Chiulangii şi incompatibilii, viitori stăpâni în universităţile timişorene

Posted in: World Wide Mafia | Comments (0)

La Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara se duc adevărate lupte de culise pentru a stabili componenţa Senatului dar şi nominalizările pentru funcţia de rector. Bătălia se anunţă extrem de murdară, actualul rector-deputat-director de spital, incompatibilul ANI, Ştefan Drăgulescu, trăgând sforile pentru a-şi pune oameni în funcţii cheie şi a câştiga controlul în Senatul universităţii, anihilând astfel posibilele reforme ale celui care va fi ales ca rector, în locul său. Şi la Universitatea de Ştiinte Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului sindicatul se luptă cu actualul rector, care vrea să lase locul unui incompatibil, fost director al Direcţiei agricole.

Ilegalităţi şi sabotaje la Medicină

La UMF Timişoara scandalurile privind abuzul de putere al rectorului Ştefan Drăgulescu se ţin lanţ de ani de zile. În prag de pensionare, acesta îi sabotează pe unii candidaţi la funcţia de rector şi, în paralel, numeşte ilegal proprii oameni pe diverse funcţii în univeristate. Drăgulescu e prea puţin interesat cine va fi noul rector, strategia sa fiind anihilarea autoritatea viitorului rector prin controlarea Senatului univeristăţii, unde şi-a plasat strategic apropiaţi şi rude ale acestora. Piesa de rezistenţă este medicul Dan Gaiţă, prieten extrem de apropiat cu Drăgulescu şi actual secretar ştiinţific al Senatului UMF. Acesta este propulsat pentru funcţia de secretar al senatului UMF, de unde poate manevra în voie mersul universităţii. „Sunt adept al sistemului democratic. Am dreptul să spun cine poate să conducă univeristatea, mai ales că sunt şi rector şi parlamentar”, a declarat rectorul declarat incompatibil de către Agenţia Naţională de Integritate. „Îl sprijin ca rector pe Marius Raica iar ca preşedinte al senatului pe profesorul Dan Gaiţă”, a dictat „democratic” Drăgulescu, în luna decembrie. Doctorul Gaiţă a devenit celebru prin faptul că este un companion frecvent al lui Drăgulescu la diverse congrese. Ca o coincidenţă, cei doi sunt premianţi ai Galei Sănătăţii 2011, unde Drgulescu a primit premiul I de excelenţă pentru implicarea deosebită în activitatea didactică, iar Dan Gaiţă un premiu de excelenţă, locul al III-lea pentru cea mai bună campanie de informare publică în domeniul sănătăţii.

Rectorul UMF Timişoara Ştefan Drăgulescu şi Dan Gaiţă, secretar ştiinţific al Senatului UMF (în prim-plan)

Viitor preşedinte al senatului – 170 de zile lipsă la apel
Veritabil chiulangiu, Dan Gaiţă face parte din peste 10 societăţi şi comitete naţioanle şi internaţionale de medicină, în special pe cardiologie. În această calitate, în anul 2011, omul a lipsit de la serviciu nu mai puţin de 170 de zile, în cursul anului trecut. Socoteala a fost ţinută de către colegii săi, medici care fie au ţinut cursuri studenţilor în locul său, fie i-au tratat pacienţii şi au făcut de gardă pentru el, la spitalul de cardiologie. Pe lângă congrese şi conferinţe, Dan Gaiţă este un abonat al prezentărilor de medicamente şi echipamente medicale, pentru care firmele din domeniu îi plătesc deplasările, cazările şi îi fac diverse cadouri şi facilităţi. Gaiţă îşi face lobby pe banii firmelor medicale, invitând medici şi ziarişti al congrese şi prezentări de medicamente, oferind generos bilete de avion şi cazări la hoteluri de 4 stele. Prin în atâtea activităţi paralele cu munca din universitate şi spital, aspirantul la funcţia de preşesindte al senatului UMF Timişoara, nici nu mai ştie câte zile pe an lipseşte de la lucru. „Măbucur că aveţi o cifră exactă. Eu nu mi-am făcut un calcul câte zile am fost plecat. Nu cred că e o cifră reală şi nu are legătură, pentru că o mare parte din deplasări sunt în weekend sau în zilele mele libere. Sunt luni în care am4 -5 conferinţe la care trebuie să merg. Per total, sunt zeci. La Societatea Europeană de Cardilogie sunt în comitetul director. Toate deplasările au fost cu avizul univeristăţii şi al spitalului. În mare parte, în ziel libere ce au ţinut de concediu medical. Vrea să fiu mai selectiv cu participările. Se putea face să fiu mai mult la Timişoara dar asta e calea care am ales-o. Fondurile nu au legptură cu finanţarea de la universitate. Deplasările externe au fost suprotate de organizatori, de structuri europene. Deplasările au fost legale, acoperite şi justificate”, a declarat doctorul voiajor. Acoperite de semnătura rectorului-director de spital Ştefan Drăgulescu, acre îi este şef la ambele locuri de muncă.

Sabotaţi rectorii, cuceriţi senatul
Actualul rector Drăgulescu îşi va exercita influenţa asupra viitorului rector, prin intermediul supuşilor săi din Senat, mai ales dacă îl vor avea ca preşedinte pe chiulangiul Dan Gaiţă. Pentru postul de rector, candidează, cu fair-play, trei profesionişti: Sorin Pescariu – directorul Departamentului de Cardiologie din cadrul UMF Timişoara, Marius Raica – prorector al UMF Timişoara, Dorel Săndesc – şeful Clinicii Anestezie Terapie Intensivă (ATI) de la Spitalul Clinic Judeţean Timişoara. Cel mai incomod este Sorin Pescariu, ţinta unor întâmplări bizare şi abuzuri administrative. La începutul lunii decembrie, acestuia i-au dispărut din cabinetul de la insitutul de cardiologie două laptopuri şi mai multe microunităţi de memorie. „A fost poliţia, au zis că nu sunt amprente. Nu am mai primit nici un răspuns de la ei. În laptopuri şi pe stickuri aveam informaţii profesionale şi cursuri medicale noi. Curios, au intrat pe geam, la mine la etajul unu, deşi era mai simplu să spargă cabinetul de la parter, al unei colege. Era mai uşor de intrat şi găseau şi acolo electronice, dacă asta au căutat. Au spart doar cabinetul meu iar munca mea ştiinţifică şi perosnală s-a pierdut”, a declarat doctorul Pescariu.
În plus, acesta a intrat în conlfict cu Ştefan Drăgulescu atât la univeristate cât şi la spital. „A venit la mine managerul institutului de cardiologie, Ranko Szuhanek să semnez recepţia unor aparate. Erau la preţ de 2 sau 3 ori mai mari decât pe piaţă, aşa că nu am semnat recepţia. M-a pus să semnez pentru un aparat care nici măcar nu era adus în ţară. I-am ameninţat că mă autodenunţ la procuratură. Ultima achiziţie a fost de 700 sau 800 de mii de euro, deşi aparatul ăla e vreo 200 de mii de euro. Am refuzat să semnez recepţia, aşa că a semnat un alt coleg, a cărui fiică trebuia promovată”, a mai spus Pescariu.
El acuză că şi la universitate a fost sabotat şi s-au făcut numiri ilegale pe funcţii, pentru apropiaţii rectorului Drăgulescu. „Eu am spus pe faţă în senat tot ce a fost de spus. Supunerea mea faţă de Drăgulescu a fost că am semnat împreună cărţi, articole de specialitate în care el nu a scris nici măcar o virgulă. Şi ia premii de excelenţă. În 20 de ani, nu a ţinut un curs, apărea doar la examene când trebuia să dea notele. Promovează doar oameni pe care îi ţine în lesă. Fie le promite promovări contra tăcerii, fie promovează rude ale unor colegi. Acum senatul votează cum vrea el, pentru că senatul e compus din supuşi, prieteni şi rude ale acestora”,a mai declarat Pescariu.

Numiri ilegale
„Ca şef de departament cardiologie la univeristate, m-am trezi că au fost scoase la concurs posturi. Conform regulamentului trebuia să fiu şeful comisiei. În schimb m-am trezit exclus din comisie cu totul. Am protestat, iar Drăgulescu mi-a zis că el e retcor de 20 de ani şi că se trece la vot. Acum avem două state de funcţii: unul legal fcăut de şeful de departament şi unul paralel, aprobat de către senat, unde rectorul Drăgulescu este şi preşedinte. De aceea funcţia asta a devenit atât de importantă acum. Concursul pe posturi s-a făcut cu dedicaţie, însă candidaţii nu aveau doctorat. Aşa că au inventat altă metodă. M-am trezit că cei trei candidaţi nu mai dau concurs, în schimb ajund pe post prin transfer. Nici asta nu e legal, că nu au studiile. E vorba de ginerele doamnei profesor Mancaş, de o fostă asistentă a acesteia şi de Alina Negru, fiica unui medic cardiolog, în acelaşi timp soţie a conferneţiarului Negru de la clinica privată Oncomed. M-a socs şi din consiliul de administraţie, unde reprezentam Colegiul Medicilor, fără explicaţii. Au încercat să mă schimbe de tot, dar nu au reuşit”, a mai spus medicul Sorin Pescariu.
Interesant este că transferul doctoriţei Alina Negru duce spre mai multe fire. Ea este soţia lui Şerban Nergu, medic coordonator la clinica privată Oncomed. „Personal am făcut eforturi pe lângă miniştrii educaţiei şi cel al sănătăţii să transforme Oncomed în spital clinic, primul din Timişoara. Domnul Şerban Negru a fost numit conferenţiar la disciplina oncologie la noi la univeristate”, a explicat lejer legăturile Ştefan Drăgulescu. A uitat să spună că la Institutul de Cardiologie pe care îl conduce, o altă rudă a familiei Negru, furnizează printr-o firmă, produsele de cateterism şi alte consumabile medicale.

Incompatibilul de la Agronomie
Un alt scandal a izbucnit la Universitatea de Ştiinţe Agricole. Sindicatul din USAMVB acuză actuala conducere a universităţii că a schimbat ilegal regulamentul de organizare a alegerilor de anul viitor. Sindicaliştii cer anularea tuturor decizilor luate în senat. Totul a fost pus la punct, spun sindicaliştii, pentru ca Paul Pârşan, fostul director al Direcţiei Agricole, actualul decan al Facultăţii de Agricultură, să rămână singurul candidat pentru funcţia de rector. În Senat s-a votat ca toţi candidaţii la funcţia de rector, decan sau şef de departament să nu aibă rude în universitate, respectiv facultăţi. Dacă alţi candidaţi ar trebui să divorţeze, având soţii angajate la USAMVB, candidatul Pârşan părea unicul compatibil. Asta până când s-a descoperit că şi-a angajat o nepoată ca şef de departament la facultatea de tehonlogie a produselor agroalimentare.

AiR @ January 19, 2012

Marile orgolii ale micilor pseudo-moguli

Posted in: Freedom of the journalists | Comments (2)

Cum te poate certa fantoma redactorului-sef a unui site de stiri care  nu exista. Sau cum nu isi cunosc unii lungul nasului din care inca le mai atarna mucii. Atentie la fila audio: contine o logica debordanta si niste argumente beton-armat.Ca sa ii fac si putina promovare, fata se numeste Codruta Calarasanu, fosta reporterita pe la agenda.ro, tion.ro, adevarul.ro si click.ro, actualmente cosmic promovata pe pozitia de redactor-sef al unui site obscurissim. De la inaltimea functiei ne trage de ciorapi si perciuni pe marlanii care ne permitem sa comentam pe facebook despre aberatiile emanate pe site-ul de “stiri” , demoralizand redactia. Un dialog pur balcanic, romanesc ce sfideaza logica, bunul simt si chiar…gravitatia.

