June 7, 2014
Cu politețe, către Serviciul Român de Informații
Din rațiuni de deontologie profesională și probitate morală, acest text nu conține nume, descrieri și detalii explicite, fotografii sau alte documente și dovezi care să devoaleze identitatea persoanei/persoanelor la care mă voi referi.
Un ofițer superior de informații ar trebui să fie, în mod ideal, caracterizat de integritate morală, onoare, profesionalism și să stea departe de zvonistică, partizanat, încercări de intimidare și jocuri de culise. Și mă refer strict aici la un ofiter superior al SRI, angajat al Structurii Antiteroriste de pe Aeroportul Internațional Timișoara, care moare de grija persoanei mele și mă dă ca exemplu negativ, atunci când vor mușchii săi și nu fișa postului i-o cere, folosindu-mi chiar și numele, ca și exemplu ce poate păți un lucrător al securității aeroportuare de la aeroportul din Timișoara. Stimate domn, eu sunt un profesionist, ceea ce este un lucru incomod, știu, dar aici nu am cu ce să vă ajut și nici nu pot să închid ochii, la aproape un an de când tot “predicați” pilde apocaliptice mincinoase despre persoana mea.
Nu am să comentez trecutul profesional al respectivului ofițer și nici educația sa, care nu prea îl recomandă pentru actualele sale funcțiuni în cadrul respectivei structuri de pe aeroport. Și nu am să mă leg nici de subofițerii mărunți care îi cântă în strună, fie din servilism sau de frică.
Mă deranjează ca ofițerul SRI respectiv să (încerce să) intimideze personalul aeroportului dând ca exemplu “ce a pățit ăla mic dacă a măcănit și nu și-a văzut de treabă”. Cu alte cuvinte, stimate ofițer, încă de când lucram ca și referent de securitate certificat pe Aeroportul Internațional Timișoara am văzut și constatat multe nereguli și disfuncționalități, dintre care unele, da, se aflau în “ograda” unde activați. Din rațiuni legale, profesionale și de siguranță națională nu am să fac publice detalii, deși știți bine că ele sunt documentate, există și dovedesc un nivel scăzut al…și al ….., lipsa…. precum și alte lucruri care nu funcționează așa cum ar trebui. Dacă aș face publice anumite detalii, mi-aș face mie un deserviciu și v-aș da Dvs satisfacția de a fi reacționat “visceral” la astfel de provocări, pe care le practicați încă din anii mijlocului Dvs de carieră, anii ’80.
Să lămurim public un aspect pe care Dvs îl predicați peste tot, la fel cum fac și unii oameni din conducerea aeroportului din Timișoara și acoliți ai acestora, pe la șprițuri, sedii de partid, cabinete parlamentare, cafenele sau în birourile unor influenți oameni de afaceri. Eu, Mircea Opriș, nu am fost dat afară de la Aeroportul Timișoara, ci mi-am înaintat demisia, în urma unor presiuni profesionale și administrative, bine redactate de altfel, a căror menire a fost încercarea de intimidare și obstrucționare a muncii mele pe aeroport, pe care am făcut-o 24 din 24 de ore fără a încălca vreun consemn și fără a-mi depăși atribuțiile stabilite prin fișa postului.
Efectul de bumerang este că acele activități de patrulare și control pe care le desfășuram deranjau intimitatea unor detalii pe care anumite persoane, din conducerea aeroportului cât și din structura din care faceți parte, nu doreau ca eu să le văd, documentez și eventual să le aștern pe hârtie sub forma unor informări și rapoarte legale, în conformitate cu fișa postului. Ca să nu adaug faptul că am avut relații profesionale și interumane foarte bune cu mulți dintre subofițerii și ofițerii SRI care lucrau sau încă lucrează pe aeroportul din Timișoara. Și acest lucru vă deranja. Tocmai de aceea, vă recomand sincer, un curs profesionist de “profiling” și unul de analiză isomorfică, pentru a nu repeta greșelile pe care continuați să le faceți fără a da socoteală.
Incidentul la care vă referiți, adică acel control de noapte în care am constatat ce am constatat, nu vă viza pe Dvs sau pe oamenii din subordinea Dvs. Știu și ce ați încercat pe urmă, din ambiții personale și pentru a da o mână de ajutor celor din conducerea aeroportului care nu mă puteau da oficial afară iar în particular le era rușine (sau lipsă de bărbăție?) că trebuiau să mă “retragă în depou” ori să mă determine îmi dau demisia.
Însă planurile v-au fost dejucate chiar de către superiorii Dvs, cu obiectivitate și celeritate. Acel ultim control inopinat pe care l-am efectuat în data de x/y a fost benefic pentru siguranța și securitatea aeroportului, a pasagerilor, a aeronavelor, controlul accesului și a infrastructurii critice a aeroportului în general. Pe cine am prins “cu izmenele în vine” nu importă, nu se poate face public și oricum știți, în mod obiectiv sau folcloristic, depinde cum vă convine să abordați problema și în funcție de cui povestiți: (1) folcloristic – unora care nu vă sunt subordonați dar pe care îi puteți speria sau (2) când o faceți cu varianta aproape oficială, în fața superiorilor ierarhici. Controlul tematic pe care l-am executat atunci avea toate acoperirile legale și procedurale prevăzute de către lege și procedurile AIT: a fost informat dispecerul de serviciu, agenții de securitate aflați în acel moment de serviciu la aeroport etc.
Și vă rog să aveți în vedere în mod expres atât Dvs cât și anumite persoane din conducerea aeroportului: nota de informare, detaliată pe minute și acțiuni, despre controlul care urma să aibă loc, avea aprobarea scrisă a directorului instituției. Acel document există în original! Așa că… ghinion!
Prin urbe, prin restaurante la șpriț, pe la urechile unor parlamentari și chiar prin unele cabinete din Ministerul Transporturilor, a ajuns varianta previzibilă că eu am făcut totul de capul meu, fără a avea aprobările superiorilor și…că am fost oprit din nebuneasca acțiune pe stil “Rambo”, făcută pe cont propriu, cu focuri de armă, de avertisment, trase în aer. Nimic mai neadevărat! Dacă varianta aceasta ar fi cea adevărată, în capcană ar pica tot nevinovați angajați ai BAT a SRI de pe aeroport sau polițiști de frontieră, singurii care dețin, pe timpul serviciului arme de foc, atât în zona publică cât și în cea securizată, ale aeroportului. Ori dacă s-ar fi tras focuri de armă în acea noapte, ar trebui să existe niște informări și rapoarte detaliate, declarații și mărturii de la cei care m-au văzut în noaptea respectivă, prin care să se justifice cartușele trase ca foc de avertisment. Aveți astfel de documente genuine sau măcar v-ați chinuit să fabricați unele?
