Exclusiv! Mafia germano-romana loveste! Omul de afaceri timisorean Nikolaus Mann a fost retinut pentru 24 de ore
Posted in: Money laundering | Comments (0)
Exclusiv! Omul de afaceri timisorean Nikolaus Mann a fost retinut pentru 24 de ore, acum aflandu-se la sediul DNA din Bucuresti. Mann a intrat in conflict cu grupul german Aton, care a prejudiciat statul roman si parteneri de afaceri cu peeve 60 de milioane de euro, inclusive prin fraudarea de fonduri europene. Aton Transilvania il are ca administrator pe chestorul Dorel Andras, fost sef al IPJ Timis si fost sef al “0215″ Timis. Procurorul de caz din Timisoara, Sandu Antonio, este acuzat de avocatii lui Mann pentru investigates defectuoasa a cazului. Presiunile si culisele fraudei nemtilor de la Aton, astazi, pe www.mirceaopris.com
AiR @ April 12, 2012
EXCLUSIV Alţi doi judecători de la Curtea de Apel Timişoara, convocaţi la DNA Bucureşti
Posted in: Money laundering | Comments (0)
Cei doi judecători care făceau parte din acelaşi complet de judecată cu vicepreşedintele Curţii de Apel Timişoara, Cătălin Şerban, au fost convocaţi pentru audieri la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie din Bucureşti. Cei doi magistraţi au fost anunţaţi oficial, în cursul zilei de joi, prin notă tetefonică, să se prezinte la centrala DNA din capitală.
Reprezentanţii Curţii de Apel Timişoara nu au făcut nici un comentariu pe marginea acestei informaţii, confirmate însă de către surse din cadrul DNA Bucureşti.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis, în umră cu o săptămână, arestarea preventivă, pentru 29 de zile, a vicepreşedintelui Curţii de Apel Timişoara, Cătălin Şerban, sub acuzaţia de trafic de influenţă, respectiv că a primit 50.000 de euro, pentru a interveni în a fi soluţionat favorabil mai multe dosare pe care le judeca. Accuracy in Reporting vă va prezenta în exclusivitate, luni, culisele arestării şi ramificaţiile transfrontaliere ale afacerii care l-a trimis după gratii pe magistratul Cătălin Şerban. În acest caz, din care procurorii au dezvăluit doar foarte puţine detalii, sunt implicate personalităţi politice dar şi ameni e afaceri, investigaţia desfăşurându-se de-a lungul mai multor luni de zile, pe teritoriul a cel puţin trei ţări.
AiR @ March 22, 2012
De la PDL la USL: Marea Adunare Populară a tovarăşului Iosif Ştefan Drăgulescu
Posted in: AiR SPECIAL GUEST | Comments (0)
Peste nici două ore, adică la ora13, pe 8 martie, de Ziua Femeii, fostul rector al Univeristăţii de Medicină şi Farmacie din Timişoara, se mai joacă , posibil pentru ultima oară, de-a conducătorul de oşti. Şi nu oricum!
Dan Gaiţă (dreapta) şi "Die Hard" Ştefan Drăgulescu, un cuplu care a reuşit să facă. Praf.
Acesta a convocat întreg Senatul univeristăţii pentru a le comunica membrilor ce a mai discutat el pcu preşedintele Băsescu şi cu alţi potenţi ai PDL la nivel naţional. Dar, culmea ironiei cu care ne-a obişnuit, să fie şi un democrat sadea şi să dea cuvântul care au ceva de spus despre activitatea sa, în special să îi mulţumească pentru felul în care a “guvernat” despăotic UMF Timişoara, timp de atâţia ani. Cu alte cuvinte, fostul însă rector i-a convocat pe toi la o şedinţă de doctrină pedelistă, semn că îşi face conştiincios datoria de politruc şi că aface campanie electorală pentru partidul lui Emil Boc.