Click aici pentru a asculta cum da “mogula” de pereti cu sistemul solar:  cocosan

AiR @ January 15, 2012

Iarna tiganiei noastre

Posted in: AiR SPECIAL GUEST | Comments (1)

In nici un decembrie nu mi-a fost rusine ca sunt timisorean. Anul asta, pentru prima oara mi-a fost. Si o sa imi fie.

Era prin 1990 sau 1991 cand tata a tras Dacia 1300 in parcarea blocului din Cluj unde locuia o sora de-a bunicii mele. Pe un loc de parcare, civilizat, ca omul. Um mos mancat de molii a iesit din bloc si a inceput sa urle: “Sa va luati masina de aici, asta e locul meu! Nu aveti ce cauta in parcare!”. Mama, eu si soru-mea cam stupefiati. Pana si tata era incurcat si nu a avut inspiratia sa il ignore. Si ce apasare avea clujeanul octogenar? “Sa va luati masina de aici si sa mereti la voi la Timisoara. Acolo! Ca voua v-o trebuit revolutie si l-ati omorat pe Ceausescu! Acuma-i bine?”. Si circalaul asta a degenerat in razboi civil in blocul din Cluj unde matusa Onica ii striga mosului vecin sa ii fie rusine si ca e nebun sa trateze asa rudele vecinei lui de o viata. Iar mosu isi ducea cruciada impotriva noastra, ca o mitraliera ruseasca  Maxim cu racire pe otet.

Asa era. Mosu ala nebun avea dreptate. Ninemi din familia noastra nu a fost la Revolutie nici de o parte, nici de cealalta a baricadei. Dar aveam masina cu numar de Timis iar in frunte – stigmatul ca sintem timisoreni. Adica aia care au vrut revolutie, circ, schimbare. Si mosu pe undeva, acuma dupa 22 de ani, cu scarba imi dau seama ca avea si el, PARTIAL, dreptate.

Am ajuns in decembrie 2011 sa vad revolutionari cum intra in greva foamei, cum se razboiesc intre ei, precum niste bisnitari. Or fi intrat ei primii in Opera, or fi spart baricade, or fi prins “teroristi” si or fi ocupat judeteana de partid. Dar tot lor, UNORA dintre ei, in astia 22 de ani le-au crescut lanturi si bratari de aur, ghiuluri, marci, euroi si dolari, smenuri cu terenuri la Giroc si aiurea, cu semnatura prefectului Draganescu si a cui le-o mai fi semnat bisnitareala aia. Tot ei primesc si bani. Respect, fratilor. Ati luptat. Unii pe strada, altii ati luat bataie de la militie etc…Respect!

Adevaratul si sincerul meu respect merge catre cei care au murit la revolutie, pentru familiile care au ramas in urma, pentru cei schiloditi de gloante care si azi isi cauta vinovatii ascunsi si protejati de procurori militari si civili cu NUP-uri si alte smecherii.

Insa aia vocali care se bat cu caramida in piept la Timisoara, Lugoj, Iasi, Sibiu, Bucuresti si aiurea, revolutionarii care au dat declaratii unii pentru altii pe unde au luptat eroic, aia au o problema. Problema ca au devenit ciolanari si ca banul le-a cam luat mintile. Am fost martor ani de zile pe terasa si in bar, la un local din centrul Timisoarei unde se adunau acesti revolutionari. Am vazut teancurile de bani si trocul cu certificatele de proprietate, am auzit telefoanele cu diversi dubiosi, de la secretari de stat la bisnitari de terenuri. Astia erau si sunt membri in asociatii de revolutionari din Timisoara. Pe unii i-am revazut la protestele din acest decembrie impotriva taierii indemnizatiilor lunare. Sa-l pupe pe Basescu, asa cum l-au pupat si cand le-a dat terenuri. Si nu numai pe Basescu, ca nu e presedintele ordonator de credite in tagma revolutionarilor. Sa-l pupe si pe Boc.

Si sa il pupe si pe Ciuhandu. Pentru ca pe 16 decembrie 2011, seara, am vazut cea mai mare tiganie care tine de comemorarea revolutiei la Timisoara. In fiecare 16 decembrie, in fata Operei se face celebra cruce din lumanari. Am pozat-o in fiecare an. Un tablou cu repetitie, in care se vedea crucea de lumanari, oameni care se reculeg si in spatele lor Piata Operei, un simbol, pana una alta si in fundal Catedrala. Un alt simbol.

Anul asta, daca pozai crucea sau doar te uitai la ea, in spate vedeai o poarta kitsch, prin care trec renii si spiridushii electorali ai lui Ciuhandu si compania. Si mai in spate nu vezi Catedrala de gheretele luminoase, de atelierul lui Mos Craciun si a lui Belzebuth, de tonetele cu mezeluri, cu Kurtoskalacs, chinezarii  si alte marafeturi si bazarerii de dugheana. Si sa nu aud pe nimeni ca beculetele si tarabele dau aceeasi atmosfera ca si la Viena sau mai stiu pe unde, cand in Piata Operei patruleaza militienii comunitari si sub nasul lor niste hoti (haha!) fura din jamboanele expuse la tarabele de pe caldaramul unde timisorenii ingenuncheau murmurand “Tatal nostru”, caldaram pe care a curs sange de oameni nevinovati in decembrie 1989. Rusine, nene Ciuhandule!

Si sa nu se umfle in pene revolutionarii bisnitari: nu am respect pentru ei, nu am nici mila si nu mi-e nici frica de cei care, in mintea lor, “l-au dat jos pe Ceausescu”. Vremurile s-au schimbat, baieti! Vremea batelor, a injunghiatului pe strada, a mineriadelor de orice fel a cam apus. Nu cumva sa visati sa linsati public, sau miseleste in vreo scara de bloc pe cei care va judeca, asa cum fac si eu. Ati luat cascavalul, acuma ciocu mic!  Aveti vile. Bravo. V-ati vandut terenurile si ati baut banii. Bravo si bis! De 22 de ani aveti indemnizatii si facilitati fiscale! Bravo si la mai mare! Dar rusine, rusine nu va e la nici unul? Sa va numesc? E simplu. Numele revolutionarilor bisnitari e prin arhivele instantelor, Mai mult, totul e la Cartea Funciara, asa cum pe vremuri totul era in Arhivele Statului, ziceau unii ale Securitatii. Alea din care au disparut sau au fost arse (hai sictir!) dosare compromitatoare pentru unele personaje publice de astazi. Dosarele alea cu care inca unii ii mai santajeaza pe altii, pentru ca astia din urma, adica altii, nu au avut curajul lui Nicolae Corneanu, întâistătătorul Mitropoliei Banatului, omul ala care a marturisit public, in ziar, neobligat de nimeni ca DA, a colaborat cu Securitatea pentru ca asa a fost azimutul lui, prin cariera si viata. Pe el, de exemplu, il respect mai mult, pentru sinceritate.

Si inca un motiv pentru care anumiti revolutionari ar trebui sa stea acasa in perioada asta, e ca stiu sa faca taraboi la primarie, la sedinta solemna de comemorare ca li s-a taiat din bani. Dar tot ei, in iarna dezbinarii facute din condei de parlamentarii nostri si de marele Boc, urla ca sunt privati de dreptul castigat prin lupta. Dar de copii celor care au murit in 1989 nu va intereseaza? Eu am stat de vorba cu ei si am vazut ca nu. Ciolaniada se duce de catre fiecare asociatie de revolutionari in parte. Asa ca unii care au fost impuscati sau au ramas fara parinti sau copii la revolutie nu vor sa mai auda nici de banii aia si nici de asociatiile de revolutionari ori de tot felul de avocati oportunisti. Despre oamenii aia, am scris, doar 3 povesti adevarate, in Jurnalul National. Sunt mai multi, eu am ales trei. Restul e mizerie. Si cancan.

AiR @ December 17, 2011

Scena balconului, varianta 2011

Posted in: AiR SPECIAL GUEST | Comments (0)

1 decembrie 2011. Ce feerie de solemnitate! Ce scursură de ipocrizie de la parada militară a prefectului Mircică Băcală la re-re-re inaugurarea de pieţe a primarului Coriolan Ciuhandu. Ahhh! S-a redeschis Piata Badea Cârţan. Mai corect zis, Scârţan. Pentru că popularitatea primarului Gheorghe Ciuhandu scărţâie.

sursa foto: tion.ro

Si asta nu pentru ca nu ar avea in continuare un avans confortabil in fata viitorilor potentiali contracandidati la fotoliul de primar la Timisoarei. Ci  pentru ca, pe 1 decembrie 2011, s-a cocotat in balconul din piata agro-alimentara, a tinut speech-uri, impreuna cu a sa camarila si…a fost huiduit. De catre pietari si de oameni. Cativa, vreo cateva zeci, ca nimeni nu a fost nebun sa mearga la o taiere de panglica in piata cu legume, cand s-a putut inghesui la o fasole cu ciolan, cadou din partea regimului portocalelor mincinoase. S-au cum zicea dom’ prefect Bacala: e cea mai mare defilare de 1 decembrie din 1989 incoace! Mama si ce ne incalzeste, ne tine si de foame si de frig, parada militarului disponibilizat. Ca sa nu mai zic de penibilitati de ordin strict militar: TAB-uri si efective aduse din alte judete, mascatii de la DPIR defiland cu geamuriled ubelor deschise pe jumatate ca si la insotire de valori sau VIP, si, crema, politistii locali pe scutere la minus 3 grade Celsius, cu uniformele lor zdrentuite, non-tactice si casti neomologate. Delir militar ce mai!

Sa revin la scena balconului.

Balconul Operei din Timisoara a fost deschis pe 20 decembrie 1989, dupa 4 zile de represiune. De acolo, Timisoara a fost proclamat, in fata a peste 150.000 de oameni, primul oras liber al Romaniei. S-a cantat “Desteapta-te, romane”. In acelasi balcon a fost adoptata, pe 11 martie 1990, Proclamatia de la Timisoara, prin care se cerea decomunizarea tarii.

Balconul Comitetului Central a intrat in istorie ca “scena balconului”. In dimineata zilei de 21 decembrie, Nicolae Ceausescu, secundat de Elena Ceausescu, s-a adresat unei multimi de oameni adusi de la fabricile bucurestene cu scopul de a condamna evenimentele de la Timisoara. “Alo, alo” si “Stati linistiti la locurile voastre” au marcat sfarsitul dictaturii comuniste.

Balconul Universitatii a fost deschis de Emil Constantinescu pe 24 aprilie 1990. Astfel a inceput manifestatia maraton din Piata Universitatii, primul protest fata de puterea instalata dupa Revolutie cu nesocotirea promisiunilor si a regulilor democratiei. Demonstratia a fost suprimata de interventia brutala a minerilor pe 14 iunie.

Balconul parlamentului este locul in care intelectuali anticomunisti si fosti detinuti politici au fost agresati verbal de C.V. Tudor si acolitii lui, la sedinta de condamnare a comunismului romanesc ca ilegitim si criminal, pe 18 decembrie 2006.

Pe 1 decembrie 2011, Ciuhandu, Orza, Cojocari si consilierul taranist Moldovan, plus Don Stefan – acest Padrino al Pietelor inca din anii 80, alaturi de o baba neidentificata priveau de sus defilare mercenarilor de legume care incurajeaya importul ilegal si omoara babutele autohtone care vor si ele sa vanda un buchet de “morconi” banateni din gradina casei. O parada cu tigara in coltul gurii, a  “agricultorilor” comisionari de rosii turcesti, struguri spanioli, usturoi din China, pui+praz+ceapa verde+gulii+conopida+oua toate aduse din Ungaria. Numai ca armata de bisnitari, ca agricultori is vreo 5 la suat dintre ei, a inceput sa se planga de cum e facuta piata, de tarife, de noile reguli etc.

