relativă finanţare din partea omului de afaceri Nicuale Miron, reţeaua “Ora de ştiri”, cea care are “oradetimis.ro” şi se extinde şi în alte oraşe, pare că a pierdut esenţialul. Adică linia editorială echidistantă, cu materiale bazate pe documente, declaraţii ale părţilor ce apar în articole seriose sau sensibile şi alte chestiuni deontologice pe care Robert Şerban, un bun scriitor şi un director editorial echilibrat de ziar online, a încercat să le impună. Am publicat şi eu două materiale în “Ora de Timiş”. Altele nu mi-au fost pulicate şi nu m-am supărat pentru că argumentele lui Robert Şerban, deşi personale şi, implicit subiective, mi s-au părut pertinente. Refuzul unor materiale de ale mele au ţinut de ceea ce Robert Şerban a considerat lacune în documentare sau neluarea punctelor de vedere ale tutror celor implicaţi. Tinând cont că nu am putut face mai mult, m-am retras discret după o scurtă colaborare, ce a ţinut o lună de zile. Despărţire de gentlemen, fără mizerii “pre sau post-operatorii” din ambele părţi.

Interesant este cum cuplul managerial al reţelei “Ora de Ştiri” a pierdut parţial controlul editorial după ce finanţatorul portatului cu filiaţie social-democrată, a impus introducerea unor autori consacraţi, cu o reputaţie nu tocmai imaculată sau chiar făcută praf de propriile acţiuni în care au combinat prea mult influenţa  temporară şi relativă a ziaristului cu vendete şi afacerile personale.

Aşa au început să apară, peste voia şi stilul fairplay al lui Robert Şerban texte şi calomnii, “şpârle şi şopârle” de campanie electorală: texte nesemnate, neasumate, dar ale căror autori transpiră prin porii textului şi prin direcţia atacurilor. Aceeaşi schemă aplicată de vreo 15 ani încoace. Respectivii, se cunosc domniile lor, au rămas fără suportul de a publica în presa centrală, aşa că bun e şi un portal local de ştiri. Asta în anumite cazuri. În altele, unde potul era prea mare şi beneficiarii cereau expunere naţională, autorii au încercat să forţeze apariţia unor texte scrise la comandă în publicaţii naţionale cu tiraj serios, audienţă şi credibilitate. Exemple există. Numai că, fiecare cu reputaţia lui, aşa că încercările de a intra cu textul pe uşa din spate a redacţiilor bucureştene a dat greş. Mission failed! Nasol, mai ales dacă s-a promis apariţia sau scenariul merge mai departe…

Şi iată cum, ceea ce fondatorii Robert Şerban şi Horea Băcanu au dorit să fie un portal echidistant, cu analize pertinente şi investigaţii documentate, s-a transformat într-o hazna a bârfelor şi a şuşanelelor de cafenea, scrise pe picior, de pe telefon sau de pe tabletă.

ŞI iată rodul muncii, un şut direct în “cojones” dat site-ului care s-a dorit cu intenţii bune şi ţinută editorială.

Pentru a găsi un loc în schemă, calomniilor sau limbilor date diverşilor politicieni sau oameni de afaceri s-a re-re-reinventat rubrica neasumată de bârfe, intitulată, cum altfel, “Ora de…zvon”. Mda, nimic nou pe frontul ăsta, nici măcar protagoniştii.

Câteva exemple, pe care nu le comentez şi nici nu dau mai multe detalii. Cel puţin deocamdată:

Gheorghe Ciobanu e atent cu sine şi foarte atent la alţii Aici spun doar atât: tehnica obosită “muşcăm şi ne gudurăm”. Ghiţă Ciobanu nu mai are nevoie şi de alţi consilieri de campanie, indiferent dacă va mai rula o tură cu PDL sau se va întoarce în PSD.

PDL Timiş zice… uş acvilei UNPR!  Întrebări: care PDL? Ăla care nu l-a dorit pe un trasesit politic căruia Ostaficiuc i-a spus “Cu ginerele Dvs nu sunt prieten, am doar o relaţie de afaceri”. Acelaşi traseist care a plâns la înalta poartă a generalului Oprea de la UNPR să fie primit înapoi, pentru că la PSD nu i s-a dat nici o funcţie? Oare vine omul înapoi cu tot cu cei 800 de membri pe care i-a convins peste noapte să treacă de la UNPR la PSD şi acum se cer înapoi. Un fel de Caragiale, dar jalnic. Vă spun eu sigur că poate veni cu 1800 de membri către UNPR sau cu cei 300 care au apărat Sparta, că uşa UNPR Timiş s-a închis definitiv în urma sa, după dezertare, nedemnă de un militar fie şi în rezervă, indiferent la câţi deputaţi şi miniştri ar face antecameră. Garantat!

Valeriu Tabără, mai… scund decât „Piticul”  Iartă-l cu mărinimie, domnule ziarist, căci oricum Tabără nu mai e în cărţi. Am înţeles jocul cu mantă, dar ţinta e aleasă greşit. Parol!

Nelu Balaş ar vrea şi independent! Atenţie! Relaţiile prea apropiate şi pe ascuns, provoacă orbire! Deci lupta dintre emisara lui Sorin Frunzăverde impusă în CJ Timiş şi poştaşul prozelit nu are miză, căci colegiul ăla e ca şi desfiinţat.

Un sake pentru domnu’ Aurică, primar de Tormac!  Nu a ţinut cu primarul Aurică. El zice că cineva a plecat foarte nervos după o negociere în care ultimul cuvânt al primarului de Tormac a fost “Nu!”

Şi exemplele pot şi vor continua, nu doar din “Ora de Timiş”…

 

Share
Continue Reading

Un fleac! Ne-am dezăpezit.

Vârful Vlădeasa, din masivul muntos cu acelaşi nume, are exact 1.836 de metri. Cam aşa ne-am simţit şi noi pe Intrarea Vlădeasa din Timişoara. Abandonaţi, căci salvatoarele pluguri şi utilaje de dezăpezire ne ocoleau mai ceva ca pe o comunitate de Yeti. Şi totuşi, ce dacă ne-am buşit, ca de la vecin la vecin, maşinile între noi, în curtea blocului? Nu era asta ţara lui Bulă? Şi unde mai e plăcerea derapajelor, a împinsului maşinilor dimineaţa, ca să intri în graţiile vecinelor împotmolite care se grăbesc care încotro? Sau ideea sinistră că oricare ne puteam călca copiii cu maşina, în mijloc de săniuş? Că aşa e la bloc. Şi dacă primarul şi-a trimis trupele de Nazguli dezăpezitori pe toate străzile dimprejur, azi un vecin (încă nu l-am depistat să îl felicit) şi-a rupt din tonerul de la imprimantă şi a postat la fiecare intrare de bloc un îndemn mobilizator.

 

Şi la noi pe Vlădeasa îi fain şi feerie: munţi de zăpadă, concursul “Recunoaşte-ţi maşina, dacă poţi”, aer sănătos de munte ca şi la 1836 de metri combinat cu gazele de eşapament de la motoarele turate în disperare, mai o bătrânică care îşi rupe un şold sau o mână. Ai noştri plozi au făcut “îngeraşi” în zăpadă, vecinul Vlăduţ s-a dat cu placa, ăia mai mici cu săniile. Mai lipseau colindele şi răciturile şi era ca de Anul Nou.

Românii, în general, sunt fiinţe solitare, care se implică greu sau deloc în acţiuni de masă, “civice şi cetăţeneşti” cum ar zice dom’ primar Ciuhandu. Am rămas tâmp când, pe la 18,30 am ajuns în curtea blocului şi băieţi, fete, bărbaţi, femei, copii – toţi dădeau la lopată, acompaniaţi de labradorul Mugurel şi de pudelul cu hăinuţă şi şoşoni – blânzii câini ai blânzilor vecini. Aşa că, mai de jale mai de jenă, că erau vecinii, nevasta, ai mei părinţi şi fiu-miu, am zis să mă bag şi eu. Şi m-am băgat. Am dat la lopată, am râs din tot herţu, s-a făcut miştocăreală, dar într-o oră s-a dezăpezit. Fiecare în faţă la blocul lui, nemţeşte. “Să facem treabă”,  vorba Hertei Müller. Şi treaba s-a făcut.

Fără pretenţii că am dat gaura la macaroană sau că am putea dezăpezi şi vârful Vlădeasa, adică muntele, am putea însă încerca pe străzi cu nume montaniard sau nu, precum Alsacia, Anina, Bârsei, Bacău, Belgrad sau pe Vălenii de Munte, Carpaţi şi, în final, dedicaţie pentru comandamentele de iarnă din primărie şi prefectură, evident pe… Intrarea Onoarei, care este între Calea Şagului şi strada Victor Hugo.