Asta, după ce a făcut o flotare ilegală tipică, prin care le-a interzis dreptul de semnătură şi le-a tăiat indemnizaţiile prorectorilor încă în funcţie. Însă cu acelaşi tupeu, încreacă să îi facă să mai semneze diverse documente administrative, bune de şters urmele în ceasul al 13-lea. Noroc însă că nici prorectorii şi nici ceilalţi din conducerea univeristăţii nu răspund la comenzile păpuşarului.
Vă povesteam în Jurnalul Naţional despre cum încreacă, până şi acum, să îşi impună oamenii în aparatul de conducere încercând în zadar să facă presiuni asupra noului rector ales, Marius Raica. Petru cei care doresc detaliile le găsiţi în articolul din Jurnalul Naţional, accesând cu un simplu click aici: Rectorul Drăgulescu, dictatorul inimilor. Cum a fost “eliberată” UMF Timişoara
Dacă nu a mers şmecheria cu lista lungă, a mai încercat una cu lista restrânsă a oamenilor săi care TREBUIE impuşi pentru a-l “ecarna” pe noul rector. În ordinea preferinţelor domnului Drăgulescu aceştia sunt:
1. eternul Dan Gaiţă, prietenul, apropiatul şi partenerul de diverse afaceri a lui Drăulescu. Gaiţă a ratat impunerea sa ca preşedinte al Senatului universităţii, aşa că acum Drăgulescu face presiuni ca acesta să fie numit prorector. Asta după Tzuky Drăgulescu a declarat public că “de 10 ani îl pregătesc pe Gaiţă pentru funcţia de rector. Ar fi fost cel mai potrivit”. Cel mai potrivit, pentru interesele incompatibilului ANI.
2. Un alt “must be” este profesorul Mihai Ionac, fost director la Spitalului Judeţean, unde nu revin cu scandalurile financiare provocate, pe care l-ar vrea tot prorector. Motivul e cât se poate de simplu. Aici legătura ar fi una de vreo 800 000 de euro, bani pe care Drăgulescu i-a investit într-o clinică privată cu mai mulţi stăpâni de pe strada Porumbescu, acolo unde se practică treaba aia semi-legală a spitalizrii de o zi şi cu hotel pe aceeaşi stradă, unde se pot caza rudele bolnavului. Frumos dar cam scump, domle!
3. Ultima, dar nu cea de pe urmă este Carmen Bunu, fiica temutului colonel de Securitate care răspundea de fabrica UMT. Carmen Bunu trebuie să fie numită cel puţin decan la vreo facultate, nu de lata dar ea este una dintre piesele de bază ale celebrului secretar de stat, consilier prezidenţial pe viaţă Virgil Găluşcanu. Adică, vrea nu vrea trebuie. Şi asta nu că nu i-ar putea angaja la privat, dar e mult mai simplu să le dai o leafă la stat, plus cu ce mai curge de la studenţi, mai o deplasare, ami un decont. Nu ar fi rău. Totul depinde de hotărârea noului rector, care va spune nu acestor presiuni. Şi merită urmărit cam câte zilşe vor trece până încep şicanele şi represaliile împotriva noului rector Raica după ce îi va refuza pe şi le va da “eject” pupilelor lui Drăgulescu şi Găluşcanu.
Dar să revenim, printre flori şi raze de soare la ziua de astăzi 8 martie. Domnul Drăgulescu va ţine întregii suflări a Senatului UMF un discurs politic despre ce mai spune şi ce aşteptări are preşedintele Băsescu. Parlamentar disciplinat, el îşi face treaba de propagandist în favoarea partidului care l-a hrănit în ultimul mandat, adică PDL.