Maimult, clar e ca pietarii nu-s ca militarii si iarna nu-i ca vara. Asa ca au inceput sa faca galagie si sa il huiduie pe imemorabilul nostru primare! Socat, asta nu s-a dat jos din balcon, nu a facut baie de multime si , cu frica si frigul in oase, a dat chiar si interviurile din balconul pietei Scartan, asa cu multimea in amorsa, ca sa dea bine pe ecrane. Ce spectacol de doua parale!

Sa citam surt de la colegii de la tion.ro, carora le-am folosit si fotografiile, citand evident sursa, cu bun simt.

” Principalele nemulțumiri ale piețarilor din Badea Cârțan se referă la faptul că le este în continuare foarte frig, pentru că piața nu a fost închisă pe părțile laterale, și nu au spații pentru depozitarea mărfii, în condițiile în care primarul i-a anunțat că de anul viitor va fi limitată la două ore staționarea în zona piețelor agroalimentare. Acest lucru a fost reglementat printr-o hotărâre de consiliu adoptată în această săptămână tocmai pentru că unii comercianți își transformă autovehiculele în depozite de marfă.

„Unde să duc maşina după ce descarc marfa? Înseamnă că aţi făcut o piaţă dar vreţi să ne desfiinţaţi pe noi!”, i-a spus o femeie primarului Gheorghe Ciuhandu, joi, înainte ca acesta să taie panglica în piaţă. Edilul-şef i-a replicat că trebuie să se descurce pentru că şi timişorenii care vin în piaţă pentru a-şi face cumpărăturile trebuie să aibă acces la locuri de parcare. „Nu puteţi ţine locurile ocupate ore în şir”, i-a spus Ciuhandu. „Dumneavoastră nu mergeţi cu maşina la primărie? Eu nu am şofer…”, a răspuns femeia. „Văd că există o problemă de înţelegere, dar mi se pare normal să se limiteze staţionarea pentru că până acum stăteau cu zilele maşinile parcate aici şi ocupau locurile”, a concluzionat primarul. În plus, comercianţii din Piaţa Badea Cârţan s-au plâns de frig. De altfel, multe mese erau goale. „O să vedeţi cum va fi când va ninge, o să bată zăpada până la mijloc”, i s-a plâns primarului o altă vânzătoare din piaţă. „Se vor monta panouri publicitare de o parte şi de alta de-a lungul pieţei, ceea ce va mai atenua din curent”, a afirmat Ciuhandu.

Directorul SC Pieţe SA, Victor Ştefan, a declarat că proiectantul nu a fost de acord cu închiderea pieţei. „Şi noi am fi vrut să închidem părţile laterale, dar proiectantul nu ne-a acceptat. Oricum, acum piaţa nu funcţionează la capacitate maximă, în perioada mai-septembrie e bine să lăsăm să se intre în piaţă şi pe laterale”, a declarat Ştefan Pieţarul. Şi aici închei preluarea de pe tion.ro .

Si sa revin. ‘Geaba au cântat lăutarii şi au dansat în frig talentaţii dansatori de populare de la Casa de Cultură a municipiului. Astfel de arme electorale s-au perimat după ce dl. Ciuhandu a abuzat de ele ani de zile., la Rugile Timisoarei, la Zilele Cartierelor, la Ziua orasului si la alte osanale electorale. Plus că în materie de populism mai are de învăţat lecţii serioase de la maeştrii precum Vanghelie-Vanghelion şi chiar de la maestrul Onţanu.

In concluzie, valoarea totală a investiției a fost de 2.167.061 de lei. Bani păpaţi, investiţie făcută, comisioane plasate la firmele de casă ale primăriei. Insa, obiectiv final nerealizat. Nu a mai punctat nici un vot, ori vreo simpatie dl Ciuhandu. Pana la urma e doar o renovare de piata, nu o inaugurare de baza de lansare a navetelor spatiale, precum cea de la Cape Canaveral, Florida. Ridicolul si-a spus cuvantul. Cat despre cum si cui au fost atribuiti banii si lucrarile pentru reamenajare, aia veti mai citi in ziare serioase.

Fotografiile realizate de colegii de la tion.ro spun totul: “baietii”, cu feţele siderate ca timisorenii nerecunoscatori ii huiduie, au vrajit-o de parca erau Nicolae si Elena Ceausescu impreuna cu sefii PCR, la scena balconului, dupa care a urmat iminenta fuga cu elicopterul.

sursa foto: tion.ro

Si pe final, fiind iarna, nu va pot oferi cireasa de pe tort. Dar va pot oferi steluta din varful bradului. Ciuhandu s-a mai facut definitiv de kakao in fata timisorenilor tot la o scena a balconului din istorica Piata a Operei din Timisoara. Pe 1 decemrnbie 2009, exact in urma cu 2 ani, acelasi anticomunist si politician rebel si cu principii Gheorghe Ciuhandu a pus-o de o fratie a inelelor cu niste ciudati lideri ai unei Opoziţii la fel de fleoşcăită ca şi puterea portocalie. “Parteneriatul pentru Timisoara”, semnat exact pe 1 decembrie, dar 2009,  de Mircea Geoana si Gheorghe Ciuhandu, a iscat un adevarat scandal in Piata Operei din Timisoara.

Domnule Ciuhandu, un remember de acum 2 ani:

 

Mii de timisoreni au iesit in strada pentru a huidui alianta formata in jurul PSD, scandand “Jos comunismul!” si “Mincinosii!”. Manifestatiile anti-PSD s-au extins la Brasov, Bucuresti, Targoviste si Cluj.
» In acelasi timp, sustinatorii PSD adusi din intreg judetul au venit “inarmati” cu steaguri si pancarte, astfel ca Politia Comunitara a trebuit sa intervina cu spray lacrimogen pentru a desparti cele doua tabere.
Locuitori ai Timisoarei, in mare parte tineri, revolutionari, dar si simpatizanti ai PDL au iesit in Piata Operei pentru a scanda impotriva semnarii “Parteneriatului pentru Timisoara” de catre primarul Gheorghe Ciuhandu si candidatul PSD la presedintie, Mircea Geoana. La semnare au fost prezenti si primarul Klaus Iohannis, presedintele PNL, Crin Antonescu, dar si liderul PNTCD, Radu Sarbu.

Geoana si Antonescu, paziti de jandarmi
Revoltati de prezenta la Timisoara a liderilor PSD, revolutionarii au scandat “Jos comunistii!”, “Mincinosii!”, “Proclamatia de la Timisoara nu e a voastra!”, “Romani anti-PSD”. Acestia s-au declarat tradati de Ciuhandu, spunand ca votul dat actualului primar nu reprezinta o sustinere pentru PSD. De asemenea, unele bannere ale lui Geoana au fost calcate in picioare. De partea cealalta a baricadei, PSD Timis si-a adus mii de sustinatori din intreg judetul care fluturau steaguri rosii, dar si pancarte de sprijin al lui Geoana. Politia Comunitara a trebuit sa intervina cu spray lacrimogen pentru a separa cele doua tabere. Potrivit unor surse, liderii aliantei politice aveau in program sustinerea unor discursuri pe o scena amplasata in Piata Operei (simbolul Revolutiei romane din 1989), insa in urma disputelor din strada au renuntat. De asemenea, Mircea Geoana a fost nevoit sa intre pe usa din dos in sediul Operei din Timisoara. Crin Antonescu, intrebat de ce nu a tinut un discurs in Piata Operei, a raspuns: “Unde sa ma duc, ma, acolo, la Basescu?”, referindu-se la huiduielile din strada. In schimb, in Piata a fost amplasat un ecran mare in care erau prezentate imagini din interiorul Operei din Timisoara, unde liderii politici au tinut discursuri despre parteneriat. Ecranul a fost atacat cu oua. Evenimentul politic a fost insa bine pazit de jandarmi, care s-au postat in fata cladirii Operei pentru ca oamenii revoltati sa nu patrunda inauntru.

Piata Universitatii: “Azi in Timisoara, tot azi in toata tara”
Spre seara, si la Brasov s-au adunat 500 de tineri la Troita Revolutiei, pentru a se alatura protestului timisorenilor, scandand “Jos comunismul!” si “Brasov, Timisoara, maine in toata tara!”, “Iliescu, nu uita, Romania nu este a ta!”.
Apoi, aproximativ 300-400 de persoane au iesit in strada, in jurul orei 18.00, si in Piata Universitatii din Bucuresti si au scandat: “Jos comunistii”, “Geoana, jos mainile de pe Timisoara”, “PSD, nu uita, Timisoara nu-i a ta”, “Azi in Timisoara, tot azi in toata tara”. Mihai Tufa, student la Filozofie, 24 de ani, spune: “Am citit pe Twitter ca o sa se adune lumea aici in seara asta si am vazut la televizor ce s-a intamplat in Timisoara. Ii sustin pe cei care au iesit in strada la Timisoara. si eu as fi facut la fel daca eram acolo”. Tanarul nu exclude ca manifestatia sa fi pornit de la un indemn al PDL dar si-ar dori sa nu fie asa: “As vrea sa stea departe, ca sa nu compromita ce se intampla in seara asta aici”. Un alt student A.O, de 24 de ani, flutura un tricolor pe care l-a adus de acasa: “Sunt impotriva PSD. Nu m-a chemat nimeni, am vazut pe net ca se stange lumea in Piata Universitatii. Comunistii nu aveau ce sa caute in Piata Operei din Timisoara”. La manifestatie a participat si autorul “Imnului Golanilor”, Cristian Paturca. “Daca nu noi, atunci cine/ daca nu aici atunci unde/ daca nu acum, atunci cand” a raspuns Paturca, membru al Asociatiei “21 decembrie”,  intrebat fiind cu ce ocazie in Piata Universitatii.

S-a semnat totusi
Alianta politica formata in jurul candidatului Mircea Geoana a semnat ieri, impreuna cu primarul Gheorghe Ciuhandu, un parteneriat care prevede sustinerea liderului social-democrat in turul doi. Documentul atesta si sustinerea din partea PNTCD, aripa Radu Sarbu. Ciuhandu a declarat ca spera ca pe 6 decembrie sa existe o guvernare noua, cu un premier “cunoscut atat pe plan national, cat si international”, si un presedinte “care sa nu-i invrajbeasca pe romani, ci sa fie un presedinte al tuturor romanilor”.
La randul sau, liderul PNL, Crin Antonescu, a afirmat ca daca punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara ar fi fost aplicat acum, “cel care ar trebui sa iasa din politica ar fi Traian Basescu”.

Simt in urina ca “scena balconului” se va repeta, La Timisoara, la Bucuresti, depinde unde liderii luminati ai tarii vor acea proasta inspiratie de a vorbi oamenilor de sus de la balcon. Semn al ruperii de popor, al fricii si al lasului care fuge de propriile fapte.

Za Stalina, tovarisci Ciuhandu!