Şi dacă tot ne-a mustrat conştiinţa şi ne-am mişcat cu talent, la 19 fix, exact când eram pe terminate, între blocuri a intrat un monstru mare, galben, cu faruri orbitoare şi girofar portocaliu, huruind din caii-putere, cu o lamă mare-n faţă. O arătare care ne-a lăsat pe toţi proşti, muţi şi cu gura căscată, căci aşa ceva nu am mai văzut pe strada noastră nici iarna asta şi nici în iernile trecute. Nu era balaurul din munte ci un tractor cu lamă. Aşa cum se aude şi în filmuleţ, l-am aplaudat şi i-am promis şoferului că îl votăm primar, dacă va candida. Numai că nea şoferu, ca un veritabil politician, a tras o linie scurtă cu lama şi dus a fost în noapte. Cu zăpada împroşcată la loc pe maşinile noastre parcate la bordură, ne-am reapucat cuminţi, calmi şi organizaţi ca nişte elveţieni, să ne dezăpezim, a doua oară, maşinile, că dimineaţă copiii trebuie duşi la şcoală iar unii cetăţeni de pe Vlădeasa mai merg şi la muncă, la piaţă, la balamuc. Nu ştim cum să îi mulţumim tractoristului anonim, că nu s-a oprit să ne zică cum îl cheamă, pe utilaj nu scria numele vreunei firme, iar numerele de înmatriculare erau din alea “roşii”, provizorii.

Pentru video, click pe linkul de mai jos:

Monstrul galben, minune pe strada noastra

Şi cu asta, am mai fumat o ţigară împreună, am mai socializat la lopată şi toţi plătitorii de taxe şi impozite la primăria Timişoara îi mulţumim din inimă domnului primar că s-a îndurat şi de strada noastră şi ne-a trimis un tractor cu lamă. Şi ce dacă nu a făcut treabă, măcar l-am văzut pe Vlădeasa aşa că acum nu ne mai simţim singuri, izolaţi şi nebăgaţi în seamă.

Oricum, dacă Becali s-a băgat şi el la dezăpeziri, comitetul anonim de pe Vlădeasa se oferă să dezăpezească şi alte străzi uitate de Dumnezeu şi care nu apar pe harta primarului. Să ne tot trăiţi, Dom’ Primar Bun Gospodar!

Share
Continue Reading

Cu abecedarul la tufiş

La anul 2012, se închid şi se comasează şcoli. La acelaşi an de graţie, în peste 50% dintre şcolile româneşti, WC-urile sînt insalubre. În celelalte şcoli, mai ales de la ţară şi de prin orăşele, “grupul sanitar” e fie o latrină în fundul curţii, dar cel mai des tufişul după care elevi şi dascăli se duc şi îşi rezolvă necesităţile fiziologice. Cam ăsta e învăţământul românesc. Că avem un ministru corijent şi greu încercat de examenele simple nu e o noutate. La fel cum nu e o noutate că elevii învaţă inepte sau academice porcării ce nu le vor folosi vreodată.

Un ministru repetent şi mai multe generaţii pierdute.

Un ministru repetent şi mai multe generaţii pierdute.

Încununarea “excelenţei” este însăşi autosuficienţa, lenea şi agramatismul dăscălimii române sau măcar a unei părţi a ei. Total solidar cu dascălii: nu au condiţii de lucru, li se desfinţează posturile, au salarii de mizerie. Dar nimic nu stă drept scuză pentru analfabetismul profesorilor de limbă română adus la rang de Olimpiadă. Olimpiada, un fel de stindard al calităţii, spuma spumelor pentru profesori şi elevi. Păi nu? Iată, aşadar, o mostră de crasă incultură şi bătaie de joc – simularea pentru “OLIMPIADA DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ,  Clasa a VII-a, Etapa judeţeană – Timiş”. Un document pe care elevii ce vor la olimpiadă l-au primit pe email, că doar e secolul XXI.

Cu antentul MINISTERUL  EDUCAŢIEI   ŞI  CERCETĂRII, DIRECŢIA GENERALĂ ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR, un document cu pretenţii de etalon pentru elevii de elită ai şcolilor. Şi ce mi-au arătat câţiva elevi de clasa a VII-a în acest test?

Mostra 1: “III. Literatura nu se poate construi fără o bună cunoaştere a limbii române. Prin urmare, va trebuie să probezi şi tu că, alături de creativitate şi de priceperea de a aplica elementele de teorie literară, dovedeşti şi o foarte bună cunoaştere a problemelor de limbă română.”

Mostra 2: “Transcrie enunţul de la punctual 1, în spiritul variantei de răspuns pe care ai ales-o ………………………..4 p.”

Iar la subiectele pentru “Minorităţi”…

Mostra 3: “III. Literatura nu se poate construi fără o bună cunoaştere a limbii române. Prin urmare, va trebuie să probezi şi tu că, alături de creativitate şi de cunoaşterea elementelor de teorie literară, dovedeşti şi o foarte bună cunoaştere a problemelor de limbă.”

şi

Mostra 4: “Asociază cuvântului “cerească”, din poezia dată, ???? unul dintre cuvintele următoare, pe care-l consideri sinonim al acestuia, valabil în orice context: pură, suavă,celestă…………………..…………………………………………………………..2 p.”

Aici lipseşte un “cu”, în locul căruia am pus eu patru semne de întrebare.

Patru semne la patru greşeli grosolane pe care elevii olimpici le primesc la simularea concepută de către dascălii experţi într-ale limbii române din judeţul Timiş. În alte judeţe nu ştiu cum e, precum nu ştiu ce aberaţii sînt la alte discipline.

Peste toate astea, mai adăugaţi nişte greşeli şi aberaţii la nivel naţional pe care le-am găsit prin manualele de română, engleză, fizică, matematică. La care mai puneţi că jumătate dintre manuale sînt scrise pe genunchi sau plagiate ordinar din tot felul de broşuri sau de pe internet. La capitolul plagiatului de prin alte cărţi româneşti şi străine, campioane sunt manualele de limba engleză şi limba germană şi mai toate manualele disciplinelor savante cu care se otrăvesc creierele copiilor din ciclul primar.

Dragi dascăli creatori de subiecte de olimpiadă, puneţi mâna pe abecedar şi întoarceţi-vă la tufişul din fundul curţii, de la şcoală. Deschideţi cartea de bază, cu liniuţe, puncte, cerculeţe şi literele din alfabet, faceţi din nou primii paşi şi din poziţia “pe vine” mai scrieţi încă o dată subiectele alea. Înţelegeţi acum de ce exodul creierelor româneşti nu se mai rezumă la studenţi, masteranzi ori doctoranzi? Şi de ce, dacă buzunarul părintelui îi permite, îşi trimite omul copiii la şcoală la Viena sau la Londra?

Numai că majoritatea amărăştenilor ne lăsăm copiii pe mâna voastră. Nu că asta am vrea, dar altceva nu avem şi nu ne permitem.

Ruşine, tovarăşi profesori şi tovarăşe profesoare!

Citiţi şi downloadaţi aici exemplul agramaţilor dascăli de limba română: Romana_Etapajudeteana_Subiecte_ClasaaVII-a_0-1.doc

P.S.  La Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş aş avea şi eu o rugăminte, că sînt cam foarte nelămurit. Puteţi da jos steagul NATO de pe faţada instituţiei? Nu de alta, dar el se arborează la instituţii ce ţin de ministerele apărării şi al administraţiei şi internelor. Doar aşa, ca să ştiţi.

Share
Continue Reading

România kitsch: un tort pentru Ciac Noris

Chuck Norris poate fi oricum, numai kitsch nu. Asta pentru că el e spuma, adică “the original, the one and only”. Ăilalţi – Rambo, Arnold, Brus Li sau Sergiu Nicolaescu sînt doar copiile palide.

Şi dacă Ciac iubeşte ceva în România, atunci e clar tortul de ziua lui. La cofetărie rămâi tâmpit când vezi prin cataloage următoarele: tort cu scena naşterii lui Iisus, tort cu Barbie, tort cu cine vreţi voi din desenele animate, tort cu făţăul copilului tău, tort cu cowboy şi indieni comestibili, tort cu maşina de gunoi inscripţionată “Retim” (a avut fiu-miu acum câţiva ani), tort cu miri, cu porumbei, cu grenade, cu steagul ţării, tort violet cu Poli, tort cu minge de fotbal şi tort cu fructe de plastic. La vară o să apară şi tortul cu halbă de bere.

Între delir mistic şi artă pe băţ, torturile astea tâmpesc orice copil şi chiar şi un adult, când nevasta îi aduce un tort cu poza ei, amanta unul cu lista de dorinţe iar colegii de serviciu un tort cu silicoanele Pamelei Anderson. Yes!