Acestea fiind lămurite, stimate ofițer, vă rog să vă stăpâniți cu firea! Neregulile au fost constatate de către experții SRI veniți de la centrală cât și de către inspectorii internaționali veniți la auditul pe securitate al ECAC din luna septembrie 2013, în ciuda eforturilor de a ascunde gunoiul sub preș când oaspeții era deja “în casă”. Genul acesta de, să le numesc elegant disfuncționalități, au ajuns în atenția superiorilor Dvs cât și a forurilor europene și internaționale în materie de securitate aeroportuară și aeronautică.
Cât privește modul în care povestiți, intimidați oameni nevinovați care lucrează pe aeroport cu discursuri de genul “Ciocu’ mic că altfel pățiți ca și Opriș, ăla micu”, e un text tipic folosit doar de către UNII lucrători ai Securității înainte de 1989. Ori SRI s-a reformat între timp, chiar dacă au rămas și oameni precum Dvs, care încă trăiesc cu acele nostalgii ale ofițerului din umbră atotputernic.
În speranța că mesajul meu este destul de clar și nu doriți escaladarea pe căi legale a unui fals conflict pe care l-ați creat, împreună cu persoane din conducerea aeroportului timișorean, vă informez sincer că următoarea dată când îmi folosiți numele și mă dați ca exemplu negativ, în mod fals și mincinos, vă voi da în judecată. Nu vă spun și pentru ce, ca să aveți și Dvs câteva motive de reflecție.
Și ca să ne înțelegem ca de la om la om, despre profesionalism în materie de securitate zic să ne vedem fiecare de treburi și să nu ne căutăm diplomele prin sertare, pentru că unul dintre noi doi se va face de râs. Ghiciți cine!
Așadar, vă rog, nu mai trimiteți începători într-ale filajului sau surse deschise (“sifoane” în limbaj trivial) care să asculte , filmeze, înregistreze întâlnirile fără ascunziș pe care le am în oraș, ziua la vedere în localuri sau locuri publice, la un ceai sau cafea “NEÎMBUNĂTĂȚITE”. I-am văzut, știu cine sunt, și nu mi se pare normal și legal să consumați resursele serviciului pe persoana mea: e vânătoare de vrăjitoare și orz aruncat pe gâște. Supraveghere, filaj și contrafilaj nu știu să facă doar băieții ăia pe care îi folosiți (au și ordine de serviciu, când stau la pizzerie la masa de lîngă mine și un anume ziarist timișorean???) sau sifonarii ieftini dați afară din structuri și care încă servesc…dar nu patria.
Domnule ofițer, nu este un joc. Ați deschis o cutie a Pandorei de care Dvs vă temeți, iar eu nu.
Aș prefera ca lucrurile să se oprească aici. Raportați informația culeasă și lăsați compartimentele de sinteză și analiză să își facă profesionist treaba, nu încercați să intoxicați cu palavre și invenții serviciul din care faceți parte. SRI este un serviciu de informații profesionist, de oameni serioși, în marea lor majoritate. Nimeni dintre cei ce respectă jurământul nu vor ca SRI să fie târât în jocuri ieftine, dezinformări și discreditarea instituției însăși, doar pentru ca Dvs să primiți o avansare, înainte de pensionare. Implicit, o pensie mai mare și o decorație “cu frunze de spanac” la trecerea în rezervă.
Memento: Patria a Priori, domnule ofițer! Parcă așa ar trebui să fie…
May 1, 2014
Podul de Flori “Michelangelo” – 9 Mai – Ziua Europei
Invitati de marca inregistrata, de mare notorietate, in primul rand timisoreni simpli si de rand! Dar si politicieni care vor sa faca declaratii sincere in campania electorala, pe Colegiul III sau pentru euro-parlamentare. Toata lumea e binevenita!
Podul de Flori – 9 Mai – Ziua Europei la Timisoara
Va invitam la un tort de pasta de mititei, sa sarbatorim impreuna Ziua Europei, la Podul Michelangelo, care se va transforma, de 9 Mai – Ziua Europei, in Podul de Flori al pacii etno-imobiliare dintre timisorenii din sudul orasului si cei din zona de catifea ultracentrala: Loga, Trandafirilor. Cei din zona ultracentrala nu au confirmat prezenta, avand o agenda incarcata prin alte capitale europene in aceasta zi de sarbatoare. Noi va asteptam la un mic si o bere fara alcool, fara OZN-uri si artificii, pentru ca nu ne permitem sa facem concurenta manifestarilor organizate de catre autoritatile locale din Timisoara.
Va asteptam cu neamuri, prieteni, dusmani, copii, catei, purcei vii sau la protap, biciclete, limuzine, ghiuluri, lanturi, flori numai violent, contondent sau exploziv sa nu fie!
Evenimentul incepe la pranz si tine pana pleaca ultimul participant. Nu lipsiti, caci nici nu stiti ce pierdeti!
Podul de Flori “Michelangelo” – 9 Mai – Ziua Europei
Podul de Flori – 9 Mai – Ziua Europei la Timisoara
April 30, 2014
Elevi obligati de directiunea scolii sa incalce legea
Marea problema a scolilor de cartier este cum se verifica accesul persoanelor, altele decat elevi si cadre didactice in interiorul institutiei. Problema apare in orase, Timisoara in cazul analizat aici, dar si in alte orase ale tarii.
In luna iunie 2013, Guvernul analiza oportunitatea eliminării finanţării de la buget a firmelor private de pază în şcoli, resursele bugetare urmând a fi folosite pentru a angaja suplimentar jandarmi şi poliţişti pentru paza şcolilor, conform declaratiilor de atunci ale premierul Victor Ponta şi ale ministrului Administraţiei de la acel moment, Liviu Dragnea.
Din lipsa de resurse bugetare, proiectul privind folosirea jandarmeriei la paza scolilor, lucru care a functionat in trecut, sau a politiei nationale sau a celor locale, a ramas doar o amintire pe tabla promisiunilor electorale si a scandalurilor mediatice atunci cand la scoli au loc incidente violente ce ajung in atentia opiniei publice.
In Timisoara, anumite licee si scoli, unde managementul nu este defectuos sau parintii au avut de unde sa plateasca, s-au angajat firme de paza pentru controlul accesului in incintele unitatilor de invatamant.
Marea problema sunt scolile si gradintele de cartier, care fie nu sunt pazite deloc, fie – in cazul scolilor sunt pazite de elevi. Asta daca notiunea de “control acces” sau verbul “a pazi” au vreo logica sau temei legal atunci cand minorii din scoli sunt expusi in fata unor vizitatori nedoriti, ce pot avea intentii ilicite.
Un exemplu este Scoala Generala nr.25 din Timisoara, unde elevii din clasele V – VIII fac de serviciu la poarta scolii. La intrare exista chiar si un anunt scris conform caruia nici macar parintii copiilor nu pot intra fara a se legitima in prealabil cu un act de identitate, la elevul de serviciu.
Problema are doua laturi: una legala si una de siguranta a persoanei, in acest caz minori.