Joc duplicitar ar fi puţin spus, pentru că omul e deja cu bagajele făcute, după ce PDL a hotărât că nu îi va mai da un mandat de parlamentar. Aşa că Drăgulescu a apelat l un alt incompatibil ANI, ca de la fost rector la fost rector, între intelectuali, mai exact la preşedintele PNL Timiş, senatorul Nicolae Robu. Din ce se laudă Drăgulescu prin urbe, cărţile au fost ăcute şi cică Robu îi va da un fotoliu în Parlament, în următorul mandat, pe listele PNL.
Nu pot decât să îl felicit pe domnul Nicolae Robu pentru această achziţie politică. Doar ca aducere aminte: pe când era un vertical şi combatant ţărănist, Drăgulescu l-a făcut în toate felurile pe preşedintele Ion Iliescu. După care, surpriză, în 1999, acealşi Drăgulescu făcea o plecăciune în faţa lui Iliescu să îl ia în PDSR. Caracter! Ulterior omul s-a mai balansat pe la Partidul Conservator unde însă nu a avut priză la Dan Voiculescu aşa că a preferat puterea şi a dat cu caşcavalul în PDL, ajungând deputat. Acum, la 69 de ani, mai vrea să se dea o tură din partea USL, aripa liberală, cu înţelegere şi omenie din partea chitaristului Nicolae Robu!
Ce să mai zic? La partidu-ţi mare, mare viitor! Dacă Opoziţia continuă în stilul ăsta şi cu astfel de achiziţii de fosile trasesite, până la alegerile parlamentare vor reuşi să scadă sub 20%! Părerea mea.
AiR @ March 8, 2012
Tzuky, omul care nu recunoaste nimic
Posted in: Money laundering | Comments (0)
De-a lungul interminabilelor mandate la UMF Timisoara, nu a recunoscut niciodata ca examenele studentilor si promovarea famigliilor in UMF se face pe multi bani negri. A negat si episodul cu studentii indieni, desi a fost confirmat de catre SRI si BCCO. A negat si a sfidat dramele a mii de pacienti care au platit sute sau chiar mii de euro pentru o interventie la Institutul de Cradiologie, pe care l-a transformat in propria feuda. A negat intotdeauna ca la Cardiologie ar exista un sistem rapace si pervers de firme-capusa ale medicilor din spital dar si ca se face un blat reciproc avantajos cu furnizorii de materiale medicale. A negat intotdeauna ca ar fi un traseits politic desi propriul CV il recomanda prin trecerea prin cel putin trei mari partide. A negat ca a aruncat pe fereastra sau in buzunare “dedicate” bani din cercetare, invatamant sau medicina. Desi dovezi si declaratii veridice exista cu carul. Si tacerea a fost rupta de mai multi profesori si medici reputati. Lucruri grave.
Cand negi realitatea, e clar ca traiesti intr-o lume paralela si asta tine deja de domeniul patologiei.
Si asta se vede cel mai bine atunci cand esti prins in flagrant cu lucruri simple si evidente sau cu detalii de culise pe care altii le recunosc. Formidabila inversunarea de a spune “NU” realitatii!
Un episod consacrat este cel dintre cele doua tururi de scrutin la alegerea noului rector al UMF Timisoara. Serara la ora 21, Tzuky a aterizat cu avionul de la Bucuresti. Imediat s-a dus la una dintre clinicile sale private unde i-a convocat pe cei doi finalisti: Raica si Sandesc. Asta dupa ce in prealabil a incercat sa isi impuna punctul de vedere intervenind direct la Emil Boc, presedintele PDL. “Boc stie despre situatie, trebuie sa iasa rector Sandesc. Cu asta il speriem pe Raica” – a plusat ca la o cacialma in poker. Acestea au fost, mai mult sau mai putin cuvintele sale. Si totusi, pentru ca nu toti sunt ca si el si s-au saturat de dictatura sa de un deceniu, au spart gheata. Sandesc a iesit public si a dezvaluit trocul murdar si ieftin propus de Dragulescu.