Puţin debusolat de caruselul politic din România şi de protestele tot mai confuze, Ciac şi-a găsit echilibrul într-o cofetărie de pe Calea Şagului. Acolo, în catalog, la pagina 46, poziţia A 12, s-a regăsit pe sine în tortul pe care îl va servi cu prietenii şi duşmanii, în Piaţa Operei, fix de ziua lui,  care e când vrea el.

Să lămurim puţin poza: frumuşelul întins languros e chiar Ciac, în varianta epilat şi fără barbă. Mai greu e cu blana pe care stă întins precum o sirenă, căci artistele-cofetare nu m-au putut lămuri cărui animal mort îi aparţine blana pe care stă întins şi relaxat Ciac, aşteptând să fie tranşat de Happy Birthday. Aşa o confuzie e cu blana aia: casiera zice că e o blană de oaie, în timp ce laboranta cofetăriei se jură că e urs polar. Mie mi se pare că e un miel belit, unul mare de tot. Că mielul va fi exact “de sezon”, ţinând cont că ziua oficială a lui Ciac e chiar în aprilie, înainte de Paşte. Paştele lui de miel polar!

Share
Continue Reading

Beşinozaurii fără cap: capul lui Jichici vrem!

După atâta zăpadă, mafie ţigănească, Telpark, frig, şpagă şi minciuni, Poli pe butuci, s-ar cam impune un “Occupy Primăria Timişoara!”. Zic!

Agramaţi, ignoranţi, adormiţi în scaune, consilierii locali din CL Timişoara votează “în orb” tot ceea ce li se pune sub nas. Neinteresaţi de absolut nimic, cu o acută durere anală vizavi de viaţa timişorenilor care le plătesc indemnizaţiile de aleşi locali, reptilienii ăştia votează orice ilegalitate, fără să clipească, fără să ciripească şi fără să citească măcar textele proiectelor de hotărâri. Aşa s-a ajuns la situaţii penale de încălcare flagrantă a legii şi a regulamentelor tot de ei votate. După care, de vină e de fiecare dată, nea Jean, adică Ioan Cojocari, secretarul primăriei care trebuie să dea avize de legalitate la şmenurile tuturor buticarilor cu doctorat la seral şi a tuturor chiriţelor cu ruj pe dinţi şi aere de politician de cartier. Nu că nea Jean ar fi vreun sfânt în viaţă….

O ruşine pentru oraş, o ruşine în faţa căreia rămânem impotenţi, pentru că nu noi, fraierii, îi alegem nominal pe aceşti beşinozauri.

Şi totuşi, în Consiliul Local Timişoara, aşa cum îl ştiu eu, există o voce. Un tip tânăr, educat, cu o carieră de invidiat şi care spune verde-n faţă lucrurilor pe nume şi şmenurilor pe prenume. L-am ascultat în plenul CL-ului, am fost şi la emisiuni TV împreună şi afirm, fără să îi fac vreun lobby băiatului ăstuia, că are coaie. Poate prea mari şi prea diplomate pentru un rol mărunt de consilier local. În locul lui m-aş implica fie în politica mare din Bucureşti sau Bruxelles, fie mi-aş vedea de carieră şi afaceri.

Şi ce găselniţă mai de căcat puteau găsi fosilele din primărie şi din consiliul local pentru a se scăpa de Ciprian Jichici decât să îl exmatriculeze ca pe un elev rebel, chipurile pentru că are prea multe absenţe de la şedinţele consiliului local. Să fiu mai clar: băiatul vine, punctează şi pleacă. Aşa cum trebuie să facă orice Pretorian care se respectă. Eu cred că ceilalţi consilieri ar cam trebui să îşi depună mandatele pentru că prezenţa lor este cel mult una fizică. Vin acolo ca să mai ia un leu şi să mai doarmă un somnic dulce în fotoliile de muşama din sala de consiliu. Sau alţii, mai tineri şi mai activi, vin să mai treacă câte o hotărâre pentru un PUZ sau o autorizaţie pentru care au luat şpaga: terase, terenuri, Heavenuri, Aurore, Piaţa Unirii, Grădina Zoo, Telpark, Barbu-ADP, Piaţa Mehala sau Piaţa 700 ş.a.m.d. Să le dau şi numele consiglierilor şpăgari?

Sau să mă întreb de câte ori au ţinut Ciuhandu şi onor Consiliul Local cont de părerea pulimii amăgită cu aşa-zisele “consultări publice”? Cât de proşti ne credeţi şi cât aveţi impresia că va mai dura până când o să îşi ia nişte timişoreni lumea în cap şi o să dea buzna peste voi în mijlocul şedinţei să vă scuture izmenele maronii şi creierele adormite pe veci? Trezirea, consilierilor, căci nervii oamenilor sunt întinşi la maxim! Pariu?

       Aşa că, pe moment, vă las în compania dialogului absurd, în care “dom’ne” Ciuhandu se joacă de-a dirigintele elevului chiulangiu iar Ciprian Jichici îi întreabă despre nişte şpăgi de sute de mii de euro, ilegalităţi, foşti ofiţeri DIE rataţi – actuali oameni de afaceri şi Sfântul Nicuşor Miuţ! Miuţ care mă certa pe mine la telefon prin luna noiembrie 2011, că mi-am permis să îl pun în Jurnalul Naţional pe lista ruşinii din primărie, lista  legăturilor cu mafia ţigănească şi cu mafia imobiliară în general, când el, săracul, e angajat la privat. Aşa m-a certat Miuţ. Am omis să îi amintesc atunci despre înregistrările în care cineva cerea unui patron de ştrand bani de concediu. În mod repetat. Adică ŞPAGĂ? Zâmbesc şi mai iau o pastilă. Să trăieşti, nea Miuţ! Şi succes la procese că vei avea nevoie şi matale şi domnu Ciuhandu cu gaşca.

Deci cam aşa a fost dialogul….

„Veniţi din an în Paşti pe aici şi atunci aveţi o problemă cu formatul în care primiţi materialele. Veniţi mai des pe la consiliu (…)”, i-a atras atenţia Ciuhandu. În replică, Jichici a afirmat în plen că multe dintre şedinţe sunt convocate „după ureche”, cu doar câteva zile înainte.

Consilierul Ciprian Jichici spune că, înainte de a discuta despre încetarea mandatului său, cei de la primărie ar trebui să se uite în propria ogradă şi să respecte legea.

„Nu ştiu dacă sunt la un pas de a-mi pierde mandatul pentru că nici măcar una dintre şedinţele de consiliu nu a fost convocată potrivit prevederilor Legii 215, articolul 39, aliniatul 3. În mod normal ar trebui să primim o convocare în scris cu cinci zile lucrătoare înainte şi ordinea de zi, ceea ce nu se întâmplă. Primarul şi secretarul dispun la discreţie convocarea acestor şedinţe, ba e şedinţă ordinară, ba extraordinară, nu există nicio rigoare. Eu sunt om de afaceri, am deplasări internaţionale pe care le organizez cu şase-opt luni în avans, domnul primar ar trebui să înţeleagă că mai sunt oameni care chiar au treabă în oraşul ăsta. Discutăm de o crasă nerespectare a legii”, ne-a declarat Jichici. El susţine că de cele mai multe ori este convocat la şedinţe telefonic, iar lucrurile se schimbă de pe o zi pe alta.

Liberalul crede că primarul Gheorghe Ciuhandu urmăreşte de fapt să îi închidă gura pentru că este unul dintre cei mai vocali consilieri.

„E bizar ceea ce se întâmplă, probabil că ceea ce se urmăreşte este să i se închidă gura consilierului local Ciprian Jichici, cred că ceea ce se doreşte e intimidarea mea, mai ales că unul dintre cele mai mari tunuri ale primăriei, afacerea Heaven (n.r. – închirierea bazei sportive din zona stadionului fără respectarea legii, caz care a dus la prejudicierea bugetului local cu aproape 228.000 de euro potrivit DNA, şi trimiterea în judecată a fostului şef de la Patrimoniu, Nicuşor Miuţ, şi a altor angajaţi ai primăriei pentru abuz în serviciu contra intereselor publice şi alte infracţiuni), urmează să se pună pe rol, eu fiind printre cei care nu au votat în acel caz. Mi se pare cel puţin bizar, în condiţiile în care nici măcar o şedinţă nu a fost organizată conform legii administraţiei locale. E foarte posibil să ajungem în instanţă şi atunci vom vedea cine are probleme pe litera legii”, a conchis consilierul Ciprian Jichici.

P.S. Acest material a fost scris la comandă, pe bani mulţi şi negri! Vă doresc să aveţi atâţia cât am primit şi eu pentru textul ăsta! Hai noroc!