AiR @ December 2, 2011

Vizita de lucru a tovarasului dr. ing. Gheorghe Ciuhandu la cules de infecte voturi

Posted in: AiR SPECIAL GUEST | Comments (1)

compunere adevarata de Mircea Opris si Maxim Opris

O stire insorita a lovit redactiile luni: Luni, un ambulatoriu pentru boli infecțioase și încă unul pentru bronhopneumonie au fost inaugurate la Spiatlul de Boli Infectioase Victor Babeș. Potrivit dr. Virgil Musta, purtătorul de cuvânt de la Victor Babeș, consulații care până acum erau posibile doar cu internare, se vor face de acum înainte în ambulatoriu cu apartură de ultimă oră. Aparatura a costat în jur de 3,8 milioane de lei și majoritatea banilor provin din fonduri europene. Primăria Timișoara a contribuit cu aproximativ 100.000 de lei. Dr. Maria Cerbu, directorul Spitalului de Boli Infecţioase Victor Babeş din Timişoara, a precizat că unitatea a încheiat o nouă colaborare cu medicii de familie din Timiş pentru ca aceștia să le dea trimiteri pacienților. Au fost renovate cabinetele de ecografie, bronhologie, psihologie, spirometrie, cabinetul de aerosoli și fibroscanul. Directorul Cerbu a vizitat alături de primarul Gheorghe Ciuhandu, săptămâna trecută, Spitalul General din Ingolstadt, Germania. Acolo a avut șansa să vadă cum lucrează medicii germani. Adica, ca-n Germania.

In august, ambulatoriul Spitalului de Boli Infectioase si-a redeschis portile, intr-un nou cadru, modern, cu aparatura de ultima generatie. Noul ambulatoriu, in care s-au investit circa un milion de euro, din fonduri europene si locale, cuprinde 18 cabinete noi, dotate cu aparate competitive, printre care fibroscan-ul cu ajutorul caruia se fac investigatii complete bolnavilor de hepatita si celor care sufera de boli de ficat.

Tot luni dimineata, cu fiu-miu de mana, necajiti si cu frigu’n oase, ne-am tarat la acelasi celebru spital de boli infectioase. Pe usi scria cu autocolante noi si verzi “Ambulatoriu”. Inauntru termopane noi si mocheta noua, din aia de trafic intens. Afara, aceleasi pete de tencuiala de acum zece ani, gata sa iti cada in cap. Din nou sindromul mincinosului cu gardul si Leopardul.

Ma duc cu ala micu de mana ca are pe el bubitze si doftorii se intrec in diagnostice: ba e rujeola dar nu e, ba e scarlatina dar nu e, sau poate o fi doar o viroza eruptiva, “din aia care da si urticarie”. Medicina romaneasca de secol XXI, la dat cu ghiocul pe viata omului. Asa ca ajungem la celebrul spital. Acolo, evident la ambulatoriu. La ala nou vopsit, pe care l-a inaugurat primarele Ciuhandu. Inauntru o asistenta singura si stinghera care se tot foia pentru ca nu avea medic de garda. Niste doamne doctor, cu aer de rezidente, faceau cu schimbul cate 15 minute primind cate un bolnav. Greu de facut o consultatie in ambulatoriu pentru ca vreo cinci nenea cu salopete jegoase mutau dulapuri si faceau glume de tractoristi. Asa ca se face o consultatie ochiometrica rapida si fugim spre sectia de copii – la analize. Acolo e sigur mai liniste, iar virusii si bacteriile mustesc in fiecare colt plin de igrasie.

Intr-un final ajungem pe sectia de copii. Infectia infectiilor, cu pereti scorojiti, aceleasi cearsafuri, mobile vechi si disparate. Copilul e ingrozit si dezgustat. Si speriat ca ii ia sange pentru analize. “Sala” de recoltare e chiar pe holul spitalului, acolo pe unde se perinda necajitii internati cu tot felul de boli ciudate pe care le poti aduce acasa la familie si la prieteni, la copii si la batrani. Asa ca  pune doamna asistenta copilul pe un scaun, chiar pe coridor si acolo il inteapa si ii ia sange. Fain, ca-n Germania.

Apoi, imi da un recipient in care Opris junior sa se pise, ca sa i se analizeze si urina. Jenata dar sincera, asistenta imi zice sa nu duc copilul la WC-ul de pe sectie “sa nu ia vreo boala ca vedeti ce este aici la noi”. Asa ca improvizez. In sala de asteptare de la parter, aia renovata, am ginit un WC unisex. Renovat si el m-am gandit. Sa faca pishu acolo. Numai ca WC-ul desi este pentru publicul care asteapta sa intre in ambulatoriu,  e evident incuiat. Asta, ca sa nu il murdareasca bolnavii din prima zi. Asa ca ii zambesc stirb la asistenta si ne da cheia magica. O buda curata doar pentru ca e noua, face copilu pishu in recipient, il ducem sus si il abandonam pe o masa de pe hol, ca acolo se depoziteaza probele pacientilor. Tot ca-n Germania.

Iesim prin curte si dau filmul inapoi. Vad colegi ziaristi, cameramani, fotografi. Un gand ma trazneste “O fi murit Elvis sau o facut Ciuhandu hepatita? L-o fi muscat un caine vagabond pe Cojocari?”. Nimic din toate astea. Intr-un alt colt al cladirii darapanate, primarele Ciuhandu puncta electoral deschiderea falsului ambulatoriu de la Infectioase, cu un stol de doctorite zambitoare si aplaudaci. La adevaratul ambulatoriu, in spate, nebunul spitalului, bolnav de TBC, isi face turneul la impartit boala prin toate sectiile. Eu l-am gasit afara, cu o tiganca in pijamale. Au sarit amandoi pe mine sa le dau cate o tigara. Le-am dat. De la mine iarba dracului, de la Dumnezeu mai mult.

In fine, cu ce are exact copilul nu am lamurit-o, caci daca nu mergi la un laborator privat dureaza 4 zile un exudat faringian. Ca-n Cambogia. E gratis si sper sa fie rezultatele lui, ca la ce haos e pe mesele cu probe de pe hol ai toate sansele sa iti dea rezultatele de la analizele altcuiva.

Initial mi-a fost ciuda ca ai mei colegi ziaristi nu dau o tura la locatie si merg ca oile acolo unde sunt chemati. In poze si filmari, taieri de panglici, spiciuri si aplauze. Nimeni nu se mai uita ce e dupa gard sau in spital. Articolele sunt de bine. Mi-a parut rau ca nu am pojar sau ciuma bubonica sa il fi pupat si eu pe domnu primar sa stea si el vreo saptamana internat acolo, la Infectioase. Acolo unde nimeni nu spune la ce se expune personalul si cati medici si cate asistente au facut hepatite si alte boli grave din cauza lipsei de materiale si consumabile de protectie. Acolo unde bolnavii de TBC stau in saloane in care poti sa razi igrasia de pe pereti cu cutitul. Acolo unde te duci cu o boala si te externezi cu trei. Ca-n Africa.

Asa ca asta a fost de fapt marea inaugurare a unei investitii de un milion de euro, cu 18 cabinete noi. Si acum, mai jos, sa va arat si incredibilul:

Spuneam mai sus ca …Greu de facut o consulatie in ambulatoriu pentru ca vreo cinci nenea cu salopete jegoase muta dulapuri si fac glume de tractoristi.

Aasadar: a intrat dom primare, a vazut, a vizitat, i-a fost prezentat drapelul. Apoi, exact cum mutau vacile dintr-un CAP intr-altul sa le vada Ceausescu, asa au facut si astia de la Victor Babes cu mobila.

In poza de mai jos il vedeti pe premarele Ciuhandu admirand noul ambulatoriu de la Infectioase.

sursa foto: tion.ro

Eh! Cum a trecut vizita oficiala, spre alte cabinete, adica la vreo 10 minute dupa primar, am intrat eu si fiu-miu. Si ce faceau cei cinci nenea in salopete jegoase in timp ce doctorita consulta copilul? Au mutat dulapul verde cu gri din spatele primarului si a doamnei in alb care ii explica,  intr-o anexa. Nou-noutz dulapul a fost mutat cu atata grija ca sase picioare s-au desprins cand nenea l-au luat pe sus cu niste rangi din alea de santier. Paravanul acela alb din spatele primarului a fost demontat, iar masuta cu aparatul (care nu stiu exact ce este) au fost si ele mutate de acolo. Ca-n Romania lui Ceausescu. Si a lui Ciuhandu. Rusine, neamule!

PS Cu tot dragul pentru colegii de la Analog TV, dar sa dai o asemenea stire cu “Am intalnit si bolnavi fericiti” mie unu mi-ar fi rusine. Nu spun ca sunt singurii care au relatat asa. Insa chiar nu a vazut nimeni spitalul, acolo unde stau amarastenii in focarul ala de infectie?

Mai jos un link la frumoasa stire TV:

Noul ambulatoriu la Spitalul Victor Babes – viata in roz  

sau

http://www.youtube.com/watch?v=5tdwldxBZDo&feature=player_embedded#!

AiR @ November 23, 2011

Topul celor mai bogați ţigani din România. Timişoara conduce detaşat în topul pe oraşe

Posted in: Money laundering, World Wide Mafia | Comments (2)

sursa: verticalnews.ro

AiR @ November 10, 2011

Conferenţiar doctor, prins la furat salam în supermarket

Posted in: AiR SPECIAL GUEST | Comments (1)

 Un cadru didactic de la Univeristatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” din Timişoara a fost prins de către panici unui supermarket după ce a furat două ruzi de salam în valoare de 32 de lei! Culmea este că autoarea furtului, conferenţiar doctor Iconia Borza este un om care ia două salarii substanţiale: unul ca profesor la univeristatea de medicină şi altul ca şi şefă a secţiei de Ortopedie II din cadrul Spitalului Judeţean. Mai mult, soţul acesteia este şi el un om cu venituri mult peste medie, el fiind prodecanul  Facultăţii de Construcții de la Univeristatea Politehnică din Timișoara.

Pe data de 14 septembrie, la ora 18,30, camerele de supraveghere şi agenţii de pază ai magazinului Billa de pe bulevardul Liviu Rebreanu, au surprins-o pe conferenţiar doctor Iconia Borza cu două rude de salam Zimbo, dosite în poșetă. Valoarea celor două ruzi de salam: 31,98 lei! Oprită de agenţii de pază, cadrul univeristar, formator de viitor medici la UMF, a încercat o explicaţie. Confrom declaraţiei din dosarul întocmit de poliţiştii de la secţia 2 Poliţie, ea a încercat să explice anchetatorilor că a uitat salamul în geantă, în drum spre casierie, din cauza unor probleme de familie. În declarația olografă dată în fața polițiștilor, conf. dr. Iconia Borza, soția prodecanului de la Facultatea de Construcții Timișoara, se jură că nu a vrut să fure, dar pur și simplu era cu salamurile în mână, când în geantă i-a sunat telefonul mobil, astfel încât a fost nevoită să-și elibereze mâinile, ca să poată prelua apelul.

Cadrul universitar are în palmaresul profesional mai multe cărți de specialitate cât și o operație în premieră națională. În plus, împreună cu soțul, așa cum rezultă din foaia de avere, Iconia Borza deține 4 imobile, tot atâtea terenuri, dar și trei autoturisme personale. Interesant este că fapta medicului a rămas nepedepsită, astfel încât dosarul de cercetare penală a fost închis zilele trecute, cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale, pe motiv că lipsește elementul constitutiv al infracțiunii, adică exact intenția de a fura.

“Nu cred că vă ocupaţi cu chestii din astea. Nu pot să susţin un dialog pe tema asta. Ne-am descalifica. Informaţii vă poate da avocatul meu”, a declarat conferenţiar doctor Iconia Borza. Avocatul acesteia, Florin Neagu, a spus că “nu vorbesc despre dosar existând confidenţialitate între avocat şi client. Nu aş doi să fac nici o declaraţie”.