Detaliile le gasiti pe site-ul debanat.ro : Sandesc a recunoscut trocul propus de Dragulescu. Bineinteles ca Dragulescu a negat total ca intalnirea si propunerea sa ar fi reale, facandu-i pe Raica si pe Sandesc mai mincinosi decat Pinocchio. Patologie pura, dupa cum va spuneam.
Nici ceea ce presa centrala sesizeaza de ani de zile, faptul ca incompatibilul ANI ia salariu din bani publici de la trie institutii de stat, nu i-a clintit tupeul nici macar cu un milimetru. Detalii gasiti aici: Dragulescu, triplu angajat la stat!
In fine, sa revenim la un eveniment aparent minor, care insa ilustreaza perfect negarea realitatii de care sufera un om care voteaza legi in parlament, ia decizii manageriale in spital unde, teoretic, salveaza vieti si la o universitate unde mai este si ordonator de credite. Pana in momentul cand noului rector ii va veni confirmarea scrisa de la minister.
Asadar, Dragulescu, tulburat ca nu i-au iesit aranjamentele de a-l impune pe profesorul Gaita ca presedinte al Senatului UMF ca, el, Dragulescu sa aiba control asupra universitatii peste rector si prorectori (aici il felicit pe dr. Gaita ca nu s-a mai lasat marioneta lui Dragulescu – pana la proba contrarie), a lovit masina de serviciu. Un VW Passat, dotat ful-optional, pe care l-a calarit dupa pofta inimii de cand l-a achizitionat universitatea. Va prezint aici o fotografie cu masina si rectorul langa ea, caci am vazut ca in presa lipsesc. Si evident, cu masina sifonata, cu celalalt om implicat in accident, martori si politisti, Dragulescu a negat din nou ca s-ar fi intamplat ceva. Tatal sfidarii si mama “hai-sictirului” pe bani publici, acest domn!
Detalii despre penibilul episod cu masina rectoratului, cititi pe larg aici: Dragulescu a lovit masina UMF
Masina protagonistului, mai jos, din arhiva jurnalistilor care au “latrat” ani de zile despre abuzurile de putere si lunga lista de ilegalitati care i se pot imputa.
„Nu am avut nicio întâlnire şi nicio discuţie cu Raica şi Săndesc”.
„Nu a avut loc niciun accident, nu ştiu la ce vă referiţi”.
PS: Domnule Dragulescu, am si eu o curiozitate personal-profesionala, pe care sunt sigur ca nu mi-o veti onora, eu fiind un simplu animal, executant al fortelor raului care vor sa va distruga, un gandac ce trebuie ignorat sau strivit, la fel ca toti cei care va sunt incomozi. Crima lasata cu transarea tiganului Schrott, din caminul Medicinei, a avut loc in parohia Dumneavoastra si a domnului administrator Fiat. Corect?
A fost doar nebunia unei fete care in loc de medicinista a fost transformata in prostituata, sau la caminele Medicinei este un imens bordel si cuib de culegere de informatii si adunat valuta de la “studenti” straini, de mai bine de vreo patru – cinci decenii? Va place intrebarea? Va voi da si raspunsul! Documentat, evident!
AiR @ March 3, 2012
“Ora de Timiş” nu mai dă ora exactă
Posted in: Prensa Latrina | Comments (0)
Început ca un proiect media ambiţios şi promiţător, cu o relativă finanţare din partea omului de afaceri Nicuale Miron, reţeaua “Ora de ştiri”, cea care are “oradetimis.ro” şi se extinde şi în alte oraşe, pare că a pierdut esenţialul. Adică linia editorială echidistantă, cu materiale bazate pe documente, declaraţii ale părţilor ce apar în articole seriose sau sensibile şi alte chestiuni deontologice pe care Robert Şerban, un bun scriitor şi un director editorial echilibrat de ziar online, a încercat să le impună. Am publicat şi eu două materiale în “Ora de Timiş”. Altele nu mi-au fost pulicate şi nu m-am supărat pentru că argumentele lui Robert Şerban, deşi personale şi, implicit subiective, mi s-au părut pertinente. Refuzul unor materiale de ale mele au ţinut de ceea ce Robert Şerban a considerat lacune în documentare sau neluarea punctelor de vedere ale tutror celor implicaţi. Tinând cont că nu am putut face mai mult, m-am retras discret după o scurtă colaborare, ce a ţinut o lună de zile. Despărţire de gentlemen, fără mizerii “pre sau post-operatorii” din ambele părţi.