Share
Continue Reading

Chiulangii şi incompatibilii, viitori stăpâni în universităţile timişorene

La Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara se duc adevărate lupte de culise pentru a stabili componenţa Senatului dar şi nominalizările pentru funcţia de rector. Bătălia se anunţă extrem de murdară, actualul rector-deputat-director de spital, incompatibilul ANI, Ştefan Drăgulescu, trăgând sforile pentru a-şi pune oameni în funcţii cheie şi a câştiga controlul în Senatul universităţii, anihilând astfel posibilele reforme ale celui care va fi ales ca rector, în locul său. Şi la Universitatea de Ştiinte Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului sindicatul se luptă cu actualul rector, care vrea să lase locul unui incompatibil, fost director al Direcţiei agricole.

Ilegalităţi şi sabotaje la Medicină

La UMF Timişoara scandalurile privind abuzul de putere al rectorului Ştefan Drăgulescu se ţin lanţ de ani de zile. În prag de pensionare, acesta îi sabotează pe unii candidaţi la funcţia de rector şi, în paralel, numeşte ilegal proprii oameni pe diverse funcţii în univeristate. Drăgulescu e prea puţin interesat cine va fi noul rector, strategia sa fiind anihilarea autoritatea viitorului rector prin controlarea Senatului univeristăţii, unde şi-a plasat strategic apropiaţi şi rude ale acestora. Piesa de rezistenţă este medicul Dan Gaiţă, prieten extrem de apropiat cu Drăgulescu şi actual secretar ştiinţific al Senatului UMF. Acesta este propulsat pentru funcţia de secretar al senatului UMF, de unde poate manevra în voie mersul universităţii. „Sunt adept al sistemului democratic. Am dreptul să spun cine poate să conducă univeristatea, mai ales că sunt şi rector şi parlamentar”, a declarat rectorul declarat incompatibil de către Agenţia Naţională de Integritate. „Îl sprijin ca rector pe Marius Raica iar ca preşedinte al senatului pe profesorul Dan Gaiţă”, a dictat „democratic” Drăgulescu, în luna decembrie. Doctorul Gaiţă a devenit celebru prin faptul că este un companion frecvent al lui Drăgulescu la diverse congrese. Ca o coincidenţă, cei doi sunt premianţi ai Galei Sănătăţii 2011, unde Drgulescu a primit premiul I de excelenţă pentru implicarea deosebită în activitatea didactică, iar Dan Gaiţă un premiu de excelenţă, locul al III-lea pentru cea mai bună campanie de informare publică în domeniul sănătăţii.

 

Rectorul UMF Timişoara Ştefan Drăgulescu şi Dan Gaiţă, secretar ştiinţific al Senatului UMF (în prim-plan)

Rectorul UMF Timişoara Ştefan Drăgulescu şi Dan Gaiţă, secretar ştiinţific al Senatului UMF (în prim-plan)

Viitor preşedinte al senatului – 170 de zile lipsă la apel
Veritabil chiulangiu, Dan Gaiţă face parte din peste 10 societăţi şi comitete naţioanle şi internaţionale de medicină, în special pe cardiologie. În această calitate, în anul 2011, omul a lipsit de la serviciu nu mai puţin de 170 de zile, în cursul anului trecut. Socoteala a fost ţinută de către colegii săi, medici care fie au ţinut cursuri studenţilor în locul său, fie i-au tratat pacienţii şi au făcut de gardă pentru el, la spitalul de cardiologie. Pe lângă congrese şi conferinţe, Dan Gaiţă este un abonat al prezentărilor de medicamente şi echipamente medicale, pentru care firmele din domeniu îi plătesc deplasările, cazările şi îi fac diverse cadouri şi facilităţi. Gaiţă îşi face lobby pe banii firmelor medicale, invitând medici şi ziarişti al congrese şi prezentări de medicamente, oferind generos bilete de avion şi cazări la hoteluri de 4 stele. Prin în atâtea activităţi paralele cu munca din universitate şi spital, aspirantul la funcţia de preşesindte al senatului UMF Timişoara, nici nu mai ştie câte zile pe an lipseşte de la lucru. „Măbucur că aveţi o cifră exactă. Eu nu mi-am făcut un calcul câte zile am fost plecat. Nu cred că e o cifră reală şi nu are legătură, pentru că o mare parte din deplasări sunt în weekend sau în zilele mele libere. Sunt luni în care am4 -5 conferinţe la care trebuie să merg. Per total, sunt zeci. La Societatea Europeană de Cardilogie sunt în comitetul director. Toate deplasările au fost cu avizul univeristăţii şi al spitalului. În mare parte, în ziel libere ce au ţinut de concediu medical. Vrea să fiu mai selectiv cu participările. Se putea face să fiu mai mult la Timişoara dar asta e calea care am ales-o. Fondurile nu au legptură cu finanţarea de la universitate. Deplasările externe au fost suprotate de organizatori, de structuri europene. Deplasările au fost legale, acoperite şi justificate”, a declarat doctorul voiajor. Acoperite de semnătura rectorului-director de spital Ştefan Drăgulescu, acre îi este şef la ambele locuri de muncă.

Sabotaţi rectorii, cuceriţi senatul
Actualul rector Drăgulescu îşi va exercita influenţa asupra viitorului rector, prin intermediul supuşilor săi din Senat, mai ales dacă îl vor avea ca preşedinte pe chiulangiul Dan Gaiţă. Pentru postul de rector, candidează, cu fair-play, trei profesionişti: Sorin Pescariu – directorul Departamentului de Cardiologie din cadrul UMF Timişoara, Marius Raica – prorector al UMF Timişoara, Dorel Săndesc – şeful Clinicii Anestezie Terapie Intensivă (ATI) de la Spitalul Clinic Judeţean Timişoara. Cel mai incomod este Sorin Pescariu, ţinta unor întâmplări bizare şi abuzuri administrative. La începutul lunii decembrie, acestuia i-au dispărut din cabinetul de la insitutul de cardiologie două laptopuri şi mai multe microunităţi de memorie. „A fost poliţia, au zis că nu sunt amprente. Nu am mai primit nici un răspuns de la ei. În laptopuri şi pe stickuri aveam informaţii profesionale şi cursuri medicale noi. Curios, au intrat pe geam, la mine la etajul unu, deşi era mai simplu să spargă cabinetul de la parter, al unei colege. Era mai uşor de intrat şi găseau şi acolo electronice, dacă asta au căutat. Au spart doar cabinetul meu iar munca mea ştiinţifică şi perosnală s-a pierdut”, a declarat doctorul Pescariu.
În plus, acesta a intrat în conlfict cu Ştefan Drăgulescu atât la univeristate cât şi la spital. „A venit la mine managerul institutului de cardiologie, Ranko Szuhanek să semnez recepţia unor aparate. Erau la preţ de 2 sau 3 ori mai mari decât pe piaţă, aşa că nu am semnat recepţia. M-a pus să semnez pentru un aparat care nici măcar nu era adus în ţară. I-am ameninţat că mă autodenunţ la procuratură. Ultima achiziţie a fost de 700 sau 800 de mii de euro, deşi aparatul ăla e vreo 200 de mii de euro. Am refuzat să semnez recepţia, aşa că a semnat un alt coleg, a cărui fiică trebuia promovată”, a mai spus Pescariu.
El acuză că şi la universitate a fost sabotat şi s-au făcut numiri ilegale pe funcţii, pentru apropiaţii rectorului Drăgulescu. „Eu am spus pe faţă în senat tot ce a fost de spus. Supunerea mea faţă de Drăgulescu a fost că am semnat împreună cărţi, articole de specialitate în care el nu a scris nici măcar o virgulă. Şi ia premii de excelenţă. În 20 de ani, nu a ţinut un curs, apărea doar la examene când trebuia să dea notele. Promovează doar oameni pe care îi ţine în lesă. Fie le promite promovări contra tăcerii, fie promovează rude ale unor colegi. Acum senatul votează cum vrea el, pentru că senatul e compus din supuşi, prieteni şi rude ale acestora”,a mai declarat Pescariu.