Legal vorbind, minorii nu au nici un drept legal sa legitmieze vreo persoana, la fel cum nici cadrele didactice nu au acest drept. Solicitarea unui act de indentitate se poate face, conform legii, doar de catre reprezentantii politiei, ai jandarmeriei, ai politiei de frontiera si, in cazuri speciale, de alte organe speciale cu atributii de control, siguranta nationala si alte cateva.
Sesizat de catre parintii copiilor expusi la poarta scolii, directorul George Stăncună a reusit “sa se explice”, pe uzualul ton ridicat si arogant ca el este acoperit de catre un regulament aprobat la nivel de inspectorat scolar. Apa de ploaie! Si asta pentru ca obligand elevii de serviciu sa ceara persoanelor care intra un act de indentitate, ii obliga pe minori sa incalce legea pe cel putin doua motive:
1. Acestia nu au dreptul legal de a legitima vreo persoana.
2. Consemnand datele din cartea de identitate a vizitatorului, intr-un registru la intrare, elevii incalca prevederile legale privind prelucrarea datelor cu caracter personal.
Transformati fara voia lor in infractori, elevii nu se pot impotrivi, iar cererile repetate ale parintilor, inclusiv in comitetul pe scoala de a se rezolva situatia, s-au lovit de indiferenta directiunii.
Cel putin suspecta este atitudinea politistilor de la sectia 2, aflata la 500 de metri de scoala. Cu toate ca stiu despre aceste aspecte, nu au luat nici o masura dintre cele pe care ar fi obligati sa le ia.
CEL MAI NEGRU SCENARIU
Situatia nu se va schimba atata timp cat directiunea scolii nu isi da interesul, iar politia nu ia nici o masura pentru a preveni ca elevii sa incalce legea prin dispozitiile directiunii scolii. Un scenariu negru este acela in care unul dintre elevii aflati la poarta scolii, “de serviciu” va fi agresat fizic, cu mana goala sau cu un obiect sau arma de catre adolescentii care dau tarcoale scolii ori incearca sa intre in pauze si la terminarea cursurilor sau de catre o persoana in stare de ebrietate sau cu intentii criminale, dealer de substante interzise etc. Fara nici un fel de gluma.
Prin dispozitia de a pune copiii sa pazeasca intrarea, directiunea ii expune in fata oricarui potential pericol, de la a fi molestati sau agresati verbal sau fizic si pana la actiuni de inalta violenta carora micutii nu au cum si nu sunt pregatiti sa le faca fata.
Politia? Inspectoratul scolar? Protectia Copilului? Prefectura? Primari Timisoara? ATOP? si altii….cam cate persoane au in fisa postului siguranta in scoli si iau salarii din bugetul de stat pentru problema acesta dar nimeni nu misca un deget.
Nesemnat, neasumat. In realitate, legitimarea o fac elevii de la intrare.
Doar pentru informare, acesta este un studiu de caz. Numarul institutiilor de invatamant in care elevii se afla in aceesasi situatie este de ordinul zecilor, doar in judetul Timis.
February 23, 2014
Cei 10 000 de specialiști ai lui Constantinescu
Cata dreptate avea presedintele plangacios (primul plangacios) Emil Constantinescu cand spunea ca el are o armata de 10 000 de specialisti gata sa faca din Romania o superputere economica si nu numai, de care sa se teama toti de la brokerii pe pe Wall Street la mafia rusa care isi bea ceaiul pe terasele din Moscova cat si pe cele de pa malul Tamisei.
Aseara, pe un canal TV, un fost ministru al apararii vorbea despr un posibil (vice) prim-ministru ca nu poate ocupa aceasta functie din cuza ca nu are nici pregatirea si nici experienta necesara. Pai atunci sa luam lumea la bani marunti:
Ce il recomanda profesional pe Traian Basescu sa ia decizii si sa conduca CSAT? Ce ii recomanda pe deputatii din Comisia de Aparare, Siguranta Nationala si Ordine Publica sa ocupe functii-cheie si sa emane legi si amendamente in domeniu, cand educatia lor “militara” se rezuma cel mult la stagiul militar facut sub Dej sau Ceausescu si eventualele colaborari directe sau indirect, pe post de sifon, cu foste si actuale servicii de informatii. Credeti ca au intrat in comisia asta cu ca mai mica notiunea despre securitate, doctrine militare, notuni geo-strategice etc. Va spun eu, din propria experienta. Habar nu au cand il iau la intrebari pe seful Jandarmeriei Romane, de exemplu, despre ce li se spune: nu realizari, ci probleme, neajunsuri, incapacitate de lupta, lispa de doctari si logistica, lipsa de specialisti. CE stiu si cum inteleg acesti parlamentari despre exodul specialistilor cu experienta in tara sau in teatrele de razboi, care din cauza salariilor si a sistemului de promovare din MAI si MApN, prefera sa ia calea pribegiei, devenind operatori privati, contractori militari, etc.
Daca vor teme de casa, le dau doar una, ca sa nu le incarc agendele: ce stiu si cat ii intereseaza reglementarea meseriilor de “evaluator de risc la efractie” si de “evaluator de risc la securitatea fizica”? Habar nu au is nici nu vor sa auda pentru ca pe linie politica asa li s-a ordonat. Simplu: nu avem nevoie de specialisti tineri, formati in vest ci de fostii militieni aciuiti la firmele de paza (vai si amar majoritatea) care trebuie sa isi umple buzunarele din aceste analize, pe care ei le fac desi habar nu au sa intocmeasca planul de paza la curtea unei gradinite (de altfel treaba serioasa!!!). Asa ca, profitand de pozitia de parlamentar acesti oameni isi completeaza “educatia” pe linie de securitate si aparare pe la cursuri extrem de costisitoare, cu fundatii romanesti sau straine, unde li se predau lucruri pe care le-ar putea citi si pe internet, daca ar sti sau ar face efortul sa le caute. Pe statul roman, implicit pe fraierul contribuabil, il costa mai mult plata translatorilor la cursurile din strainatate, pentru ca acesti domni sunt ZERO in materie de limbi straine la nivel conversational. Si cu ce marete invataminte vin acasa de la un curs de genul asta, tinut in strainatate? De exemplu, o “promotie” de obositi au auzit pentru prima oara in viata lor notuni vagi despre razboiul cibernetic si au venti acasa uimiti nevoie mare si au prezentat asta de parc ar fi redescoperit gaura la macaroana si problema e una serioasa. Ce facem domnilor? Mergem mai departe, trecem pe la casieria Parlamentului, ca la cyber-war oricum nu ne pricepem. SI exemple concrete as mai putea da, de nu ar incapea pe acest site.
Sa revin la concitadinii nostri, la Timisoara.