Interesant este cum cuplul managerial al reţelei “Ora de Ştiri” a pierdut parţial controlul editorial după ce finanţatorul portatului cu filiaţie social-democrată, a impus introducerea unor autori consacraţi, cu o reputaţie nu tocmai imaculată sau chiar făcută praf de propriile acţiuni în care au combinat prea mult influenţa temporară şi relativă a ziaristului cu vendete şi afacerile personale.
Aşa au început să apară, peste voia şi stilul fairplay al lui Robert Şerban texte şi calomnii, “şpârle şi şopârle” de campanie electorală: texte nesemnate, neasumate, dar ale căror autori transpiră prin porii textului şi prin direcţia atacurilor. Aceeaşi schemă aplicată de vreo 15 ani încoace. Respectivii, se cunosc domniile lor, au rămas fără suportul de a publica în presa centrală, aşa că bun e şi un portal local de ştiri. Asta în anumite cazuri. În altele, unde potul era prea mare şi beneficiarii cereau expunere naţională, autorii au încercat să forţeze apariţia unor texte scrise la comandă în publicaţii naţionale cu tiraj serios, audienţă şi credibilitate. Exemple există. Numai că, fiecare cu reputaţia lui, aşa că încercările de a intra cu textul pe uşa din spate a redacţiilor bucureştene a dat greş. Mission failed! Nasol, mai ales dacă s-a promis apariţia sau scenariul merge mai departe…
Şi iată cum, ceea ce fondatorii Robert Şerban şi Horea Băcanu au dorit să fie un portal echidistant, cu analize pertinente şi investigaţii documentate, s-a transformat într-o hazna a bârfelor şi a şuşanelelor de cafenea, scrise pe picior, de pe telefon sau de pe tabletă.
ŞI iată rodul muncii, un şut direct în “cojones” dat site-ului care s-a dorit cu intenţii bune şi ţinută editorială.
Pentru a găsi un loc în schemă, calomniilor sau limbilor date diverşilor politicieni sau oameni de afaceri s-a re-re-reinventat rubrica neasumată de bârfe, intitulată, cum altfel, “Ora de…zvon”. Mda, nimic nou pe frontul ăsta, nici măcar protagoniştii.
Câteva exemple, pe care nu le comentez şi nici nu dau mai multe detalii. Cel puţin deocamdată:
Gheorghe Ciobanu e atent cu sine şi foarte atent la alţii Aici spun doar atât: tehnica obosită “muşcăm şi ne gudurăm”. Ghiţă Ciobanu nu mai are nevoie şi de alţi consilieri de campanie, indiferent dacă va mai rula o tură cu PDL sau se va întoarce în PSD.
PDL Timiş zice… uş acvilei UNPR! Întrebări: care PDL? Ăla care nu l-a dorit pe un trasesit politic căruia Ostaficiuc i-a spus “Cu ginerele Dvs nu sunt prieten, am doar o relaţie de afaceri”. Acelaşi traseist care a plâns la înalta poartă a generalului Oprea de la UNPR să fie primit înapoi, pentru că la PSD nu i s-a dat nici o funcţie? Oare vine omul înapoi cu tot cu cei 800 de membri pe care i-a convins peste noapte să treacă de la UNPR la PSD şi acum se cer înapoi. Un fel de Caragiale, dar jalnic. Vă spun eu sigur că poate veni cu 1800 de membri către UNPR sau cu cei 300 care au apărat Sparta, că uşa UNPR Timiş s-a închis definitiv în urma sa, după dezertare, nedemnă de un militar fie şi în rezervă, indiferent la câţi deputaţi şi miniştri ar face antecameră. Garantat!