Numiri ilegale
„Ca şef de departament cardiologie la univeristate, m-am trezi că au fost scoase la concurs posturi. Conform regulamentului trebuia să fiu şeful comisiei. În schimb m-am trezit exclus din comisie cu totul. Am protestat, iar Drăgulescu mi-a zis că el e retcor de 20 de ani şi că se trece la vot. Acum avem două state de funcţii: unul legal fcăut de şeful de departament şi unul paralel, aprobat de către senat, unde rectorul Drăgulescu este şi preşedinte. De aceea funcţia asta a devenit atât de importantă acum. Concursul pe posturi s-a făcut cu dedicaţie, însă candidaţii nu aveau doctorat. Aşa că au inventat altă metodă. M-am trezit că cei trei candidaţi nu mai dau concurs, în schimb ajund pe post prin transfer. Nici asta nu e legal, că nu au studiile. E vorba de ginerele doamnei profesor Mancaş, de o fostă asistentă a acesteia şi de Alina Negru, fiica unui medic cardiolog, în acelaşi timp soţie a conferneţiarului Negru de la clinica privată Oncomed. M-a socs şi din consiliul de administraţie, unde reprezentam Colegiul Medicilor, fără explicaţii. Au încercat să mă schimbe de tot, dar nu au reuşit”, a mai spus medicul Sorin Pescariu.
Interesant este că transferul doctoriţei Alina Negru duce spre mai multe fire. Ea este soţia lui Şerban Nergu, medic coordonator la clinica privată Oncomed. „Personal am făcut eforturi pe lângă miniştrii educaţiei şi cel al sănătăţii să transforme Oncomed în spital clinic, primul din Timişoara. Domnul Şerban Negru a fost numit conferenţiar la disciplina oncologie la noi la univeristate”, a explicat lejer legăturile Ştefan Drăgulescu. A uitat să spună că la Institutul de Cardiologie pe care îl conduce, o altă rudă a familiei Negru, furnizează printr-o firmă, produsele de cateterism şi alte consumabile medicale.

Incompatibilul de la Agronomie
Un alt scandal a izbucnit la Universitatea de Ştiinţe Agricole. Sindicatul din USAMVB acuză actuala conducere a universităţii că a schimbat ilegal regulamentul de organizare a alegerilor de anul viitor. Sindicaliştii cer anularea tuturor decizilor luate în senat. Totul a fost pus la punct, spun sindicaliştii, pentru ca Paul Pârşan, fostul director al Direcţiei Agricole, actualul decan al Facultăţii de Agricultură, să rămână singurul candidat pentru funcţia de rector. În Senat s-a votat ca toţi candidaţii la funcţia de rector, decan sau şef de departament să nu aibă rude în universitate, respectiv facultăţi. Dacă alţi candidaţi ar trebui să divorţeze, având soţii angajate la USAMVB, candidatul Pârşan părea unicul compatibil. Asta până când s-a descoperit că şi-a angajat o nepoată ca şef de departament la facultatea de tehonlogie a produselor agroalimentare.

Share
Continue Reading

Marile orgolii ale micilor pseudo-moguli

Cum te poate certa fantoma redactorului-sef a unui site de stiri care  nu exista. Sau cum nu isi cunosc unii lungul nasului din care inca le mai atarna mucii. Atentie la fila audio: contine o logica debordanta si niste argumente beton-armat.Ca sa ii fac si putina promovare, fata se numeste Codruta Calarasanu, fosta reporterita pe la agenda.ro, tion.ro, adevarul.ro si click.ro, actualmente cosmic promovata pe pozitia de redactor-sef al unui site obscurissim. De la inaltimea functiei ne trage de ciorapi si perciuni pe marlanii care ne permitem sa comentam pe facebook despre aberatiile emanate pe site-ul de “stiri” , demoralizand redactia. Un dialog pur balcanic, romanesc ce sfideaza logica, bunul simt si chiar…gravitatia.

Click aici pentru a asculta cum da “mogula” de pereti cu sistemul solar:  cocosan

Share
Continue Reading

Iarna tiganiei noastre

In nici un decembrie nu mi-a fost rusine ca sunt timisorean. Anul asta, pentru prima oara mi-a fost. Si o sa imi fie.

Era prin 1990 sau 1991 cand tata a tras Dacia 1300 in parcarea blocului din Cluj unde locuia o sora de-a bunicii mele. Pe un loc de parcare, civilizat, ca omul. Um mos mancat de molii a iesit din bloc si a inceput sa urle: “Sa va luati masina de aici, asta e locul meu! Nu aveti ce cauta in parcare!”. Mama, eu si soru-mea cam stupefiati. Pana si tata era incurcat si nu a avut inspiratia sa il ignore. Si ce apasare avea clujeanul octogenar? “Sa va luati masina de aici si sa mereti la voi la Timisoara. Acolo! Ca voua v-o trebuit revolutie si l-ati omorat pe Ceausescu! Acuma-i bine?”. Si circalaul asta a degenerat in razboi civil in blocul din Cluj unde matusa Onica ii striga mosului vecin sa ii fie rusine si ca e nebun sa trateze asa rudele vecinei lui de o viata. Iar mosu isi ducea cruciada impotriva noastra, ca o mitraliera ruseasca  Maxim cu racire pe otet.

Asa era. Mosu ala nebun avea dreptate. Ninemi din familia noastra nu a fost la Revolutie nici de o parte, nici de cealalta a baricadei. Dar aveam masina cu numar de Timis iar in frunte – stigmatul ca sintem timisoreni. Adica aia care au vrut revolutie, circ, schimbare. Si mosu pe undeva, acuma dupa 22 de ani, cu scarba imi dau seama ca avea si el, PARTIAL, dreptate.

Am ajuns in decembrie 2011 sa vad revolutionari cum intra in greva foamei, cum se razboiesc intre ei, precum niste bisnitari. Or fi intrat ei primii in Opera, or fi spart baricade, or fi prins “teroristi” si or fi ocupat judeteana de partid. Dar tot lor, UNORA dintre ei, in astia 22 de ani le-au crescut lanturi si bratari de aur, ghiuluri, marci, euroi si dolari, smenuri cu terenuri la Giroc si aiurea, cu semnatura prefectului Draganescu si a cui le-o mai fi semnat bisnitareala aia. Tot ei primesc si bani. Respect, fratilor. Ati luptat. Unii pe strada, altii ati luat bataie de la militie etc…Respect!

Adevaratul si sincerul meu respect merge catre cei care au murit la revolutie, pentru familiile care au ramas in urma, pentru cei schiloditi de gloante care si azi isi cauta vinovatii ascunsi si protejati de procurori militari si civili cu NUP-uri si alte smecherii.

Insa aia vocali care se bat cu caramida in piept la Timisoara, Lugoj, Iasi, Sibiu, Bucuresti si aiurea, revolutionarii care au dat declaratii unii pentru altii pe unde au luptat eroic, aia au o problema. Problema ca au devenit ciolanari si ca banul le-a cam luat mintile. Am fost martor ani de zile pe terasa si in bar, la un local din centrul Timisoarei unde se adunau acesti revolutionari. Am vazut teancurile de bani si trocul cu certificatele de proprietate, am auzit telefoanele cu diversi dubiosi, de la secretari de stat la bisnitari de terenuri. Astia erau si sunt membri in asociatii de revolutionari din Timisoara. Pe unii i-am revazut la protestele din acest decembrie impotriva taierii indemnizatiilor lunare. Sa-l pupe pe Basescu, asa cum l-au pupat si cand le-a dat terenuri. Si nu numai pe Basescu, ca nu e presedintele ordonator de credite in tagma revolutionarilor. Sa-l pupe si pe Boc.

Si sa il pupe si pe Ciuhandu. Pentru ca pe 16 decembrie 2011, seara, am vazut cea mai mare tiganie care tine de comemorarea revolutiei la Timisoara. In fiecare 16 decembrie, in fata Operei se face celebra cruce din lumanari. Am pozat-o in fiecare an. Un tablou cu repetitie, in care se vedea crucea de lumanari, oameni care se reculeg si in spatele lor Piata Operei, un simbol, pana una alta si in fundal Catedrala. Un alt simbol.

Anul asta, daca pozai crucea sau doar te uitai la ea, in spate vedeai o poarta kitsch, prin care trec renii si spiridushii electorali ai lui Ciuhandu si compania. Si mai in spate nu vezi Catedrala de gheretele luminoase, de atelierul lui Mos Craciun si a lui Belzebuth, de tonetele cu mezeluri, cu Kurtoskalacs, chinezarii  si alte marafeturi si bazarerii de dugheana. Si sa nu aud pe nimeni ca beculetele si tarabele dau aceeasi atmosfera ca si la Viena sau mai stiu pe unde, cand in Piata Operei patruleaza militienii comunitari si sub nasul lor niste hoti (haha!) fura din jamboanele expuse la tarabele de pe caldaramul unde timisorenii ingenuncheau murmurand “Tatal nostru”, caldaram pe care a curs sange de oameni nevinovati in decembrie 1989. Rusine, nene Ciuhandule!