Pe scurt, ce mi-a placut cel mai mult in lunile ianuarie si februarie:
1. Aeroportul Timisoara – vaca de muls si explicabil, aflat in pragul unui serios colaps financiar. Minciuni si gafe: de la mult-trambitatul centrul -intermodal care va fce sa zboare mai multe avione si sa vina mai multi calatori (am sa revin la subiect) si pana la cate zboruri vor introduce operatorii de turism in vara ce vine….aceeasi lauda a fost si in vara lui 2013 si realitatea s-a dovedit un esec de 90%. Dar sa ne laudam noi aeroportul, cu ce vor sau ar putea aduce operatorii de turism.
2. La Consiliul Judetean Timis si criza mae si razboaie de birou. Presedintele Titu Bojin nu se simte in apele sale dupa ce procurorii (dincolo de tertipuri si stramutari) continua sa puna intrebari legitime despre niste averi facute pe numele membrilor familiei. Asta in contextul in care domnul Bojin are un istoric de intreprinzator privat inca de pe vremea lui Ceausescu, cand aduna cate 200 de mii de lei (“Balcesti” cum erau pe atunci- pretul a trei autoturisme Dacia la vremea aceea) de la fiecare familie pentru a construi in recas , unde pastorea ca primar, o zona rezidentiala. Interfata afacerii este un domn care intre timp a trecut in lumea celor drepti, deci si daca procurorii ar fi interesati de afacere ar fi tot degeaba.
Tot la CJT, un razboi intre Titu Bojin si Marcel Mihoc, eminenta din umbra si trezorier consacrat al filialei de partid, si aripa tanara a PSD Timis, sprijinita momentan pana la nivel de prim-ministru (functie vremelnica si aceasta). Toto acolo e mai poarta un razboi privat cu cei specialisti zonali in comunicare cum ar fi Tiberiu Kiss, sedus, pus la lucru, platit un timp si apoi abandonat, dupa mtoida tipica a pesedistilor. Suntem cei mai buni prieteni cand PSD e in opozitie. Dupa ce preluam puterea, luati fiecare cate 20 de euro si mars de prin curte. Kiss nu este un caz singural, dar o spune public si asta sincer ma bucura.
3. Ziaristii tatii, dragi si incisivi, cat de greu e sa invstigati timp de o ora, cum s-a facut blatul in alegerile pentru functia de sef la arbitrilor de fotbal din Timis. Intre Iona Muresan si vesnicul castigator Danut Lata a fost un blat ordinar. Presupun – si nu vreau sa imi fac pacate – ca presa sprotiva din Timisoara nu crie despre aceasta manevra si consecintele ei fie pentru ca s-au scarbit de subiect, fie pentru ca nu vor sa ii supere pe cei care le mai dau cate un subiectel sau un zambet smecheresc, a la Mitica Dragomir in copie palida.
4. Cu proiectele si restartarea domului primare Robu ne-am obisnuit deja. Ne-a promis ca vom circula cu barca prin pasajul inundat care se va construi sub intersectoia de la Termal in acest an. In cel mai optimist scenariu, se va deschide (nu cu jumatati de masura, ci fully functional) pe 31 decembrie 2014, ora 23:59. Dupa care, lucrrea fiind o utopie din punct de vedere tehnic si al infiltratiilor despre care se stie de 200 de ani, 2 firme jmechere se vor ocupa de rezolvarea problemei. Rezolvare care va costa cam cat investitia initiala. Si aici am sa revin la momentul ala magic.
5. Asa de inchidere, pentru astazi, nici Adam Craciunescu, seful Romsilva si unul dintre presedintii PSD Timis nu se simte extrem de bine. Nu ca nu si-ar lua salariul de la Romsilva sau afacrile trecute pe alte persoane nu ar mai merge. Ac si el, majoritatea celor din politica banateana si-au trecut afacerile pe rude si prieteni, si-au facut ONG-uri proprii, catre care isi doneaza banii pentru a mentine circuitul banilor in natura, in sanul familiei. Felicitari, cat timp ANAF, ANI si altii fara de putere dar cu insigne va permit smecheria asta care in SUA se practica de 99 de ani…
Cum spuneam, cea ciudat se intampla La Ocolul Sivic Lugoj. Si nu ma refer la ingineriile financiare cu fratii lotrii Maran, care au cotizat la toate partidele pe rand dar s-au ales ilegal cu 11 000 de hecatre de padure care apartinea altora. La Ocolul Sivic Lugoj, acolo unde sefa este cumnata directorului Romsilva, Adam Craciunescu, se intampla lucruri stranii…ceva cu taieri ilegale de paduri , un gater magic, vanzari ilegale, neplata TVA (ca daca nu e oficiala si legala vanzara, cum dracu sa platesti TVA pe ea) si late din astea. Un control prea-minunat din partea cumnatului, imparatul Romsilva nu a gasit, firesc evident si natural, nicio neregula. Insa au gasit altii, de la alte organe de control, care au fost trimisi rapid acasa din trei sau patru telefoane. Oamenii astia si-au luat-o peste bot ca si-au bagat nasul intr-unul din sutele de borcane cu miere. Numai ca se stie desi nu se vede cu ochiul liber ca la ocolul silvic Lugoj, controalele cele ami abia incep. Doar sa dea coltul ierbii. Nu va mai spu cine va interveni, atunci pentru ca probabil deja intuiti. Insa acel cineva s-ar putea sa nu se bage…nu de frica ci pentru ca automobile, PNL etc….
Concluzie scurta: cei 10 000 de specialisti ai lui Constantinescu sunt bine sanatosi si isi pun expertiza in slujba imbuibarii unora si azi. Ei sunt tot aici si fac aceleasi potlogarii. Doar ca si-au schimbat stapanii.
February 7, 2014
Timișorean, pierdut identitate…declar nulă
Ești din Timișoara dacă…Și dacă nu, mâine e tot mâine.
Nu trebuie ca un primar să te facă “Cetățean de Onoare”. Cum nu contează de unde ești, ci doar ce faci. “Orice la oricine”, ca să îl citez pe prietenul Sergiu Miat.
Vreo 8254 de membri and still counting are grupul de facebook “Ești din Timișoara dacă…”. Și aici, cum scria pe facebook un domn, au apărut tot felul de amintiri, de poze, de regionalisme, din diverse epoci. Eu am prins, ca timișorean născut de mama la Maternitatea Bega, anii 80-90, când am început să înțeleg câte ceva.
Ca timișorean am avut Comtim, Brifcor, Pepsi, blugi și adidași Adidas și Puma, blugi Lee Cooper, dulciuri sârbești, maraton de filme și filme porno în anii 80 pe 3K “Treći kanal” TV , la sârbi și alte o mie de rahaturi tipice pentru zona de frontieră cu Serbia și Ungaria.
De prin anii 90, am inceput sa am prieteni “mitici” (cum le zic unii “timișoreni”), oameni buni sau răi, oameni din București îndrăgostiți de terasele din Piața Unirii, cea cu wi-fi gratuit (nu știu dacă mai e), care nu știau ce e pleșkavița, lubenița și alte regionalisme și importuri balcanice.