Valeriu Tabără, mai… scund decât „Piticul” Iartă-l cu mărinimie, domnule ziarist, căci oricum Tabără nu mai e în cărţi. Am înţeles jocul cu mantă, dar ţinta e aleasă greşit. Parol!
Nelu Balaş ar vrea şi independent! Atenţie! Relaţiile prea apropiate şi pe ascuns, provoacă orbire! Deci lupta dintre emisara lui Sorin Frunzăverde impusă în CJ Timiş şi poştaşul prozelit nu are miză, căci colegiul ăla e ca şi desfiinţat.
Un sake pentru domnu’ Aurică, primar de Tormac! Nu a ţinut cu primarul Aurică. El zice că cineva a plecat foarte nervos după o negociere în care ultimul cuvânt al primarului de Tormac a fost “Nu!”
Şi exemplele pot şi vor continua, nu doar din “Ora de Timiş”…
AiR @ February 26, 2012
Un fleac! Ne-am dezăpezit.
Posted in: AiR SPECIAL GUEST | Comments (0)
Vârful Vlădeasa, din masivul muntos cu acelaşi nume, are exact 1.836 de metri. Cam aşa ne-am simţit şi noi pe Intrarea Vlădeasa din Timişoara. Abandonaţi, căci salvatoarele pluguri şi utilaje de dezăpezire ne ocoleau mai ceva ca pe o comunitate de Yeti. Şi totuşi, ce dacă ne-am buşit, ca de la vecin la vecin, maşinile între noi, în curtea blocului? Nu era asta ţara lui Bulă? Şi unde mai e plăcerea derapajelor, a împinsului maşinilor dimineaţa, ca să intri în graţiile vecinelor împotmolite care se grăbesc care încotro? Sau ideea sinistră că oricare ne puteam călca copiii cu maşina, în mijloc de săniuş? Că aşa e la bloc. Şi dacă primarul şi-a trimis trupele de Nazguli dezăpezitori pe toate străzile dimprejur, azi un vecin (încă nu l-am depistat să îl felicit) şi-a rupt din tonerul de la imprimantă şi a postat la fiecare intrare de bloc un îndemn mobilizator.
Şi la noi pe Vlădeasa îi fain şi feerie: munţi de zăpadă, concursul “Recunoaşte-ţi maşina, dacă poţi”, aer sănătos de munte ca şi la 1836 de metri combinat cu gazele de eşapament de la motoarele turate în disperare, mai o bătrânică care îşi rupe un şold sau o mână. Ai noştri plozi au făcut “îngeraşi” în zăpadă, vecinul Vlăduţ s-a dat cu placa, ăia mai mici cu săniile. Mai lipseau colindele şi răciturile şi era ca de Anul Nou.
Românii, în general, sunt fiinţe solitare, care se implică greu sau deloc în acţiuni de masă, “civice şi cetăţeneşti” cum ar zice dom’ primar Ciuhandu. Am rămas tâmp când, pe la 18,30 am ajuns în curtea blocului şi băieţi, fete, bărbaţi, femei, copii – toţi dădeau la lopată, acompaniaţi de labradorul Mugurel şi de pudelul cu hăinuţă şi şoşoni – blânzii câini ai blânzilor vecini. Aşa că, mai de jale mai de jenă, că erau vecinii, nevasta, ai mei părinţi şi fiu-miu, am zis să mă bag şi eu. Şi m-am băgat. Am dat la lopată, am râs din tot herţu, s-a făcut miştocăreală, dar într-o oră s-a dezăpezit. Fiecare în faţă la blocul lui, nemţeşte. “Să facem treabă”, vorba Hertei Müller. Şi treaba s-a făcut.