Şeful conferenţiarei, rectorul UMF Timişoara, Ştefan Drăgulescu, este mai degrabă distrat de gestul formatoarei de medici pe care o are în subordine. “Mi se pare cu totul ireal. Dacă e real nu pot să îmi permit despre nimeni să spun că e bolnav, pentru că se pune un diagnostic de către un specialist. Dar la un om cu o situaţie financiară bună parcă e de natura incredibilului. În lumea internaţională artişti, artiste ştiu că una a fost prinsă la Londra odată, dar nu mai ştiu care. Sunt luat prin surprindere. E o problemă incredibilă. Soţul ei parcă e profesor univeristar la Polithenică. Groaznic!”, a declarat  râzând, profesorul Ştefan Drăgulescu, rectorul UMF Timişoara. El nu a menţionat nimic despre vreo măsură împotriva subordonatei sale pe linie univeristară, pentru furtul celor două ruzi de salam.

Furturile din supermarketuri sunt la ordinea zilei. Reprezentanţii firmelor de pază din Timişoara susţin că zilnic se confruntă cu cinci până la zece astfel de cazuri. De la plicuri de cafea, la becuri şi până la cutii de detergenţi, se fură cam orice. „Este un fenomen. Sunt oameni care fură din sărăcie. Pe aceştia agenţii de pază îi identifică cel mai uşor, epntru că sar în ochi după îmbrăcămintea ponosită sau comportament. Mai greu este cu cei bogaţi. Aţi fi uimiţi să vedeţi ce oameni cu situaţie materială se dedau la astfel de fapte. Fură un iaurt şi pe urmă se suie în Mercedesul din parcare” a declarat I.V. , coordonator de securitate pentru un lanţ de magazine din oraş. Reprezentanţii firme de pază susţin că marile lanțuri de magazine alimentare din Timișoara sunt călcate, în ultimul timp de o grupare de hoți, coordonați de doi polițiști locali cu grad. Cercetările firmei private arată că marfa sustrasă ajunge pe tarabe, chiar în Piața 700, din centrul oraşului.

AiR @ October 18, 2011

Secretele unei morţi anunţate – Fetiţa decedată are o soră adoptată ilegal

Posted in: Human Trafficking | Comments (0)

Monica Cismas, victima saraciei si a unui sistem absurd

Pe 23 septembrie, o fetiţă de 12 ani a murit, după ce a căzut într-o depresie acută. Fata a refuzat să mai mănânce încă din vara anului trecut. Vina este aruncată între familie, protecţia copilului din Timiş şi Arad, medici şi psihologi. În timp ce poliţia caută vinovaţi, iar instituţiile de protecţie a copilului se spală pe mâini, AiR a descoperit că micuţa Monica Cismaş are o soră mai mică cu un an. Alexandra, acum în vârstă de 10 ani, a fost adoptată ilegal de către nişte persoane din Germania, fără ştirea mamei, însă cu complicitatea bunicii şi cu ştiinţa celor de la Direcţia pentru Protecţia Copilului Timiş. „Ambele s-au născut prematur la 6 luni şi aveau 800 de grame. Pe Monica, născută în anul 2000 am luat-o pe semnătură acasă. Alexandra, născută în 2001,  am lăsat-o la spital pentru că atunci am înţeles mai bine ce însemană să fii prematur şi distrofic. Mi s-a explicat că nu îmi permiteam şi nu aveam unde să o tratez decât în străinătate. În 2000, după ce am născut-o pe Monica, am viyitat-o timp de trei luni. Apoi a mai fost pe la ea sora mea. Eu am plecat la soţul meu de atunci în Maramureş. Mai trebuia să se împlinească un an până puteam să fac transferul de alocaţie din Timişoara la Maramureş pentru Monica. Cu ocazia asta am zis că o să văd şi cum e starea lui Alexandra şi să o iau acasă, pentru mi-au zis că dacă îi merge bine şi nu se împlineşte un an pot să o iau acasă. Când am mers la Timişoara, mi s-a spsu că a fost înfiată, că un mebru din familie a semnat şi şi-a dat acordul să fie înfiată. Eu nu am semnat şi nici nu am aflat cine din familie. Am venit la primărie în Teremia Mare, judeţul Timiş, unde mi s-a spus că este înfiată de către doi doctori din Germania. A doua zi m-am dus din nou la protecţia copilului în Timişoara şi mi-au zis că nu pot să îmi dea detalii. Nu am făcut nici o plângere pentru că cineva din familie semnase ca fata să fie înfiată. Acum au trecut deja zece, aproape 11 ani. Am umblat mult prin centrul de îngrijire din Timnişoara, pentru că era Monica internată, dar nu am mai găsit pe nimeni cunsocut de acum 10 ani care să îmi spună unde mi-au dus-o pe Alexandra. Nu ştiu nimic despre nemţii care au înfiat-o pe Alexandra. Dacă ştiam cum îi cheamă sau unde stau rugam nişte prieteni care stau în Germania să afle unde e, măcar să ştiu că e bine şi dacă se poate să o văd. Pe de-o parte mi-aş dori fetiţa înapoi, dar pe alta nu, pentru că nu aş vrea să-mi spună că eu am abandonat-o şi poate acolo duce o viaţă bună pe care să nu i-o distrug, apărând dintr-o dată. Aş vrea să iau legătura cu părinţii adoptivi să îmi trimită măcar o poză cu fata. Toate actele au râmas însă la mama mea. La primărie la Teremia Mare mi s-a zis că miacă-mea (bunica fetelelor – n.r.) a semnat pentru că a primit o grămadă de bani. S-a mers în Sânnicolau Mare la notar, s-au făcut actele şi de acolo la Timişoara la direcţia copilului şi aşa a dispărut Alexandra. I s-a făcut tratament medical în Timişoara şi apoi a fost dusă în Germania. Nimeni nu are acte şi nici nu recunoaşte că a primit vreun act. Am întrebat la Timişoara la direcţia copilului cum au dat fata în 3 zile la doi tineri din Germania. Acolo m-am certat cu ei şi cu mama cine a semnat. Am întrebat pentru ce au luat-o, pentru organe? Nu mi s-a zis nimic niciodată. Chiar şi Monica ştia că are o soră”, a declarat pentru AiR , Cristina Negrea, mama fetelor. Bunica acestora, acuzată şi pentru abandonarea fetiţei care a murit spune că ea nu ştie nimic despre adopţia celeilalte fetiţe. „Eu nu am nici o hârtie nici de la tribunal şi nici de la Direcţia de protecţie a copilului, Nu ştiu unde sunt. Poate le-am aruncat sau le-am ars cu alte hârtii. Directorul spitalului a dat-o în judecată pe fiică-mea (mama fetelor – n.r.). Ţi-am dat copie după certificatul de naştere. Au venit mai multe citaţii. Nu ştiam adresa fetei mele din Maramureş. Nu am văzut nicodată fetiţa aia care a fost dată, dar am auzit că era foarte frumoasă şi că oamenii ăia doi din Germania îs medici”, a spus Rozalia Cismaş. În mod bizar, asistentul social de la primăria Teremia Mare spune că nu ştie nimic despre acest caz, din aceeaşi familie. „Despre adopţia Alexandrei nu am auzit. Eu nu ştiu nimic despre fetiţa aceasta. Nu am nici un fel de act. În 2001, lucram la primărie, dar nu ştiu despre caz”, a declarat Eva Lupaş, asisten social al primăriei timişene din Teremia Mare.  Un punct de vedere al DGASPC Timiş nu a putut fi luat până la ora publicării.

Fetiţa din Arad, condamnată la moarte de autorităţi, medici şi familie

Secretele unei morţi anunţate

O moarte prin autoînfometare, cea a Monicăi Cismaş de numai 12 ani, dezvăluie drama famiililor sărace şi a părinţilor care trebuie să plece la muncă în străinătate sau să fure pentru a-şi creşte copiii. A trebuit să moară un copil pentru a se dovedi că în România asistenţa socială, protecţia copilului, medicii şi poliţia sunt nepăsătoare şi depăşite de astfel de situaţii. În plus, în cazul Monicăi, există in conflict serios între mama şi bunica acesteia. În spatele conflictului, stă un adevăr şocant: în timp ce Monica a fost abandonată în spitale, sora acesteia, Alexandra, a fost adoptată de către o familie din Germania, contrat legii adopţiilor din România. Cristina Cismaş, mama fetelor, o acuză pe bunica lor că ar fi vândut-o pe cea de-a doua fetiţă, cu ştiinţa celor de la Direcţia Pentru Protecţia Copilului Timiş.

Dezinteres pe toate fronturile

Pe 23 septembrie, o fetiţă de 12 ani a murit, după ce a căzut într-o depresie acută. Fata a refuzat să mai mănânce încă din vara anului trecut. Starea de sănătate s-a deteriorat atât de mult încât a ajuns să fie dusă la şcoală în cărucior pentru persoanle cu handicap. De abia atunci, asistentul social al primăriei din Teremia Mare, judeţul Timiş, la sesizarea învăţătoarei a luat primele măsuri. Monica a fost internată la Spitalul Louis Ţurcanu din Timişoara, în octombrie 2010. La Timişoara, la spital, Monica a petrecut şase luni. Între timp nici măcar bunica, care teoretic o avea în îngrijire, nu a mai vrut să ştie de ea. Abandonată în spital, copila a fost transferată la Spitalul Judeţean din Arad, pentru că mama ei, Cristina Negrea, avea domiciliul în comuna arădeană Fântănele. Medicii de la spitalul din Timişoara, în special şeful ATI, doctorul Adrian Crăciun a continuat să se intereseze de starea fetiţei şi să trimită medicamente celor din Arad, conform spuselor mamei. Toată lumea o acuză pe Cristina Negrea că este o mamă denaturată care şi-a abandonat fiica. Acesta însă susţine că şi-a vizitat copilul de câte ori a putut. Mai mult a muncit trei luni şi în Italia în încercarea de a face nişte bani pentru a-şi ajuta fata şi ca să încerce să o ducă la tratament în străinătate.

În realitate, fetiţa a avut personal medical, asistenţi sociali şi voluntari în jurul ei tot timpul. De aceea este inexplicabil cum a ajuns să cântărea numai 10 kilograme. Monica Cismaş a fost menţinută în viaţă cu ajutorul perfuziilor, a tubului gastric, pe unde era hrănită, şi a plămânului artificial. În ultimele luni fetiţa a fost luată în grijă de serviciul de asistenţă socială al spitalului din Arad. Vineri, organismul fetiţei care suferea deja de un refuz patrologic de a se mai hrăni şi de a vorbi, a cedat definitiv.

O bunică fără scrupule

Eva Lupaş, asistentul social al primăriei din Teremia Mare, de unde a început drama fetei, susţine că autorităţile din comună şi-au făcut datoria. Din păcate, în ceasul al treispezecelea. “Eu cu mama fetei nu am avut contact. Cu bunica am avut treabă căci ei i-a rămas în îngrijire. Şcoala a sesizat că copilul are probleme de sănptate şi este dus în scaun cu rotile. Am obligat bunica să o ducă la spital căci financiar stătea nicicum. A ajusn copilul la spital, bunica s-a dus, poate, o dată sau de două ori dar pe urmă nu a mai vizitat-o. Avem declaraţia ei că nu îşi asumă răspunderea asupra îngrijirii copilului. I s-a făcut fetei plasamentul în regim de urgenţă în absenţa mamei. Domiciliul mamei din buletin era de Arad, aşa că au preluat arădenii cazul, pentru că nimeni nu vrea copii care nu îi  aparţin. Şcoala nu are psiholog. Avem un învăţător care a terminat şi psihologia dar nu lucrează ca şi consilier psihologic la şcoală. Am mai apelat în câteva situaţii, puţine, dar depinde de bunăvoinţa doamnei, care nu e obligată. În acest caz a fost învăţătoare a copilului. Fetiţa a făcut clasele întâi şi a doua la Fântânele în Arad şi pe urmă a fost mutată la Teremia. Şcoala nu are oricum acces pentru scaune de handicapat. Doar primăria are”.