Dar și nevastă-mea, care creștea printre cărbunii din Valea Jiului, avea în anii 80 Nike și păpușă Barbie , că avea neamuri în America. Alții la Dorohoi aveau ce aveau. La fel și rudele părinților mei, care s-au născut în Ardeal și au venit la Timișoara acum 40 și ceva de ani, aveau mândriile lor de ardeleni, învinși de sărăcie spre o viață mai bună la Timișoara.
Pentru mine ești din Timișoara dacă te-ai născut aici sau ai aterizat de o oră la Timișoara. La fel cum ești timișorean și dacă ești cel mai mare interlop sau cel mai jalnic paznic de butic. Chiar dacă te-ai născut în Siria, în Șiria, la Popândăii din Deal sau în poluarea din orașul Victoria, din Făgăraș.
Așa că șmenul cu Ești din orașul X dacă… e vechi pe facebook și îl găsești la sute de orașe și orășele de pe diverse continente. O scuză ar fi patriotismul local exacerbat: cu ce să mai laud Timișoara, când atâtea alte orașe din România i-au luat-o înainte? Cu ce să laud România mea când a devenit România lor? Cu amintiri și clișee că Banatul e “fruncea” și alte răhățișuri din astea? La Timișoara s-au adunat mari arhitecți, poeți, ingineri, iluzioniști, escroci, medici de elită sau simpli oameni care de pe unde: din Imperiul Austro-Ungar cândva, apoi șvabii, pemii, ungurii, sârbii, țiganii, evreii, până la moldovenii și oltenii noștri în anii 70 și 80, ardeleni etc. Adică o mega-menajerie. Doar că toate astea au dat Timișoarei un spirit, care academic se numește “Bürgerliche Gesellschaft“. Puneți mâna și cetiți, de la “Micul șvab” al lui Adam Müller-Guttenbrunn la cărțile unor istorici contemporani (Victor Neumann de exemplu) sau scrieri ale unor venituri bănățene care au dat plus valoare Timișoarei, vezi Marcel Tolcea, Adrian Mogoș – scuze că nu fac liste kilometrice….
Fascinant cât de bărbat și stăpân, despot și limurici poți fi pe facebook. Master of your own Universe, poti face grupuri, poți da block sau poți raporta oameni. Bre…”report” ăla, făcut pentru că ești tu deștept sau deșteaptă, dornic de sânge internautic e exact cum tac-tu sau bunică-ta turnau la Securitate: să știți că vecinul Opriș zice bancuri despre tovarășul Ceaușescu și fiu-su la 10 ani se uită pe furiș la pornoșaguri.
Așa a ajuns prietena mea și a multora dintre voi, Raluca Costinaș, o timișoreancă ce a ales să trăiască în America să fie exclusă din celebrul grup pentru că a scris că dacă ești timișorean numai dacă ai fost la mall și alte chestii și fițe actuale de pârleală și spoială, ea se “mută” la Arad. Și mi-a mai zis ce zic și eu – e doar un grup, ca mii de alte grupuri, dar unul în care primează mândria și fudulia fără fond a unora, cât și frustrările altora. Nu e chestiune de identitate locală, ci o abordare de motan turbat care trebuie neapărat să își marcheze teritoriul.
Mucosul ăla de băiat cu grupul lui a ajuns să o blocheze pe Raluca Costinaș. Nici o tragedie, ci un comic amestecat cu necunoaștere și prostie acută. Fata “suferă” de i se rupe la 10 metri în spate. Însă îl întreb pe admin și pe alții: numele ei de familie vă spune ceva? Dacă nu, atunci, dragi contemporani concitadini, sunteți timișorenii pulii calului și puteți emigra liniștiți pe un coclaure unde să nu vă localizeze nimeni. Și fără semnal, ca să nu căutați pe google și să vă îmbătați de facebook.
Eu zic că ești timișorean nu DACĂ ci PENTRU CĂ…Însă…pentru că ai făcut ceva pentru tine, pentru vecini, pentru oraș, pentru pubela spartă din fața blocului sau conducta spartă din subsol prin care curge rahatul vecinilor impasibili și indolenți? Asta te face timișorean? Nu.
Asta te face om. Om normal, eventual eroul babelor din scara blocului.
Așa că nici în cot nu mă doare dacă sunteți sau pentru ce sunteți timișoreni, cum eu azi sunt și mâine nu mai sunt, chiar dacă e locul nașterii. Poate plec, poate rămân.
Ești timișorean (sau ce vreți voi) dacă ești om. Restul e vax-albina!
January 24, 2014
I would have been nothing without him
Today is January 24th. My friend would have been 80 years old, but God called him to Heaven.
My friend was one of my menthors and I only had a few. Very few but very strong. And I am proud for such a friend and life teacher, who taught me not only journalism, but the meaning and secrets of Life.
My friend taught me about the Good and the Evil and how to make the differences.
And my friend, just as his legacy was from Mrs. Eleanor Roosevelt, Mother Teresa or Indira Gandhi, taught me that the helping hand and saving a life is far nmore important than anything in life. He saved my life when I lost it, and gave me back my life and hope. I am as grateful today, as I was back in 1995 when he was the Magician I owe my life and shall be grateful all my life.
And from such a friend, in who’s veins run Indian blood, I learnt to always stand up and fight, with the courage and pride of the American Indian Warriors!
American journalist Harry W. Morgan, who interviewed Mother Teresa, John F. Kennedy and Indira Gandhi and taught generations of journalists their art, died on October 31, 2007, in the western Romanian city of Timisoara, his son Benny said. He was 73.
During an almost 50-year journalism career working for Reader’s Digest, Morgan traveled to more than 100 countries and interviewed numerous presidents and personalities, among them Eleanor Roosevelt, Dwight Eisenhower, Elvis Presley and Ernest Hemingway.
In 1961, he founded the World Press Institute, which provides fellowships for foreign journalists from around the world to spend time living and working in the United States. He also founded the Friendship Ambassadors Foundation, which promotes cultural exchanges around the world.
Morgan moved to Romania in 1994, when the Romanian government invited him to assist in the development of journalism schools at the universities of Bucharest, Sibiu and Timisoara.
For the past 11 years he had lived in Timisoara, in western Romania, where he taught at the university and set up a journalism club. He was made an honorary citizen of the city.
Morgan first came to Romania in the 1970s, when he met and interviewed communist president Nicolae Ceausescu. His visit resulted in the setting-up of Romanian-American cultural exchanges, for which he was awarded Romania’s Cultural Merit distinction.
God Bless Your Soul, Harry!
God bless your family and friends!
The legacy never dies!
Yours,
Mircea
November 13, 2013
Sărac duh mioritic – despre limurici, presa ieftină și linșajul mediatic
Țări mai sărace ca România sunt destule. Blestemul este faptul că suntem săraci cu duhul. Și asta se vede în presa românească și se răsfrânge asupra publicului cititor și telespectator – turmă de oi fără cioban, manipulată de ciocoi mai vechi și mai noi de prin presă și blogosferă.