Fără pretenţii că am dat gaura la macaroană sau că am putea dezăpezi şi vârful Vlădeasa, adică muntele, am putea însă încerca pe străzi cu nume montaniard sau nu, precum Alsacia, Anina, Bârsei, Bacău, Belgrad sau pe Vălenii de Munte, Carpaţi şi, în final, dedicaţie pentru comandamentele de iarnă din primărie şi prefectură, evident pe… Intrarea Onoarei, care este între Calea Şagului şi strada Victor Hugo.
Şi dacă tot ne-a mustrat conştiinţa şi ne-am mişcat cu talent, la 19 fix, exact când eram pe terminate, între blocuri a intrat un monstru mare, galben, cu faruri orbitoare şi girofar portocaliu, huruind din caii-putere, cu o lamă mare-n faţă. O arătare care ne-a lăsat pe toţi proşti, muţi şi cu gura căscată, căci aşa ceva nu am mai văzut pe strada noastră nici iarna asta şi nici în iernile trecute. Nu era balaurul din munte ci un tractor cu lamă. Aşa cum se aude şi în filmuleţ, l-am aplaudat şi i-am promis şoferului că îl votăm primar, dacă va candida. Numai că nea şoferu, ca un veritabil politician, a tras o linie scurtă cu lama şi dus a fost în noapte. Cu zăpada împroşcată la loc pe maşinile noastre parcate la bordură, ne-am reapucat cuminţi, calmi şi organizaţi ca nişte elveţieni, să ne dezăpezim, a doua oară, maşinile, că dimineaţă copiii trebuie duşi la şcoală iar unii cetăţeni de pe Vlădeasa mai merg şi la muncă, la piaţă, la balamuc. Nu ştim cum să îi mulţumim tractoristului anonim, că nu s-a oprit să ne zică cum îl cheamă, pe utilaj nu scria numele vreunei firme, iar numerele de înmatriculare erau din alea “roşii”, provizorii.
Pentru video, click pe linkul de mai jos:
Monstrul galben, minune pe strada noastra
Şi cu asta, am mai fumat o ţigară împreună, am mai socializat la lopată şi toţi plătitorii de taxe şi impozite la primăria Timişoara îi mulţumim din inimă domnului primar că s-a îndurat şi de strada noastră şi ne-a trimis un tractor cu lamă. Şi ce dacă nu a făcut treabă, măcar l-am văzut pe Vlădeasa aşa că acum nu ne mai simţim singuri, izolaţi şi nebăgaţi în seamă.
Oricum, dacă Becali s-a băgat şi el la dezăpeziri, comitetul anonim de pe Vlădeasa se oferă să dezăpezească şi alte străzi uitate de Dumnezeu şi care nu apar pe harta primarului. Să ne tot trăiţi, Dom’ Primar Bun Gospodar!
AiR @ February 13, 2012
Cu abecedarul la tufiş
Posted in: AiR SPECIAL GUEST | Comments (0)
La anul 2012, se închid şi se comasează şcoli. La acelaşi an de graţie, în peste 50% dintre şcolile româneşti, WC-urile sînt insalubre. În celelalte şcoli, mai ales de la ţară şi de prin orăşele, “grupul sanitar” e fie o latrină în fundul curţii, dar cel mai des tufişul după care elevi şi dascăli se duc şi îşi rezolvă necesităţile fiziologice. Cam ăsta e învăţământul românesc. Că avem un ministru corijent şi greu încercat de examenele simple nu e o noutate. La fel cum nu e o noutate că elevii învaţă inepte sau academice porcării ce nu le vor folosi vreodată.
Un ministru repetent şi mai multe generaţii pierdute.