Medicii nu pot ţine locul psihologului

Medicii din Timişoara s-au luptat pentru a menţine fata în viaţă. Nu acelaşi interes l-au avut şi cei de la Direcţia pentru Protecţia Copilului Timiş, dar cel mai grav, psihologii care ar fi putut deveni slavatorii fetiţei, dacă reuşeau să o scoată din depresie şi din starea de negare. Reprezentanţii Direcţiei pentru Protecţia Copilului Timiş susţin că ăn luna octombrie 2010, cazul a fost sesizat DGASPC Timiş de către reprezentanţii Spitalului LoiusŢurcanu, sectia NeuroPsihiatrie Infatilă, deoarece fetiţa a fost părăsită în spital de către bunica maternă care o internase pentru evaluare şi tratament. S-a instituit măsura plasamentului în regim de urgenţă, iar ulterior, plasamentul într-un centru specializat din Timişoara. Copilul a fost îngrijit în centru aproximativ 3 săptămâni, timp în care starea de sănătate nu s-a îmbunătăţit, iar copilul a fost reinternat la spitalul Loius Ţurcanu, secţia de terapie intensivă. DGASPC a informat telefonic mama copilului, care era plecată la muncă în străinătate. Mama a ajuns în cel mai scurt timp acasă şi a rămas să îngrijească copilul pe toată perioada internării. În cele aproximativ trei luni de spitalizare funcţiile vitale ale fetei fiind menţinute cu ajutorul aparatelor.

Reprezentanţii instituţiei spun că s-au ocupt şi de partea psihologică dar şi de înacdarea fetei ca personaă cu handicap. „…specialiştii DGASPC  Timiş au realizat evaluarea complexă a cazului, copilul şi mama au fost incluşi într-un program de consiliere psihologică, au fost sprijiniţi din punct de vedere material  cu materiale sanitare şi  medicamente şi s-au realizat demersurile necesare pentru încadrarea în grad de handicap, ulterior, mama devenind asistent personal al copilului. La solicitarea scrisă a mamei, instanţa de judecată a aprobat reintegrarea familială a fetiţei, iar in luna martie 2011, copilul a fost transferat la spitalul din Arad, împreună cu mama sa. În momentul în care starea de sănătate a copilului s-a agravat şi a survenit decesul, fetiţa era reintegrată în familie, practic în grija mamei, care avea domiciliul în judeţul Arad, deci DGASPC Timiş nu are nici o responsabilitate vis-a-vis de ceea ce s-a întâmplat”, se arată într-o informare a DGASPC Timiş.  Mama fetiţei spuen insă că „Trebuia să mă rog de psiholog sa vina la fată, venea şi stătea două sau trei secunde, o întreba cum se simte, iar Monica nu voia sa vorbească cu ea. Asta a fost asistenţa psihologică. Nu am fost asistent personal al copilului, cât timp a fost la centru în Timişoara mi s-a zis să fac actele pentru ajutorul de handicap când deja era foarte bolnavă. Însă nu am apucat să le depun. După ce am avut proces cu Direcţia Copilului, am primit fata înapoi, dar nu am primit niciodată vreun document oficial cum că eu aş fi asistent personal pentru ea. Nu am semnat aşa ceva. În Arad, am reînceput să fac actele, am dat o groază de bani pe documente şi pe deplasări. Doctoriţa din Arad mi-a zis că degeaba fac actele că până vin banii Monica moare oricum. Am făcut alte acte dar am renunţat să le mai depun. Nu am primit nici un ban pentru copil. Nu am semnat nimic cum că aş fi asistent personal al copilului nici la Arad şi nici la Timişoara. Am două copii de certificat de handicap al copilului. Atât. Am vrut să duc copilul în Ungaria la consultaţie. Salvarea costa 600 de euro. Însă mi-au zis că nu îmi garantează că ne aduc şi înapoi. Medicii din Ungaria au zis că în stadiul ăsta ei nu mai pot face nimic şi nu am mai dus-o”.

Cei din Arad susţin că fata a ajuns în această stare fizică şi psihică din lipsa mamei.

“Asistenţii sociali au venit, medicii au îngrijit-o, dar afecţiunea mamei a fost principalul factor care a afectat-o pe fetiţă. Psihologul a încercat tot felul de terapii, insă fetiţa a fost închisă în ea, avea momente în care comunica şi momente în care refuza pe oricine”, a declarat Florina Margea, voluntar la centrul de plasament, care s-a ocupat de fetiţă un timp. Cristina Negrea, mama fetiţei, susţine însă altceva. Blamată că şi-a abbandona copilul şi ar fi fugit în Spania, atât ea cât şi rudele soţului din judeţul Arad au ajutat-o pe fată cât au putut. “Familia nu a abadnonat-o pe Monica. Să mă acuze pe mine că de trei luni nu am fost. Ori eu, şi am atâţia martori, sunt aici dinainte de Crăiciunul din 2010. De atunci am stat aici, am fost şi la fată. Când am aflat vestea că a murit earm în piersicăria de aici din sat, unde lucrez. Dar familia bărbatului din Fântânele, judeţul Arad, au fost săptămânal, în fiecare dumincă la ea. Iar despre mine au zis că sunt fugită în Spania. Îi duceau pampers şi late lucruri pe care bărbatul meu i le trimitea din Italia. Familia se ocupă şi de mormântare. Mama (bunica fetei – n.r) tot timpul mi-a cerut bani pentru fată şi i-am trimis sau dat cât am avut. Însă la Monica, bunică-sa i-a spus că eu am părărsit-o şi că nu o mai iubesc şi am lăsat-o să fie dusă în centrul de plasament să moară. Fata a refuzat să mai vorbească cu mine la telefon. După ce nu şi-a mai putut folosi mâinile, sunam degeaba căci nimeni din spital nu lua telefonul fetei să răspundă la el. Aşa a fost şi în noaptea când a avut hemoragie pe nas şi pe gură. Am sunat de mai multe ori, dar nu a răspuns nimeni. Fata nu putea căci nu îşi mai mişca mâinile. Telefonul a rămas în sertarul de la spital”, a declarat mama fetei decedate.

În schimb bunica, cea care a avut-o în grijă pe fată şi-a găsit o scuză pentru a nu-şi mai vizita nepoata. “Eu nu am fost să o mai văd pentru că sunt prea bolnavă şi nu mă pot deplasa”, a spus bunica fetei, Rozalia Cismaş.

Sărăcia, nebăgată în seamă de autorităţi

Sărăcia familiei şi neglijenţa autorităţilor au trimis-o pe Monica la ceruri. Mama a încercat să facă bani pentru a-şi ţine copilul în viaţă. Disperarea a împinso şi să plece la muncă în străinătate şi chiar să fure fier vechi, în România. “Anul trecut am mers după fier vechi cu un nepot şi am luat nişte piese de pe jos. Ne-a prins paznicul şi ne-a cerut 50 de milioane de lei vechi la fiecare. Nu am avut banii ăştia, aşa că mi-a fpcut polişia din Sânnicolau Mare dosar şi apoi anul ăsta ma ajuns la tribunal. Am primit doi ani de închisoare cu suspendare”, recunoaşte Cristina Negrea. Ea şi-a încercat norocul şi la munci necalificate în străinătate, aşa cum fac mulţi români ai căror copii rămân în grija rudelor sau ajung în centre de plasament. Ea nu a lispsit din ţară decât trei luni. „ În Italia am muncit mai întâi la ardei. Nu m-au plătit decât 500 de euro pe lună şi trăgeam non-stop. Apoi ma prins o familie care avea sere de rosii. Am mers în Italia o singură dată la muncă în septembrie 2010 şi m-am întos înainte de Crăciun. În rest am lucrat în Aradul Nou şi în Fântânele”, a mai spus mama fetiţei.

Ultimii cinci ani au fost marcaţi de creşterea numărului de copii care şi-au pus capăt zilelor. Fenomenul a luat amploare mai ales odată cu plecarea românilor care au luat cu asalt porţile Europei în căutarea unui loc de muncă. Copiii au rămas fie în grija bunicilor, fie în grija unuia dintre părinţi sau în centre de plasament. Sunt cunoscute cel puţin 8 cazuri în care copiii şi-au luat viaţa din dor pentru părinţii plecaţi. Zeci de mii de copii sunt nevoiţi să crească fără unul sau ambii părinţi pentru că aceştia sunt plecţi la muncă în străinătate. Potrivit Ministerului Muncii aceşti copii sunt crescuţi de rude, ajung în centrele de plasament sau, mai grav, pe străzi. Numărul copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi să muncească în străinătate depăşeşte 85.000, iar dintre aceştia 25.000 au ambii părinţi peste hotare. 23.000 de minori au rămas în grija rudelor până la gradul IV, iar alţi 1.000 au intrat în sistemul de protecţie specială. Astfel, 176 sunt la asistenţi maternali, aproape 200 în centre de plasament, în timp ce peste 300 nu beneficiază de nicio măsură de protecţie. Despărţirea de părinţi a avut în multe dintre cazuri efecte foarte grave asupra copiilor. Potrivit datelor oficiale, aproape 3.000 de copii au fost abuzaţi, neglijaţi sau exploataţi în primele trei luni ale anului.

Corina Cretu, membru al Parlamentului European a sesizat problema inca din 2009

Şi instituţiile de la Bruxelles au cunoştinţă despre fenomen. Corina Creţu, membru al Parlamentului European atrăgea atenţia asupra cestui fenomen încă de acum doi ani. „La dezbaterea în plenul Parlamentului European a situaţiei copiilor migranţilor din UE, am susţinut următoarea intervenţie:… În general, după cum relevă toate studiile în materie, starea psihică a copiilor ai căror parinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate este negativă, ajungându-se până la suicid, pentru că se simt abandonaţi şi nefericiţi. Din păcate, în zonele din România de unde provine masiv forţa de muncă emigrată – mediul rural şi orasele mici si medii – circa 85% din şcoli nu au psiholog”, a arătat europarlamentarul român Corina Creţu.

Cazul Monicăi Cismaş a reuşit să provoace reacţii şi la Bucureşti. Acolo unde s-au constatat nereguli şi lipsă de comunicare între autorităţile plătite să se ocupe de astfel de cazuri iar controale vor avea loc atât în Timiş cât şi în Arad. Elena Tudor, director general al Direcţiei Generale Protecţia Copilului, din cadrul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMFPS), a declarat că, după moartea Monicăi Cizmaş, instituţia va propune modificarea legislaţiei din domeniu, astfel încât să poată fi monitorizaţi primarii, iar autorităţile locale vinovate să poată fi sancţionate, de acum încolo. “Vom propune modificarea legislaţiei pentru a monitoriza primarii, dar şi părinţii care îşi abandonează copiii”,  a declarat Elena Tudor. Imediat după ce au aflat despre cazul fetiţei Monica Cizmaş, din Teremia Mare, judeţul Timiş, cei de la Direcţia Generală pentru Protecţia Copilului au cerut lămuriri de la autorităţile locale, care ar fi trebuit să se ocupe de caz.

“Din analiza documentelor puse la dispoziţie de Direcţia judeţeană pentru protecţia copilului (DGASPC) Arad şi în urma discuţiilor purtate cu cei de la DGASPC Timiş a reieşit că cele două instituţii deţin informaţii contradictorii şi nu au colaborat”, a mai spus Elena Tudor. Directoarea Tudor a mai explicat că astfel de cazuri regretabile apar fiindcă Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului nu conţine sancţiuni pentru autorităţile administraţiei locale , mai exact serviciile publice de asitenţă social, care nu-şi îndeplinesc atribuţiile. Ministerul Muncii va propune modificarea Legii 272 astfel încât să poată fi monitorizaţi părinţii care îşi abandonează copiii, dar şi primarii.