După 18 ani în care am crescut, am suit și apoi am abandonat meseria de jurnalist, îmi permit să îmi dau cu părerea despre presă. O iubire care m-a sedus la 18 ani și pe care am abandonat-o la 35 de ani. De aceea, am zâmbit în colțul gurii când am văzut, acum o lună, reacția jurnaliștilor și a pseudo-jurnaliștilor la propunerea deputatului Ion Răducanu privind o lege a presei. Una europeană care să stabilească regulile comunicării în masă și dreptul la imagine dar și dreptul la liberă exprimare. Adică, un fair-play între presari și cei care devin subiecte de presă, un fair-play din categoria utopii realizabile.
Ca ziarist, am fost târât prin tribunale, am cunoscut gustul uneori absurd sau interesat la justiției, am plătit și daune – chipurile în solidar cu publicația la care lucram – în realitate din bani pe care i-am împrumutat pentru că nu îi aveam. Și știți de ce nu am urlat, nu m-am văicărit pe la ONG-uri, nu m-am legat cu lanțuri și nu mi-am luat copilul în brațe amenințând că îmi dau foc? Pentru simplu motiv că nu am convins niște judecători, absurzi sau nu, că aveam dreptate și am demascat o rețea de escroci din imobiliare. Care escrochează și în ziua de azi, bine merci!
Povestea mea începe în 1994, când șefii de la ziarul unde lucram atunci mă făceau constat agent al americanilor, doar pentru că fusesem de două ori peste ocean. O dată din motive medicale și a doua oară cu o bursă postuniversitară pe jurnalism. Am apărut prin jurnale și pe youtube, unde un sărman individ, pe vremea aceea prefect de Timiș, dădea ca sigură apartenența mea la Serviciul Român de Informații, ca ofițer angajat! Apoi un alt jalnic mercenar, mă picta la OTV ca fiind “consilierul mafiei imobiliare din Banat”. În bunul spirit românesc, am trecut prin impostura de șpăgar, șantajist și, crema cremelor, agent al Mossad-ului. E bine! Am un salariu de muncitor și cine știe câte conturi ascunse prin Elveția sau Insulele Seychelles.
Așa că, pe 12 noiembrie 2013, la știrile de noapte ale Pro Tv-ului, am rămas cu un gust amar și cu o strângere din dinți. În lipsă de subiecte sau pentru că așa a fost comanda, reporterii știrilor Pro Tv, cândva premiate național și internațional, s-au găsit să bage în troaca cu porci două femei, mai ceva ca și tabloidele de doi bani. Am aflat exact cine subminează economia națională, pune în pericol siguranșa națională, seacă bugetul de stat prin gravă evaziune ș.a.m.d.
Cazul 1: “Alexandra Rus este angajata ca si consilier al deputatului PNL Mircea Dolha, la cabinetul sau parlamentar. De altfel, pe pagina personala de Facebook, Alexandra a scris ca ocupa un loc de munca in cadrul Partidului National Liberal. Tot pe reteaua de socializare, Alexandra Rus a postat fotografii provocatoare, alaturi de alte tinere.”
Inepția pseudo-jurnalistică aici: http://stirileprotv.ro/stiri/politic/consiliera-unui-deputat-pnl-in-ipostaze-provocatoare-alaturi-de-alte-femei-cine-e-alexandra-rus.html
Cazul 2, tot în același buletin de știri:
Drumul spre o cariera diplomatica a trecut printr-o agentie de modeling, in cazul Denisei Ariton.
Tanara de 26 de ani a devenit cunoscuta in urma pictorialelor sexy, iar acum este consilier in cadrul unui institut din subordinea Ministerului Afacerilor Externe. Pentru un salariu de o mie de dolari, fata se ocupa de achizitiile si relatia cu publicul ale Institutului pentru Romanii de Pretutindeni.
Așa, și? Cazuri, în special de femei tinere, ale căror vieți personale și implicit destine profesionale au fost bălăcărite prin presă sunt cu duiumul. Nu am să fac o listă aici, dar nu pot să nu amintesc de…
Artista Ioana Maria Ardelean, şefa Serviciului Anticorupţie din Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.
Cântăreaţa de muzică populară coordonează, la 29 de ani, Serviciul Anticorupţie din Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. Liviu Dragnea a declarat că pe tânără o recomandă “vocea şi talentul”.
Înțeleg foarte bine că pe unii îi roade, dar dacă femeia aceasta se pricepe la probleme de administrație și anticorupție a verificat vreun ziarist, așa pe bune?
Astfel, mulți angajați “la stat” au început să își perieze conturile de facebook sau chiar să și le închidă? De ce? La presiunea unor șefi care nu au chef de (încă) un scandal mediatic, la presiunea instituțiilor sau chiar la cea a publicului român și a presei care îl alimentează.
Brusc, toți onaniștii, toți habotnicii, deviații – fie ei public, politicieni sau oameni simpli, te judecă după fotografiile și mesajele pe care le postezi pe o rețea de socializare. Nu am nimic împotrivă ca serviciile românești de informații să monitorizeze activitatea de pe facebook a celor angajați să servească instituțiile statului român.
Însă să vină tot pulifriciul cu pretenții de mare jurnalist, să se dea cinci minute pe contul tău PUBLIC dar personal, nu oficial, de facebook, să ia câteva poze și să tragă concluzii care își șifonează imaginea și posibil cariera, mi se pare o practică demnă de țările cu fundamentalism islamic sau de cele mai puritane state ale Confederației Americane.
Și cine sunt generatorii de știri care își permit să facă asta? Niște oameni ca și noi, cărora dacă le cauți puțin prin trecut, ai să găsești și poze “deplasate”, pentru că e facebook, nu e pagina oficială a parlamentului, să zicem, ai să găsești povești credibile și chiar dovezi despre cum miorlăiau prin birouri de politicieni sau oameni de afaceri pentru o sponsorizare sau un ban la plic, că mulți au salarii de mizerie în presă dar și guri de hrănit acasă. dar la fel au și “victimele” lor mediatice. Cunosc personal mulți oameni care au lucrat sau mai lucrează în presă, lupi moraliști cu blana jigărită, care dacă ar avea minimă conștiință și celeritate, ar sta în banca lor.
De aceea nu am să îmi șterg contul de facebook, căci e personal, iar cei cu idei primitive de genul dăm în Opriș, că uite ce poze are pe facebook, ca indirect să putem lovi deputatul al cărui consilier este, e un joc pe care garantez că îl vor pierde în justiție, doar după o discuție de onoare față în față. Am poze cu activitatea mea profesională, colaborări în domeniul securității private și a contra terorismului cu profesioniști de primă clasă din România, SUA, Canada, Rusia, Israel, Marea Britanie, Bulgaria, Ucraina! Ca să învăț cât mai multe și să le aplic aici, acasă, în România asta necăjită. nimic din toate astea din bani publici sau din timpul de serviciu! Mă face asta spionul altor state, membru de grupări paramilitare, terorist cu diplomă și educație în combaterea terorismului?