Si sa nu se umfle in pene revolutionarii bisnitari: nu am respect pentru ei, nu am nici mila si nu mi-e nici frica de cei care, in mintea lor, “l-au dat jos pe Ceausescu”. Vremurile s-au schimbat, baieti! Vremea batelor, a injunghiatului pe strada, a mineriadelor de orice fel a cam apus. Nu cumva sa visati sa linsati public, sau miseleste in vreo scara de bloc pe cei care va judeca, asa cum fac si eu. Ati luat cascavalul, acuma ciocu mic!  Aveti vile. Bravo. V-ati vandut terenurile si ati baut banii. Bravo si bis! De 22 de ani aveti indemnizatii si facilitati fiscale! Bravo si la mai mare! Dar rusine, rusine nu va e la nici unul? Sa va numesc? E simplu. Numele revolutionarilor bisnitari e prin arhivele instantelor, Mai mult, totul e la Cartea Funciara, asa cum pe vremuri totul era in Arhivele Statului, ziceau unii ale Securitatii. Alea din care au disparut sau au fost arse (hai sictir!) dosare compromitatoare pentru unele personaje publice de astazi. Dosarele alea cu care inca unii ii mai santajeaza pe altii, pentru ca astia din urma, adica altii, nu au avut curajul lui Nicolae Corneanu, întâistătătorul Mitropoliei Banatului, omul ala care a marturisit public, in ziar, neobligat de nimeni ca DA, a colaborat cu Securitatea pentru ca asa a fost azimutul lui, prin cariera si viata. Pe el, de exemplu, il respect mai mult, pentru sinceritate.

Si inca un motiv pentru care anumiti revolutionari ar trebui sa stea acasa in perioada asta, e ca stiu sa faca taraboi la primarie, la sedinta solemna de comemorare ca li s-a taiat din bani. Dar tot ei, in iarna dezbinarii facute din condei de parlamentarii nostri si de marele Boc, urla ca sunt privati de dreptul castigat prin lupta. Dar de copii celor care au murit in 1989 nu va intereseaza? Eu am stat de vorba cu ei si am vazut ca nu. Ciolaniada se duce de catre fiecare asociatie de revolutionari in parte. Asa ca unii care au fost impuscati sau au ramas fara parinti sau copii la revolutie nu vor sa mai auda nici de banii aia si nici de asociatiile de revolutionari ori de tot felul de avocati oportunisti. Despre oamenii aia, am scris, doar 3 povesti adevarate, in Jurnalul National. Sunt mai multi, eu am ales trei. Restul e mizerie. Si cancan.

Share
Continue Reading

Scena balconului, varianta 2011

1 decembrie 2011. Ce feerie de solemnitate! Ce scursură de ipocrizie de la parada militară a prefectului Mircică Băcală la re-re-re inaugurarea de pieţe a primarului Coriolan Ciuhandu. Ahhh! S-a redeschis Piata Badea Cârţan. Mai corect zis, Scârţan. Pentru că popularitatea primarului Gheorghe Ciuhandu scărţâie.

sursa foto: tion.ro

Si asta nu pentru ca nu ar avea in continuare un avans confortabil in fata viitorilor potentiali contracandidati la fotoliul de primar la Timisoarei. Ci  pentru ca, pe 1 decembrie 2011, s-a cocotat in balconul din piata agro-alimentara, a tinut speech-uri, impreuna cu a sa camarila si…a fost huiduit. De catre pietari si de oameni. Cativa, vreo cateva zeci, ca nimeni nu a fost nebun sa mearga la o taiere de panglica in piata cu legume, cand s-a putut inghesui la o fasole cu ciolan, cadou din partea regimului portocalelor mincinoase. S-au cum zicea dom’ prefect Bacala: e cea mai mare defilare de 1 decembrie din 1989 incoace! Mama si ce ne incalzeste, ne tine si de foame si de frig, parada militarului disponibilizat. Ca sa nu mai zic de penibilitati de ordin strict militar: TAB-uri si efective aduse din alte judete, mascatii de la DPIR defiland cu geamuriled ubelor deschise pe jumatate ca si la insotire de valori sau VIP, si, crema, politistii locali pe scutere la minus 3 grade Celsius, cu uniformele lor zdrentuite, non-tactice si casti neomologate. Delir militar ce mai!

Sa revin la scena balconului.

Balconul Operei din Timisoara a fost deschis pe 20 decembrie 1989, dupa 4 zile de represiune. De acolo, Timisoara a fost proclamat, in fata a peste 150.000 de oameni, primul oras liber al Romaniei. S-a cantat “Desteapta-te, romane”. In acelasi balcon a fost adoptata, pe 11 martie 1990, Proclamatia de la Timisoara, prin care se cerea decomunizarea tarii.

Balconul Comitetului Central a intrat in istorie ca “scena balconului”. In dimineata zilei de 21 decembrie, Nicolae Ceausescu, secundat de Elena Ceausescu, s-a adresat unei multimi de oameni adusi de la fabricile bucurestene cu scopul de a condamna evenimentele de la Timisoara. “Alo, alo” si “Stati linistiti la locurile voastre” au marcat sfarsitul dictaturii comuniste.

Balconul Universitatii a fost deschis de Emil Constantinescu pe 24 aprilie 1990. Astfel a inceput manifestatia maraton din Piata Universitatii, primul protest fata de puterea instalata dupa Revolutie cu nesocotirea promisiunilor si a regulilor democratiei. Demonstratia a fost suprimata de interventia brutala a minerilor pe 14 iunie.

Balconul parlamentului este locul in care intelectuali anticomunisti si fosti detinuti politici au fost agresati verbal de C.V. Tudor si acolitii lui, la sedinta de condamnare a comunismului romanesc ca ilegitim si criminal, pe 18 decembrie 2006.

Pe 1 decembrie 2011, Ciuhandu, Orza, Cojocari si consilierul taranist Moldovan, plus Don Stefan – acest Padrino al Pietelor inca din anii 80, alaturi de o baba neidentificata priveau de sus defilare mercenarilor de legume care incurajeaya importul ilegal si omoara babutele autohtone care vor si ele sa vanda un buchet de “morconi” banateni din gradina casei. O parada cu tigara in coltul gurii, a  “agricultorilor” comisionari de rosii turcesti, struguri spanioli, usturoi din China, pui+praz+ceapa verde+gulii+conopida+oua toate aduse din Ungaria. Numai ca armata de bisnitari, ca agricultori is vreo 5 la suat dintre ei, a inceput sa se planga de cum e facuta piata, de tarife, de noile reguli etc.

Maimult, clar e ca pietarii nu-s ca militarii si iarna nu-i ca vara. Asa ca au inceput sa faca galagie si sa il huiduie pe imemorabilul nostru primare! Socat, asta nu s-a dat jos din balcon, nu a facut baie de multime si , cu frica si frigul in oase, a dat chiar si interviurile din balconul pietei Scartan, asa cu multimea in amorsa, ca sa dea bine pe ecrane. Ce spectacol de doua parale!

Sa citam surt de la colegii de la tion.ro, carora le-am folosit si fotografiile, citand evident sursa, cu bun simt.

” Principalele nemulțumiri ale piețarilor din Badea Cârțan se referă la faptul că le este în continuare foarte frig, pentru că piața nu a fost închisă pe părțile laterale, și nu au spații pentru depozitarea mărfii, în condițiile în care primarul i-a anunțat că de anul viitor va fi limitată la două ore staționarea în zona piețelor agroalimentare. Acest lucru a fost reglementat printr-o hotărâre de consiliu adoptată în această săptămână tocmai pentru că unii comercianți își transformă autovehiculele în depozite de marfă.

„Unde să duc maşina după ce descarc marfa? Înseamnă că aţi făcut o piaţă dar vreţi să ne desfiinţaţi pe noi!”, i-a spus o femeie primarului Gheorghe Ciuhandu, joi, înainte ca acesta să taie panglica în piaţă. Edilul-şef i-a replicat că trebuie să se descurce pentru că şi timişorenii care vin în piaţă pentru a-şi face cumpărăturile trebuie să aibă acces la locuri de parcare. „Nu puteţi ţine locurile ocupate ore în şir”, i-a spus Ciuhandu. „Dumneavoastră nu mergeţi cu maşina la primărie? Eu nu am şofer…”, a răspuns femeia. „Văd că există o problemă de înţelegere, dar mi se pare normal să se limiteze staţionarea pentru că până acum stăteau cu zilele maşinile parcate aici şi ocupau locurile”, a concluzionat primarul. În plus, comercianţii din Piaţa Badea Cârţan s-au plâns de frig. De altfel, multe mese erau goale. „O să vedeţi cum va fi când va ninge, o să bată zăpada până la mijloc”, i s-a plâns primarului o altă vânzătoare din piaţă. „Se vor monta panouri publicitare de o parte şi de alta de-a lungul pieţei, ceea ce va mai atenua din curent”, a afirmat Ciuhandu.

Directorul SC Pieţe SA, Victor Ştefan, a declarat că proiectantul nu a fost de acord cu închiderea pieţei. „Şi noi am fi vrut să închidem părţile laterale, dar proiectantul nu ne-a acceptat. Oricum, acum piaţa nu funcţionează la capacitate maximă, în perioada mai-septembrie e bine să lăsăm să se intre în piaţă şi pe laterale”, a declarat Ştefan Pieţarul. Şi aici închei preluarea de pe tion.ro .