AiR @ September 25, 2011

Finanţări ilegale pentru clubul lui Marian Iancu

Posted in: Money laundering | Comments (1)

Ingineriile financiare au retrogradat Poli  Timişoara

Zeci de mii de timişoreni s-au lăsat manipulaţi de către conducătorii clubului de fotbal şi de către administraţiile locală şi judeţeană, ieşind în stradă pentru a susţine echipa de fotbal Poli Timişoara. În spatele acestui şantaj sentimental mocneşte însă un scandal financiar care loveşte în Finanţele timişene şi despre care DNA are mai multe dosare în lucru.

Ostaficiuc, presedinte CJ Timis (s), prefectul Mircea Bacala si primarul Timisoarei, Ciuhandu

Poli Timişoara a fost sancţionată de către Tribunalul de Arbitraj Sportiv (TAS) de la Lausanne. Instanţa a decis să menţină decizia luată de Federaţia Română de Fotbal şi să lase echipa bănăţeană în liga secundă. În aceste condiţii, Poli Timişoara va activa anul viitor în Liga a II-a şi va încerca să obţină din nou promovarea pe prima scenă a fotbalului românesc. Timişoara va fi urmată în divizia a doua şi de cei de la Gloria Bistriţa. Iar FC Bihor va rămâne de asemenea acolo unde a jucat şi anul trecut. Chiar dacă nu au spus-o concret, oficialii timişoreni cred că TAS a fost influenţată de interese mult mai mari în acest caz. Antrenorul secund al lui Poli, Vali Velcea, a afirmat că rămâne la echipă şi că nu întotdeauna deciziile luate sunt conforme cu realitate. „Da, rămân la Poli, sunt timişorean, am fost împreună cu jucătorii din această echipă. Din păcate, nu întotdeauna deciziile luate sunt în conformitate cu realitatea”, a declarat Velcea. El a mai spus că e de aşteptat ca unii jucători să mai plece, dar că tinerii care sunt la club pot să joace cu succes pentru a duce Poli din nou în Liga I chiar de anul viitor.

Au apărut şi primele reacţii din partea patronului de club, dar şi din partea autorităţilormlocale şi judeşene, care au aprobat în ultimii ani alocarea mai multor milioane de euro din bani publici, pentru susţinerea clubului de fotbal. Finanţări ilegale, în condiţiile în care firmele lui Iancu aveau datorii către stat, lucru cunoscut la ANAF dar şi de către Consiliul Local Timişoara şi Consiliul Judeţean Timiş.

Vicperimarul Timişoarei Adrian Orza se aştepta la acest verdict din partea Tribunalului de Arbitraj Sportiv (TAS), dar doreşte să vadă motivarea respingerii apelului formulat de Poli Timişoara. În funcţie de această motivare, municipalitatea va decide dacă va continua şi pe viitor relaţia cu conducerea clubului de fotbal. “Trebuie să vedem motivaţia respingerii apelului pentru că în funcţie de asta vom şti pe ce coordonate se va menţine relaţia oficială cu cei care diriguiesc clubul. Poate fi o respingere a apelului pe formă sau pe fond. Dacă e pe formă, e greu să cred că vom mai colabora. Pe de altă parte, va trebui să susţinem Poli din perspectiva faptului că au nişte grupe de copii care au obţinut perfomanţe şi pe care se poate construi un viitor”, a afirmat Adrian Orza. Constantin Ostaficiuc, preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, doreşte o întâlnire cu Marian Iancu şi crede că, din acest punct în care se află echipa, trebuie să înceapă o reconstrucţie a fotbalului timişorean. „Trebuie să avem o discuţie cu echipa BKP, cu domnul Marian Iancu, să vedem ce planuri sunt din punctul lor de vedere, să vedem ce doresc şi să vedem ce facem mai departe”, spune Constantin Ostaficiuc, preşedintele CJT. Acesta caracterizează situaţia actuală drept „un mare necaz, o mare tristeţe” dar este optimist. „Pe această temă şi din acest punct trebuie să începem o reconstrucţie pentru Timişoara, o reconstrucţie a fotbalului timişorean”, a adăugat preşedintele CJT.

Marian Iancu in fata consilierilor locali si judeteni din Timis

Marian Iancu se contrazice însă până şi în privinţa datoriilor pe care le are către stat, principalul motiv care a dus la retrogradarea echipei. Marian Iancu pare mai supărat ca niciodată după anunţarea deciziei TAS. El a anunţat că nu va mai investi niciun leu în fotbal. Mai mult, Iancu a declarat că va mai vinde o serie de jucători pentru a plăti datoriile către ANAF. “Aştept motivarea celor de la TAS. Oricum, nu mai contează, dar măcar să văd şi eu. Îl las pe Mircea Sandu să îşi conducă mai departe mizeria asta de fotbal. Vom vedea ce va fi. Eu nu mai investesc niciun ban în fotbal, mergem în Liga a II-a şi vedem ce vom face. Eu nu pot să plec mâine de la echipă, pur şi simplu pentru că nu se poate, dar într-un timp scurt sper să devin un acţionar minoritar. Poli Timişoara va merge mai departe, dar fără Marian Iancu. Acum e devreme să spun ce fac, ce vând, ce se întâmplă, o sa stăm câteva zile şi o să căutăm soluţii. Dar poziţia mea rămâne clară: sunt total lipsit de motivaţie şi nu voi mai băga la echipă niciun ban. Voi vinde jucătorii importanţi ca să achit datoria de 700.000 de euro către ANAF”, a declarat Marian Iancu. Echipa a ajuns în liga a doua, Iancu va deveni (aproape) sigur persona non-grata în fotbalul românesc. În aceste condiţii este de înţeles reacţia celor care au băgat în ultimii ani zeci de milioane de euro în Poli. Principalul punct care va afecta jocul echipei în sezonul viitor se referă la plecarea unor noi jucători.  Este cel de-al doilea val, după cel al stranirerilor. „În urma deciziei T.A.S. din 18 iulie 2011, care a reţinut tardivitatea judecării cauzelor împotriva U.E.F.A. şi F.R.F., am hotărât următoarele: Jucătorii importanţi care au făcut dovada calităţilor lor, precum Pantilimon, Goga, Bourceanu, Sepsi şi Tameş vor fi vânduţi sau vor deveni coproprietate. Din sumele încasate vom achita, în primul rând, datoria la buget pe anul 2011, în jurul sumei de 800.000 de euro. De asemenea, vom plăti şi alte obligaţii care au izvorât din activitatea curentă a clubului pe anul 2011. Jucătorului Sorin Ghionea, căruia i-am promis că va rămâne la Politehnica Timişoara doar în cazul activării în Liga I, a avut contractul scadent la 30 iunie a.c. Ne vom ţine promisiunea faţă de el şi îi mulţumim că a fost alături de noi”, a anunţat Marian Iancu.

Finanţări ilegale

Încă din anul 2009, Direcţia generală a finanţelor publice Timiş a declanţat un control la firmele lui Marian Iancu. Acelaşi control viza modul în care autorităţile timişorene şi cele judeţene au aprobat finanţări de milioane de euro către club, mai als după apariţia unor acuzaţii privind cheltuirea acestor bani, printre care achitarea leasingului la maşinile de lux ale clubului. La DNA există mai multe dosare deschise pe această temă. În ceea ce priveşte controalele declanşate de către inspectorii fiscali încă din noimebrie 2009, acestea au fost oprite. Surse din cadrul Finaţelor Timiş ne-au declarat că la acel moment, controalele au fost stopate la intervenţia mai multor politicieni locali, printre care şi Constantin Ostaficiuc, preşedinte al CJ Timiş şi preşedinte al filialei PDL Timiş. Conform aceloraşi surse, inspectorul fiscal Gheorghe Daia, care la acel moment conducea Direcţia de Control de la Direcţia de Finanţe, a fost schimbat din funcţie, la cererea lui Ostaficiuc, tocmai pentru că ar fi refuzat să suspende controalele la frimele lui Marian Iancu. Ostaficiuc neagă aceste acuzaţii. “Dimpotrivă, eu am cerut ca acele controale să fie duse la bun sfârşit, să se aplice legea tocmai pentru a nu se ajunge la situaţia la care s-a ajuns. Nu am cerut oprirea niciunui control fiscal. Chiar trebuie ca numele meu să apară în acest articol?”, a fost comentariul lui Ostaficiuc pentru Jurnalul Naţional.

Constantin Ostaficiuc

Cum a reuşit Iancu să facă determine autorităţile din Timiş să finanze din bani publici clubul, în condiţiile în care firmele sale aveau datorii către stat şi către terţi? Reţeta este una consacrată în cazurile de evaziune fiscală. Divizarea parţială făcută de Marian Iancu la societatea care susţine clubul Poli Timişoara e considerată legală de Tribunalul Timiş, în pofida opoziţiei Fiscului. Din punct de vedere sportiv, discuţia se mută în altă parte. Finanţiştii timişeni au sesizat ANAF vizavi de „ingineria” lui Iancu, care ar putea crea un precedent periculos. În ultima perioadă, la adresa lui Marian Iancu şi a clubului Poli Timişoara s-au înmulţit zvonurile privind neobţinerea licenţei de joc pentru campionatul viitor. Principalii acuzatori, patronul Stelei, Gigi Becali, şi directorul Oţelului Galaţi, Marius Stan, susţin că divizarea societăţii făcută de Marian Iancu ar fi interzisă de regulamentele UEFA şi FRF. Finanţiştii timişoreni afirmă însă că divizarea parţială a fost o inginerie foarte ingenioasă, care se încadrează în limitele legii. Tot ei spun că, de departe, Marian Iancu şi firmele pe care le controlează le-au dat cele mai mari bătăi de cap. „Nu ştiu cine i-a învăţat să facă acest lucru, în mod cert nu cineva din club, dar a fost o chestie extrem de inventivă”, ne-a declarat un inspector din cadrul Direcţiei de Finanţe Timiş. Mai exact, la începutul anului 2011, Marian Iancu a solicitat aprobarea unei divizări parţiale a societăţii care susţine clubul de fotbal, potrivit art. 250 din Legea 31 a societăţilor comerciale. La acel moment, SC FC Politehnica Timişoara SA avea o datorie la Finanţele timişorene de nouă milioane de lei, adică ceva mai mult de două milioane de euro. Prin divizare, Iancu a pasat o datorie de şapte milioane la nou înfiinţata firmă BKP Faber. O dată cu acest pasiv, a transmis şi un activ reprezentând un teren de 20 de hectare în Sacoşu Turcesc. Acest teren a fost executat o dată de Fisc, care nu a reuşit însă să găsească şi cumpărători pentru el. În noua firmă a intrat ca acţionar o altă societate a lui Iancu, BKP Management Invest, care deţine şi 19% la SC FC Politehnica SA. BKP Management Invest pretinde o returnare de TVA, care, spune Iancu, ar acoperi datoria la fisc. „Datoria pentru Finanţele din Timiş s-a mutat acum la Bucureşti, ceea ce ne dezavantajează într-un fel. Pe de altă parte, ne bucurăm că nu mai avem bătăi de cap cu Iancu”, spune acelaşi inspector. Fiscul din Timiş a atacat în instanţă divizarea, însă Iancu a avut câştig de cauză, printr-o sentinţă executorie dată de Tribunalul Timiş în 9 februarie 2011. În 11 martie, divizarea a devenit oficială, fiind înscrisă la Registrul Comerţului. „Existând şi sentinţă dată, se poate spune că totul a fost legal. Din punct de vedere sportiv nu mai e treaba noastră”, ne-a mai declarat finanţistul. Direcţia de Finanţe Timiş a făcut însă o sesizare oficială la ANAF vizavi de „ingineria” lui Iancu, motivată prin faptul că s-ar putea crea un precedent periculos. Din datoria de două milioane de lei rămasă la club, un milion a fost achitat la Finanţe.