La fel cum am poze cu multe femei din viața mea, în ipostaze drăgăstoase ori “de prosteală”, pe care le-a văzut și soția și fiul meu. Nimic indecent, nimic de Casanova! Am femei cu care sunt prieten foarte bun. Nu multe, dar destule. Prietenia asta nu o poate distruge o știre de rahat, aruncată într-un tabloid sau pe un post Tv, fie el și unul aparent rezonabil. Mă face asta un afemeiat și un curvar?
Revin: doar folosind facebook-ul să arăt aici ce fac unii jurnaliști, unele vedete TV, înalți demnitari, miniștrii, politicieni de toate calibrele sau funcționari publici? Provocarea e deschisă! Mănușa o arunc eu – nu pentru că vreau publicitate mascată sau expunere TV. Doamne ferește! Chiar sunt probleme grave și reale care ar putea umple paginile ziarelor și timpii de emisie ai televiziunilor. Ca să nu mă mai gândesc câți ziariști, polițiști, procurori, politicieni etc. găsești pe youtube, în filmări de la paranghelii cu maneliști și interlopi.
Dați fuga și ștergeți tot! Paranoia funcționează!
Și uite așa vor rămâne și mai săraci cu duhul, impotenți intelectual și cu o presă din care mă simt onorat să NU mai fac parte.
Respect sincer câțiva jurnaliști români și dezavuez o mare de blogărași și jurnaliști de mucava. Am fost acolo, am mâncat o pâine din presă, așa că mizeriile astea nu prea mai au pentru mine nici secrete și nici nu mă afectează în vreun fel. Totuși, dacă e vreun amator, îl invit să încerce! Dar să nu uit că și el ar trebui să fie om și el are o viață, poate o familie și că în viață, fie lungă fie scurtă, oamenii se întâlnesc de două sau de mai multe ori. E o cugetare nu o amenințare.
Domnilor jurnaliști, fiți demni și căutați prin dulap onoarea pierdută, cea cu care v-au învățat părinții sau bătrânii. Iar cei fără coloană vertebrală pot folosi o coadă de mătură în schimb. Instrucțiunile de folosire sunt bine știute din popor.
Pentru “jurnaliștii” pasionați sau trimiși de moguli cât și pentru cei preocupați de viețile altora, dacă v-am deranjat cu cele scrise, nu vă chinuiți să mă căutați pe google, că veți găsi lucruri pozitive despre mine și astea nu fac știrea. Și nu vă obosiți să mă căutați pe facebook, căci vă dau aici linkul. Profilul meu e 100% public, căci nu am ce ascunde. Dar aplicași corect codul civil și întrebați înainte să dați drumul lăturilor mediatice: https://www.facebook.com/mircea.opris.399
Să nu uitați de declarația de avere! Nu am una, dar întrebați la defunctul OTV, căci ei știau că sunt consigliere al mafiei imobiliare. Și-au luat-o peste bot de la CNA cu amendă și drept la replică, deși nenea ăla care a scos perla merită o întâlnire tete-a-tete.
See you…here and there!
October 2, 2013
Domnu’ de doi lei – GENTLEMAN’S URBAN SURVIVAL GUIDE (1)
GENTLEMAN’S URBAN SURVIVAL GUIDE (1)
Cum să îți iei nevasta de la lucru cu costuri minime
Au românii vorba asta: cutare e un om “de doi lei”, adică zgârcit, caracter infect, neserios, mincinos și alte atribute istorice ale neamului mioritic și ale naționalităților din aceeași ogradă. Astăzi vă voi arăta cum poți să fii un trendy-houseman-husband, să îți iei nevasta de la lucru cu stil și cu cheltuieli minime.
Înarmat cu exact 2 lei ( adică 0.44 Euro, la cursul BNR din 2 octombrie 2013), plec de acasă. Cu mașina noastră low-cost, care consumă puțin. Să vină cu taxi e scump, să vină cu tramvaiul nu se face din partea unui gentleman. Locația de cules nevasta: City Business Centre. Amenda TimPark e mare, parcarea la Finanțe 3 lei/oră.
Mă bag în parcare la Kaufland. Apăs butonul, iese tichetul, se ridică bariera. 150 de minute de parcare pe gratis. În oglinda retrovizoare îmi verific lungimea părului din nas, stilez cu salivă sprâncenele zburlite, îmi aranjez gulerul la bluză să nu se mai vadă smocul ăla de păr de pe piept, de la baza gâtului. Chelia – impecabilă.
Cu aer distrat, de diplomat aflat în vizită trec pe lângă oamenii care stau la coadă la mititei. Iau mimica aia puțin scârbit-superioară: “Ia să vedem ce o mai fi și pe la magazinul ăsta pentru poporul de rând”. Într-un buzunar, telefonul de 600 de euro , în celălalt o bancnotă de un leu și două monede de 50 de bani pe care le-am extras de sub scaunul șoferului. Intru la Inmedio. Mă uit de sus (de la 1,60 metri ai mei) la ziare, reviste și cărți. Privire critică, gen cititorul cu MacBook care își bea ceaiul în Mall la Cărturești cu prietenii ‘telectuali.
Îi zâmbesc vânzătoarei, cu o sprânceană ridicată critic. “Un cappuccino, vă rog!” – cu accent italian de american, încercând să îl imit jalnic pe Brad Pitt în Inglorious Bastards. Evident că nu îmi iese. Femeia se uită circumspect.Doi lei. Scot bancnota de un leu și apoi, cu atitudine de om deranjat de mărunțiș îi dau monedele de 50 de bani și îi bag fraza aia repetitivă cu “Să mă scap de mărunții ăștia, că îmi zgârie telefonul în buzunar”. Ea zâmbește înțelegător, că aude fraza asta de cel puțin 10 ori pe zi.
Scot cafeaua din automat. Încet, cu tact, o mestec și arunc bețișorul la coș. Apoi, cu același aer de diplomat străin, fac o baie de mulțime cu cafeluța în mână printre cumpărătorii fericiți că au ieșit de la coada de la casă și cu buzunarul rupt de prețuri și sărăcie.
Am obiceiul să citesc anunțurile de cereri și oferte de la Kaufland. Pe perete, menajerie. Unul vinde chitări – în tabără nu mai merg din copilărie. De fapt, mint că nici nu am fost în tabără vreodată. În alt anunț, un român disperat își caută de lucru în orice domeniu. Cafeaua parcă nu mai are același gust. O scuip înapoi, cu paharul la gură, să nu mă vadă oamenii. Treaba asta e prea serioasă și mi-o șterg rapid din minte, ca și ăia care își suflă sonor mucii în aer, cu două degete, batista săracului.