Si sa revin. ‘Geaba au cântat lăutarii şi au dansat în frig talentaţii dansatori de populare de la Casa de Cultură a municipiului. Astfel de arme electorale s-au perimat după ce dl. Ciuhandu a abuzat de ele ani de zile., la Rugile Timisoarei, la Zilele Cartierelor, la Ziua orasului si la alte osanale electorale. Plus că în materie de populism mai are de învăţat lecţii serioase de la maeştrii precum Vanghelie-Vanghelion şi chiar de la maestrul Onţanu.

In concluzie, valoarea totală a investiției a fost de 2.167.061 de lei. Bani păpaţi, investiţie făcută, comisioane plasate la firmele de casă ale primăriei. Insa, obiectiv final nerealizat. Nu a mai punctat nici un vot, ori vreo simpatie dl Ciuhandu. Pana la urma e doar o renovare de piata, nu o inaugurare de baza de lansare a navetelor spatiale, precum cea de la Cape Canaveral, Florida. Ridicolul si-a spus cuvantul. Cat despre cum si cui au fost atribuiti banii si lucrarile pentru reamenajare, aia veti mai citi in ziare serioase.

Fotografiile realizate de colegii de la tion.ro spun totul: “baietii”, cu feţele siderate ca timisorenii nerecunoscatori ii huiduie, au vrajit-o de parca erau Nicolae si Elena Ceausescu impreuna cu sefii PCR, la scena balconului, dupa care a urmat iminenta fuga cu elicopterul.

sursa foto: tion.ro

Si pe final, fiind iarna, nu va pot oferi cireasa de pe tort. Dar va pot oferi steluta din varful bradului. Ciuhandu s-a mai facut definitiv de kakao in fata timisorenilor tot la o scena a balconului din istorica Piata a Operei din Timisoara. Pe 1 decemrnbie 2009, exact in urma cu 2 ani, acelasi anticomunist si politician rebel si cu principii Gheorghe Ciuhandu a pus-o de o fratie a inelelor cu niste ciudati lideri ai unei Opoziţii la fel de fleoşcăită ca şi puterea portocalie. “Parteneriatul pentru Timisoara”, semnat exact pe 1 decembrie, dar 2009,  de Mircea Geoana si Gheorghe Ciuhandu, a iscat un adevarat scandal in Piata Operei din Timisoara.

Domnule Ciuhandu, un remember de acum 2 ani:

 
“Parteneriatul pentru Timisoara”, semnat ieri de Mircea Geoana si Gheorghe Ciuhandu, a iscat un adevarat scandal in Piata Operei
Timisoara, scena de razboi a prezidentialelor
1 Decembrie 2009

Mii de timisoreni au iesit in strada pentru a huidui alianta formata in jurul PSD, scandand “Jos comunismul!” si “Mincinosii!”. Manifestatiile anti-PSD s-au extins la Brasov, Bucuresti, Targoviste si Cluj.
» In acelasi timp, sustinatorii PSD adusi din intreg judetul au venit “inarmati” cu steaguri si pancarte, astfel ca Politia Comunitara a trebuit sa intervina cu spray lacrimogen pentru a desparti cele doua tabere.
Locuitori ai Timisoarei, in mare parte tineri, revolutionari, dar si simpatizanti ai PDL au iesit in Piata Operei pentru a scanda impotriva semnarii “Parteneriatului pentru Timisoara” de catre primarul Gheorghe Ciuhandu si candidatul PSD la presedintie, Mircea Geoana. La semnare au fost prezenti si primarul Klaus Iohannis, presedintele PNL, Crin Antonescu, dar si liderul PNTCD, Radu Sarbu.

Geoana si Antonescu, paziti de jandarmi

Revoltati de prezenta la Timisoara a liderilor PSD, revolutionarii au scandat “Jos comunistii!”, “Mincinosii!”, “Proclamatia de la Timisoara nu e a voastra!”, “Romani anti-PSD”. Acestia s-au declarat tradati de Ciuhandu, spunand ca votul dat actualului primar nu reprezinta o sustinere pentru PSD. De asemenea, unele bannere ale lui Geoana au fost calcate in picioare. De partea cealalta a baricadei, PSD Timis si-a adus mii de sustinatori din intreg judetul care fluturau steaguri rosii, dar si pancarte de sprijin al lui Geoana. Politia Comunitara a trebuit sa intervina cu spray lacrimogen pentru a separa cele doua tabere. Potrivit unor surse, liderii aliantei politice aveau in program sustinerea unor discursuri pe o scena amplasata in Piata Operei (simbolul Revolutiei romane din 1989), insa in urma disputelor din strada au renuntat. De asemenea, Mircea Geoana a fost nevoit sa intre pe usa din dos in sediul Operei din Timisoara. Crin Antonescu, intrebat de ce nu a tinut un discurs in Piata Operei, a raspuns: “Unde sa ma duc, ma, acolo, la Basescu?”, referindu-se la huiduielile din strada. In schimb, in Piata a fost amplasat un ecran mare in care erau prezentate imagini din interiorul Operei din Timisoara, unde liderii politici au tinut discursuri despre parteneriat. Ecranul a fost atacat cu oua. Evenimentul politic a fost insa bine pazit de jandarmi, care s-au postat in fata cladirii Operei pentru ca oamenii revoltati sa nu patrunda inauntru.

Piata Universitatii: “Azi in Timisoara, tot azi in toata tara”

Spre seara, si la Brasov s-au adunat 500 de tineri la Troita Revolutiei, pentru a se alatura protestului timisorenilor, scandand “Jos comunismul!” si “Brasov, Timisoara, maine in toata tara!”, “Iliescu, nu uita, Romania nu este a ta!”.
Apoi, aproximativ 300-400 de persoane au iesit in strada, in jurul orei 18.00, si in Piata Universitatii din Bucuresti si au scandat: “Jos comunistii”, “Geoana, jos mainile de pe Timisoara”, “PSD, nu uita, Timisoara nu-i a ta”, “Azi in Timisoara, tot azi in toata tara”. Mihai Tufa, student la Filozofie, 24 de ani, spune: “Am citit pe Twitter ca o sa se adune lumea aici in seara asta si am vazut la televizor ce s-a intamplat in Timisoara. Ii sustin pe cei care au iesit in strada la Timisoara. si eu as fi facut la fel daca eram acolo”. Tanarul nu exclude ca manifestatia sa fi pornit de la un indemn al PDL dar si-ar dori sa nu fie asa: “As vrea sa stea departe, ca sa nu compromita ce se intampla in seara asta aici”. Un alt student A.O, de 24 de ani, flutura un tricolor pe care l-a adus de acasa: “Sunt impotriva PSD. Nu m-a chemat nimeni, am vazut pe net ca se stange lumea in Piata Universitatii. Comunistii nu aveau ce sa caute in Piata Operei din Timisoara”. La manifestatie a participat si autorul “Imnului Golanilor”, Cristian Paturca. “Daca nu noi, atunci cine/ daca nu aici atunci unde/ daca nu acum, atunci cand” a raspuns Paturca, membru al Asociatiei “21 decembrie”,  intrebat fiind cu ce ocazie in Piata Universitatii.

S-a semnat totusi
Alianta politica formata in jurul candidatului Mircea Geoana a semnat ieri, impreuna cu primarul Gheorghe Ciuhandu, un parteneriat care prevede sustinerea liderului social-democrat in turul doi. Documentul atesta si sustinerea din partea PNTCD, aripa Radu Sarbu. Ciuhandu a declarat ca spera ca pe 6 decembrie sa existe o guvernare noua, cu un premier “cunoscut atat pe plan national, cat si international”, si un presedinte “care sa nu-i invrajbeasca pe romani, ci sa fie un presedinte al tuturor romanilor”.
La randul sau, liderul PNL, Crin Antonescu, a afirmat ca daca punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara ar fi fost aplicat acum, “cel care ar trebui sa iasa din politica ar fi Traian Basescu”.

Simt in urina ca “scena balconului” se va repeta, La Timisoara, la Bucuresti, depinde unde liderii luminati ai tarii vor acea proasta inspiratie de a vorbi oamenilor de sus de la balcon. Semn al ruperii de popor, al fricii si al lasului care fuge de propriile fapte.

Za Stalina, tovarisci Ciuhandu!

Za Stalina, tovarisci Ciuhandu!