Un prim pas al inginerie finanziare a fost asocierea, în anul 2006 , dintre CJ Timiş, Pirmăria Timişoara şi F.C. Politehnica Timişoara. O asociere de cinci milioane de euro. În fapt, asocierea autorităţilor locale s-a făcut cu firma SC Politehnica 1921 Ştiinţa Timişoara & Invest SA, în cazul CJ Timiş şi al Primăriei Timişoara şi cu FCU Politehnica Timişoara & Invest SA , în cazul Primăriei Timişoara. În anul 2008, Constantin Ostaficiuc aprobă prelungirea  “mariajului” dintre firmă şi CJ Timiş. În anul 2009, când au început controalele de la finanţe, edilii timişeni au încălcat legea, continuând finanţarea din bani publici, deşi ştiau că firmele au probleme finanziare. În februarie 2009, Primăria Timişoara şi CL Timişoara aprobă modificarea contractului de asociere din 2006, cu FCU Politehnica Timişoara & Invest SA, prin modificarea numelui firmei, care devine SC Fotbal Club Timişoara SA. Mici detalii de denumire a firmei, prin care CJ Timiş şi Primăria Timişoara au reuşit să cadorisească clubul lui Iancu cu peste 10 milioane de euro, plan cincinal, în mod ilegal. Şi asta pentru că la o simplă verificare, sesizată şi de inspectorii fiscali, toate firmele lui Marian Iancu au diverse datorii. Fotbal Club Timisoara SA, fosta SC Politehnica 1921 Ştiinţa Timişoara & Invest SA, are sechestru pe părţi sociale şi acţiuni şi datorii de peste 16,7 milioane de euro numai în anul 2009, la fel ca şi BKP Management & Invest Group SA, tot cu sechestru din cauza datoriilor. La piramida firmelor se adaugă Fotbal Club Politehnica 2002 Timisoara SA şi noua societate BKP & Faber SA, care are ca şi actina principal chiar BKP Management & Invest Group SA, firmă imobiliară cu datorii mari către stat. În aceste condiţii, singura metodă prin care banii publici puteau ajunge în conturile firmelor lui Iancu era crearea acestor societăţi. Însă, cât timp ele au datorii, edilii din Timişoara şi din administraţia judeţeană au încălcat legea cu bună ştiinţă. Ceea ce explică şi presiunile făcute asurpa inspectorilor fiscali, de a opri controalele la firmele lui Iancu.

Datorii şi în afară

La datoriile către statul român, se adaugă şi alte datorii externe ale clubului timişorean. La începutul acestui an, FIFA soma Poli Timişoara să achite datorii-record, de 2,4 milioane de euro în numai o lună, pentru achiziţii de jucători. Cea mai veche datorie este de 500 de mii de euro plus penalităţi şi datează din 2005, pentru transferul lui Ovidiu Petre de la Galatasaray. Alţi 680 de mii de euro sunt datoraţi, încă din 2008, pentru transferul cehului Lugas Magera. Alte 1,2 milioane de euro sunt datoraţi către Benfica Lisabona, pentru jucătorul Laszlo Sepsi.

AiR @ July 20, 2011

German Justice Abuse: Romanian Child seized four years ago remains in Germany

Posted in: Human Trafficking | Comments (0)

Nicoleta Trif, age 4, a puppet in the political games between Berlin and Bucharest

Nicoleta Trif, age 4, illegally held by a German family for four years, will not be returned too soon, back to her natural family in
the village of Giulvaz, Timis county, Romania. On March 31, Gabriela Guţă and Viorel Trif, the natural parents , were heard in Germany, at the city court of Schweinfurt, Bavaria, in a typical Stalinist-style trial. Their hearing lasted  for nearly 5 hours. At the end they were told by the judge that they cannot take their daughter back to Romania. The abusive measure is an illegal sentence issued by another court from the town of Bad Kissingen. The sentence says that their daughter is given for temporary care to Korina Biemueller, the woman who has been abusively keeping little Nicoleta since 2006. Estera Schweitzer and Annelise Jugu, two German citizens of Romanian origin, are being prosecuted in this case, following unproved accusations of child trafficking, made by the Romanian Border Police. Later on, the same institution, the Romanian Border Police, denied the involvement of the
two women in any kind of child trafficking. However, the two are still judged on suspicion of favouring the child trafficking, while the
woman who took the girl to Germany and holds her by force without legal papers and expired passport, appears as a witness for the German prosecution. Incompetence and some hidden interest from both the Romanian authorities and the German ones, have turned the two women into scapegoats. All these despite the fact that the girl was taken to Germany by its natural father and the “adoptive mother” in Germany, Korina Biemuller-Meyer. The underaged girl has been illegally kept in Germany from 2006 until now.
The Biemueller family from Bavaria have been illegally keeping the underaged girl Nicoleta Trif since December 2006. The girl’s natural parents don’t have the financial means to take back their daughter from the German family. First hand German politicians offered a helping hand to the Biemullers: Susanne Kastner, former vice president of the Bundestag, Barbara Stamm, president of the Bavarian Parliament and other politicians from the Christian Democrats in Germany. Promises to return the girl, at the request of parents, have been made since May 2009. The Romanian parents have filed three requests for repatriation, the Romanian authorities had provided money and three plans of return but, however, the girl remains to the German family in Bavaria. Initially, the return was postponed due to the direct intervention of Susanne Kastner, as she admitted herself in an
interview given to Jurnalul National newspaper. And above all, the Romanian authorities have prepared with money and experts to return the girl home, but came across the refusal of the German family that keeps a stolen minor.

War on the Schweinfurt Court halls. The natural mother (left) faced Korina Biemueller.

On March 31, 2011, the two parents went to Germany to take their child back. Instead they were heard for about 5 hours, and were eventually told that the girl stays at the Biemueller family. Hopeless and in tears, they returned to Romania without even having seen their child. All these because, ignoring all laws, the local court of Bad Kissingen issued an abusive decision which temporarily places the girl to the very family that keeps her illegally. The famous German newspaper Die Welt reported on the process. The decision that the girl stays is nevertheless controversial. The judge Matthias Goebhardt, who had previously condemned Jugu and Schweitzer without evidence, signed the
girl’s placement decision to the German family. He applied a paragraph from a law that refers to children of German nationality, and the desperate measure was taken on March 31, the day when the parents were in Germany, at the hearings, 50 kilometers away from their child. They don’t know anything about their daughter and were not able to get her back.  “We’ve been tricked by the Germans and the Child Protection in Romania, which have promised three times that they will bring the child home. Although we managed to come here, we found out at six o’clock in the evening that we cannot take our child home”, said Viorel Trif , the girl’s father. Under political pressure coming from the German side and other undeclared reasons, the Romanian consulate in Munich played a dual role. They hired a pro bono a German lawyer of Romanian origin, Ana Maria Filimon, who did not even attend the trial, although she was aware of the abusive decision of keeping the girl on German teritory. In addition, the Romanian consulate officials in Munich have repeatedly lied. The day before the trial, they said they were surprised that the Romanian parents were in Germany, declaring
for Jurnalul National newspaper that they did not know anything about this and were not prepared for a return action. The parents had previously notified the consulate in writing on March 24, announcing their intention to take the girl back and requiring assistance to Romanian diplomats in Munich. Another proof of the Romanian officials’ lie is the written answer bearing the header of the Romanian consulate, dated November 5, 2010, by which the consulate is committed inter alia, to “ensure the issuing of the documents necessary for the return of the underaged.” Romanian diplomatic sources declared in Munich last year for Romanian daily newspaper Jurnalul National newspaper that they will issue repatriation documents  and temporary passport for the minor Nicoleta Trif “even at 2 am, if necessary.” The same sources very well knew about the Germans’ plans to keep the girl even by breaking the German law and by ignoring Romanian laws prohibiting international adoptions. Moreover, the General Consul of Romania in Munich, Brandusa Predescu, knows very well the problems of repatriation of minors, as well as the means by which foreigners succeed in getting guardianship over Romanian minors, having been head of the National Authority for Child
Protection in Bucharest in the past. Thus, in a process much like a Franz Kafka novel atmosphere, the Romanian authorities have treated the case with the utmost indifference, while German courts have violated German law and international conventions on child rights. Although birth parents were able, after four years, to raise money and go to Germany after their child, they returned to Romania without her. What is outrageous is the fact that judge Matthias Goebhardt, from Bad Kissingen, who had turned into defendants Estera Schweitzer and Annelise Jugu without evidence, is the same that issued the placement decision of the girl to the
German family that abusively hold her. German politicians, judiciary and media in Bavaria are fighting a psychological war against Estera Schweitzer and Annelise Jugu, despite the parents’ testimony in court that the two women are not responsible for their daughter’s situation and that they had not mediated the child’s arrival in Germany. The Schweitzer-Jugu family keep receiving threatening phone calls and the police often stop them on the grounds of routine checks. The phones are tapped and stakeout teams are swarming around their homes. Child Protection in Germany (Jugendamt) do not make regular checks to the Biemueller family to see the girl’s status. The girl looks more sick than when she was taken to Germany for treatment. The medical documents presented by Korina Biemueller, the women who has taken the girl, show that the child’s health has worsened. Initially taken to Germany for hip dysplasia, the girl now suffers, according to Korina Biemueller’s statements, of psychiatric and cardiac problems. Romanian authorities have tried to return the child three times, each time unsuccessfully. Rodica Negrea, director of the Directorate of
Social Assistance and Child Protection Timis said last year that “the problem has not changed. The girl Nicoleta Trif is still in Germany. Repatriation was not made. We have prepared everything in detail until the last moment and despite these, it was delayed. Deferment comes because of circumstances. Nothing happened. We deal with the repatriation, that is we agreed together with the Romanian consulate in Munich on sending there a specialist who speaks German, for as long as necessary, but we did not get the consent of the family there (i.e.the Biemuller family abusively keeping the girl there for three years) to make friends with the girl. We would have paid all the expenses, absolutely all of them, but… “.

The Romanian Consulate General in Munchen officially misinformed on the case of the Romanian girls and the two women, victims of the German Justice system

AiR @ April 13, 2011

Chiulangii şi incompatibilii, viitori stăpâni în universităţile timişorene

La Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara se duc adevărate lupte de culise pentru a stabili componenţa Senatului dar şi nominalizările pentru funcţia de rector. Bătălia se anunţă extrem de murdară, actualul rector-deputat-director de spital, incompatibilul ANI, Ştefan Drăgulescu, trăgând sforile pentru a-şi pune oameni în funcţii cheie şi a câştiga controlul în Senatul [...]

More on page 617

Marile orgolii ale micilor pseudo-moguli

Cum te poate certa fantoma redactorului-sef a unui site de stiri care  nu exista. Sau cum nu isi cunosc unii lungul nasului din care inca le mai atarna mucii. Atentie la fila audio: contine o logica debordanta si niste argumente beton-armat.Ca sa ii fac si putina promovare, fata se numeste Codruta Calarasanu, fosta reporterita pe [...]

More on page 609

Iarna tiganiei noastre

In nici un decembrie nu mi-a fost rusine ca sunt timisorean. Anul asta, pentru prima oara mi-a fost. Si o sa imi fie. Era prin 1990 sau 1991 cand tata a tras Dacia 1300 in parcarea blocului din Cluj unde locuia o sora de-a bunicii mele. Pe un loc de parcare, civilizat, ca omul. Um [...]

More on page 597