Prind și două anunțuri din care îmi dau seama că mă pot deghiza în ofițer, cu butelie cu guler într-o mână și cu sabie ascuțită la centurion. Ofițer cu cizme de bizon. Ăsta e outfit-ul pe care trebuie să merg. Mai ales dacă cedez tentației să candidez la europarlamentare. Un fel de cazac de Bega.
Ies din magazin. Mă opresc și contemplez parcarea, cam cum își inspectează un șeic arab parcul auto de Ferrari, Lamborghini și Bugatti cu ornamente de aur. Mă uit la ceas. Mai sunt 15 minute și iese Opriș doamna de la “fabrică”.
Plouă și e frig. Așa că mă bag în mașina-cutie. Ca un lord, îmi aprind o țigară și iau o gură de cafea. Lumea se uită la mine cu ochelarii mei galbeni, à la Țiriac. Le zâmbesc înțelegător și dau din cap. Totul e sub control. Treburile merg bine.
E fără 2 minute, așa că ies din parcare. Bag cartela, se deschide bariera. Staționare gratis. În fața Business Centre, nevasta așteaptă. Se bucură. Nu neapărat să mă revadă a mia oară, dar nu merge acasă pe jos, prin frig și ploaie. Totul e OK, v-am mai zis. Sub control. Cu aer de milionar însurat, virez larg, de parcă aș fi cu un Cadillac. Fericită, nevasta zâmbește acru. Iarăși mergem acasă, iarăși facturi, rate, cursurile lu’ ăla micu, care iarăși nu și-a făcut temele pe mâine. Armonie. Și mâine e o zi. Tot a startării marilor proiecte.
October 2, 2013
Editura Litera dă țeapă grasă la cetitoriu inocent
Litera mi-a părut în general o editură OK, cu titluri OK și print de calitate. Verdict: peste medie.
Dacă tot au apărut Iphone 5 S și Iphone 5C, în benzinării și librării a apărut o carte sexy și atrăgătoare: “iPhoneography” de Stephanie C. Roberts (o doamnă bine intenționată și pasionată de foto). Varianta românească a apărut la editura Litera. Condiții grafice excelente, traducere așa și așa și o groază de informații…vechi de 3 ani.
Am dat 40 de lei pe carte, care arată ca un iPhone imens. Înăuntru: grafică ireproșabilă, fotografii bune și chiar foarte bune ( de gustibus…). Problema e cu informația. Apărută ILEX Press Ltd. în Marea Britanie, în anul 2011, cartea e mai degrabă un ghid învechit, o călătorie în timp, de pe vremea când autoarea dădea sfaturi de fotografiere cu Iphone 3 și – proaspăt apărut la vremea aceea – iPhone 4.
Pe scurt: mulțumesc editurii Litera. Cartea e o mare țeapă pentru toți pasionații de iPhone și fotografierea cu iPhone, care a ajuns la 5 S și 5 C și la iOS 7….În consecință, sfaturi perimate și nefolositoare: aplicații învechite și care nu mai există de când era Aifonu bebeluș, site-uri care nu mai există demult ( posterous.com, doar ca un exemplu) și în consecință o carte frumoasă, numai bună de pus în bibliotecă sau de făcut cadou nostalgicilor români care pot învăța în 2013 ce ar fi putut face un un iPhone 3 sau un Iphone 4 în 2011.
Verdict pentru editura Litera: rușine băieți că induceți lumea în eroare. Așa se duce dracului bruma de prestigiu pe care, la fel ca și alte edituri, încercați să o construiți în vremuri grele, cu cititori săraci.
September 17, 2013
Timișoara în haine SS
“Sunt un câine de lux, sau “un om rău și periculos” după cum mă pictează prietenii, falși sau nevinovați” – Mircea Opriș
„Vom începe acum să mergem în toate casele şi să-i întrebăm pe oameni, iar cine ne minte, cine nu-şi declară câinii şi va fi prins că are va fi sancţionat şi va fi sancţionat la maximul permis de lege…Vom face echipe care vor merge în zonele de case în primul rând. De aici începem” – Nicolae Robu, primar al Timișoarei la anul de grație 2013
Nu știu dacă, în miez de noapte, primarul Nicolae Robu, îmi va bate cu cizma în ușă, urmat de o armată de polițai comunitari și inspectori de la primărie. Nu mi-e frică ci chiar îi aștept. În felul meu, pe proprietatea mea.
Ce nu știu e cum are să apară: cu manta lungă și neagră din piele, cu capetele de mort din argint ale SS-ului german, cu parpalacul de agent al Siguranței sau cu cel de ofițer al Securității.
Am înghițit și m-am distrat de toate “cascadoriile” primarului Timișoarei, de la gâlceava pe Facebook la dictatura monologului, de la promisiuni și proiecte de science-fiction și până la jaful numit TimPark.
Totuși, când mă ameninți că intri peste mine, în casa mea, să mă amendezi și să îmi confiști câinele și pisica, sau că intri în casa mea, în general, fără să te fi invitat eu sau să reprezinți o instituție a statului român care are dreptul de a-mi intra cu bocancii în casă în baza unui mandat(aici prezumția de nevinovăție nu funcționează, însă merg ca pe roate descinderile la adrese greșite ale unor nevinovați)…când mă ameninți astfel, zic, am impresia că un “delirium scremens” a pus stăpânire pe mințile edilului-șef al urbei.
Soluția “Robu” pentru câinii fără stăpân, vagabonzi este una demnă de Iosif Visarionovici Stalin…”Timișorenii care nu și-au strerilizat câinii vor fi amendați. Primăria face verificări la domiciliu!”, ca să dau citire unui titlu de pe portalul TION.ro (http://www.tion.ro/timisorenii-care-nu-si-au-sterilizat-cainii-vor-fi-amendati-primaria-face-verificari-la-domiciliu/1334404).
Păi câinii ăia periculoși sunt pe străzi, prin parcuri, prin gară, pe la tomberoane, prin zonele cu clădiri semi-demolate și abandonate din Timișoara (vă dau minim 15 exemple de locații) și nici decum pudelul alb și tâmp pe care tanti Dina îl plimbă în fiecare zi prin fața blocului, spre deliciul copiilor.
Mă întreb: când o să încercați să faceți desantul ăsta la mine în apartament, veniți și cu un veterinar, sau cine o să îmi pipăie patrupedul, cine o să îi facă eventualul control rectal și “ginecologic” ca să vedeți dacă am tăiat testiculele cățelei și am scos trompa uterină a motanului, domnule primar?
Un sfat: indiferent cu cine veniți, vă anunț (căci ori nu vă consultați consilierii și juriștii, ori îi ignorați) că la mine în casă nu prea aveți ce căuta. Nu am să vă trântesc ușa în nas căci nu e politicos. Am să uzez doar de ceea ce legea definește ca legitimă apărare. Și am să dau și cursuri gratuite tuturor minorilor și pensionarilor care conviențuiesc cu animalul de companie, în casă, cum să facă să vă primească mai bine. La fel ca și mine.