Share
Continue Reading

Vizita de lucru a tovarasului dr. ing. Gheorghe Ciuhandu la cules de infecte voturi

compunere adevarata de Mircea Opris si Maxim Opris

O stire insorita a lovit redactiile luni: Luni, un ambulatoriu pentru boli infecțioase și încă unul pentru bronhopneumonie au fost inaugurate la Spiatlul de Boli Infectioase Victor Babeș. Potrivit dr. Virgil Musta, purtătorul de cuvânt de la Victor Babeș, consulații care până acum erau posibile doar cu internare, se vor face de acum înainte în ambulatoriu cu apartură de ultimă oră. Aparatura a costat în jur de 3,8 milioane de lei și majoritatea banilor provin din fonduri europene. Primăria Timișoara a contribuit cu aproximativ 100.000 de lei. Dr. Maria Cerbu, directorul Spitalului de Boli Infecţioase Victor Babeş din Timişoara, a precizat că unitatea a încheiat o nouă colaborare cu medicii de familie din Timiş pentru ca aceștia să le dea trimiteri pacienților. Au fost renovate cabinetele de ecografie, bronhologie, psihologie, spirometrie, cabinetul de aerosoli și fibroscanul. Directorul Cerbu a vizitat alături de primarul Gheorghe Ciuhandu, săptămâna trecută, Spitalul General din Ingolstadt, Germania. Acolo a avut șansa să vadă cum lucrează medicii germani. Adica, ca-n Germania.

In august, ambulatoriul Spitalului de Boli Infectioase si-a redeschis portile, intr-un nou cadru, modern, cu aparatura de ultima generatie. Noul ambulatoriu, in care s-au investit circa un milion de euro, din fonduri europene si locale, cuprinde 18 cabinete noi, dotate cu aparate competitive, printre care fibroscan-ul cu ajutorul caruia se fac investigatii complete bolnavilor de hepatita si celor care sufera de boli de ficat.

Tot luni dimineata, cu fiu-miu de mana, necajiti si cu frigu’n oase, ne-am tarat la acelasi celebru spital de boli infectioase. Pe usi scria cu autocolante noi si verzi “Ambulatoriu”. Inauntru termopane noi si mocheta noua, din aia de trafic intens. Afara, aceleasi pete de tencuiala de acum zece ani, gata sa iti cada in cap. Din nou sindromul mincinosului cu gardul si Leopardul.

Ma duc cu ala micu de mana ca are pe el bubitze si doftorii se intrec in diagnostice: ba e rujeola dar nu e, ba e scarlatina dar nu e, sau poate o fi doar o viroza eruptiva, “din aia care da si urticarie”. Medicina romaneasca de secol XXI, la dat cu ghiocul pe viata omului. Asa ca ajungem la celebrul spital. Acolo, evident la ambulatoriu. La ala nou vopsit, pe care l-a inaugurat primarele Ciuhandu. Inauntru o asistenta singura si stinghera care se tot foia pentru ca nu avea medic de garda. Niste doamne doctor, cu aer de rezidente, faceau cu schimbul cate 15 minute primind cate un bolnav. Greu de facut o consultatie in ambulatoriu pentru ca vreo cinci nenea cu salopete jegoase mutau dulapuri si faceau glume de tractoristi. Asa ca se face o consultatie ochiometrica rapida si fugim spre sectia de copii – la analize. Acolo e sigur mai liniste, iar virusii si bacteriile mustesc in fiecare colt plin de igrasie.

Intr-un final ajungem pe sectia de copii. Infectia infectiilor, cu pereti scorojiti, aceleasi cearsafuri, mobile vechi si disparate. Copilul e ingrozit si dezgustat. Si speriat ca ii ia sange pentru analize. “Sala” de recoltare e chiar pe holul spitalului, acolo pe unde se perinda necajitii internati cu tot felul de boli ciudate pe care le poti aduce acasa la familie si la prieteni, la copii si la batrani. Asa ca  pune doamna asistenta copilul pe un scaun, chiar pe coridor si acolo il inteapa si ii ia sange. Fain, ca-n Germania.

Apoi, imi da un recipient in care Opris junior sa se pise, ca sa i se analizeze si urina. Jenata dar sincera, asistenta imi zice sa nu duc copilul la WC-ul de pe sectie “sa nu ia vreo boala ca vedeti ce este aici la noi”. Asa ca improvizez. In sala de asteptare de la parter, aia renovata, am ginit un WC unisex. Renovat si el m-am gandit. Sa faca pishu acolo. Numai ca WC-ul desi este pentru publicul care asteapta sa intre in ambulatoriu,  e evident incuiat. Asta, ca sa nu il murdareasca bolnavii din prima zi. Asa ca ii zambesc stirb la asistenta si ne da cheia magica. O buda curata doar pentru ca e noua, face copilu pishu in recipient, il ducem sus si il abandonam pe o masa de pe hol, ca acolo se depoziteaza probele pacientilor. Tot ca-n Germania.

Iesim prin curte si dau filmul inapoi. Vad colegi ziaristi, cameramani, fotografi. Un gand ma trazneste “O fi murit Elvis sau o facut Ciuhandu hepatita? L-o fi muscat un caine vagabond pe Cojocari?”. Nimic din toate astea. Intr-un alt colt al cladirii darapanate, primarele Ciuhandu puncta electoral deschiderea falsului ambulatoriu de la Infectioase, cu un stol de doctorite zambitoare si aplaudaci. La adevaratul ambulatoriu, in spate, nebunul spitalului, bolnav de TBC, isi face turneul la impartit boala prin toate sectiile. Eu l-am gasit afara, cu o tiganca in pijamale. Au sarit amandoi pe mine sa le dau cate o tigara. Le-am dat. De la mine iarba dracului, de la Dumnezeu mai mult.

In fine, cu ce are exact copilul nu am lamurit-o, caci daca nu mergi la un laborator privat dureaza 4 zile un exudat faringian. Ca-n Cambogia. E gratis si sper sa fie rezultatele lui, ca la ce haos e pe mesele cu probe de pe hol ai toate sansele sa iti dea rezultatele de la analizele altcuiva.

Initial mi-a fost ciuda ca ai mei colegi ziaristi nu dau o tura la locatie si merg ca oile acolo unde sunt chemati. In poze si filmari, taieri de panglici, spiciuri si aplauze. Nimeni nu se mai uita ce e dupa gard sau in spital. Articolele sunt de bine. Mi-a parut rau ca nu am pojar sau ciuma bubonica sa il fi pupat si eu pe domnu primar sa stea si el vreo saptamana internat acolo, la Infectioase. Acolo unde nimeni nu spune la ce se expune personalul si cati medici si cate asistente au facut hepatite si alte boli grave din cauza lipsei de materiale si consumabile de protectie. Acolo unde bolnavii de TBC stau in saloane in care poti sa razi igrasia de pe pereti cu cutitul. Acolo unde te duci cu o boala si te externezi cu trei. Ca-n Africa.

Asa ca asta a fost de fapt marea inaugurare a unei investitii de un milion de euro, cu 18 cabinete noi. Si acum, mai jos, sa va arat si incredibilul:

Spuneam mai sus ca …Greu de facut o consulatie in ambulatoriu pentru ca vreo cinci nenea cu salopete jegoase muta dulapuri si fac glume de tractoristi.

Aasadar: a intrat dom primare, a vazut, a vizitat, i-a fost prezentat drapelul. Apoi, exact cum mutau vacile dintr-un CAP intr-altul sa le vada Ceausescu, asa au facut si astia de la Victor Babes cu mobila.

In poza de mai jos il vedeti pe premarele Ciuhandu admirand noul ambulatoriu de la Infectioase.

sursa foto: tion.ro

Eh! Cum a trecut vizita oficiala, spre alte cabinete, adica la vreo 10 minute dupa primar, am intrat eu si fiu-miu. Si ce faceau cei cinci nenea in salopete jegoase in timp ce doctorita consulta copilul? Au mutat dulapul verde cu gri din spatele primarului si a doamnei in alb care ii explica,  intr-o anexa. Nou-noutz dulapul a fost mutat cu atata grija ca sase picioare s-au desprins cand nenea l-au luat pe sus cu niste rangi din alea de santier. Paravanul acela alb din spatele primarului a fost demontat, iar masuta cu aparatul (care nu stiu exact ce este) au fost si ele mutate de acolo. Ca-n Romania lui Ceausescu. Si a lui Ciuhandu. Rusine, neamule!

PS Cu tot dragul pentru colegii de la Analog TV, dar sa dai o asemenea stire cu “Am intalnit si bolnavi fericiti” mie unu mi-ar fi rusine. Nu spun ca sunt singurii care au relatat asa. Insa chiar nu a vazut nimeni spitalul, acolo unde stau amarastenii in focarul ala de infectie?

Mai jos un link la frumoasa stire TV:

Noul ambulatoriu la Spitalul Victor Babes – viata in roz  

sau

http://www.youtube.com/watch?v=5tdwldxBZDo&feature=player_embedded#!

Share
Continue Reading