Încununarea “excelenţei” este însăşi autosuficienţa, lenea şi agramatismul dăscălimii române sau măcar a unei părţi a ei. Total solidar cu dascălii: nu au condiţii de lucru, li se desfinţează posturile, au salarii de mizerie. Dar nimic nu stă drept scuză pentru analfabetismul profesorilor de limbă română adus la rang de Olimpiadă. Olimpiada, un fel de stindard al calităţii, spuma spumelor pentru profesori şi elevi. Păi nu? Iată, aşadar, o mostră de crasă incultură şi bătaie de joc – simularea pentru “OLIMPIADA DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ, Clasa a VII-a, Etapa judeţeană – Timiş”. Un document pe care elevii ce vor la olimpiadă l-au primit pe email, că doar e secolul XXI.
Cu antentul MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII, DIRECŢIA GENERALĂ ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR, un document cu pretenţii de etalon pentru elevii de elită ai şcolilor. Şi ce mi-au arătat câţiva elevi de clasa a VII-a în acest test?
Mostra 1: “III. Literatura nu se poate construi fără o bună cunoaştere a limbii române. Prin urmare, va trebuie să probezi şi tu că, alături de creativitate şi de priceperea de a aplica elementele de teorie literară, dovedeşti şi o foarte bună cunoaştere a problemelor de limbă română.”
Mostra 2: “Transcrie enunţul de la punctual 1, în spiritul variantei de răspuns pe care ai ales-o ………………………..4 p.”
Iar la subiectele pentru “Minorităţi”…
Mostra 3: “III. Literatura nu se poate construi fără o bună cunoaştere a limbii române. Prin urmare, va trebuie să probezi şi tu că, alături de creativitate şi de cunoaşterea elementelor de teorie literară, dovedeşti şi o foarte bună cunoaştere a problemelor de limbă.”
şi
Mostra 4: “Asociază cuvântului “cerească”, din poezia dată, ???? unul dintre cuvintele următoare, pe care-l consideri sinonim al acestuia, valabil în orice context: pură, suavă,celestă…………………..…………………………………………………………..2 p.”
Aici lipseşte un “cu”, în locul căruia am pus eu patru semne de întrebare.
Patru semne la patru greşeli grosolane pe care elevii olimpici le primesc la simularea concepută de către dascălii experţi într-ale limbii române din judeţul Timiş. În alte judeţe nu ştiu cum e, precum nu ştiu ce aberaţii sînt la alte discipline.
Peste toate astea, mai adăugaţi nişte greşeli şi aberaţii la nivel naţional pe care le-am găsit prin manualele de română, engleză, fizică, matematică. La care mai puneţi că jumătate dintre manuale sînt scrise pe genunchi sau plagiate ordinar din tot felul de broşuri sau de pe internet. La capitolul plagiatului de prin alte cărţi româneşti şi străine, campioane sunt manualele de limba engleză şi limba germană şi mai toate manualele disciplinelor savante cu care se otrăvesc creierele copiilor din ciclul primar.
Dragi dascăli creatori de subiecte de olimpiadă, puneţi mâna pe abecedar şi întoarceţi-vă la tufişul din fundul curţii, de la şcoală. Deschideţi cartea de bază, cu liniuţe, puncte, cerculeţe şi literele din alfabet, faceţi din nou primii paşi şi din poziţia “pe vine” mai scrieţi încă o dată subiectele alea. Înţelegeţi acum de ce exodul creierelor româneşti nu se mai rezumă la studenţi, masteranzi ori doctoranzi? Şi de ce, dacă buzunarul părintelui îi permite, îşi trimite omul copiii la şcoală la Viena sau la Londra?
Numai că majoritatea amărăştenilor ne lăsăm copiii pe mâna voastră. Nu că asta am vrea, dar altceva nu avem şi nu ne permitem.
Ruşine, tovarăşi profesori şi tovarăşe profesoare!
Citiţi şi downloadaţi aici exemplul agramaţilor dascăli de limba română: Romana_Etapajudeteana_Subiecte_ClasaaVII-a_0-1.doc
P.S. La Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş aş avea şi eu o rugăminte, că sînt cam foarte nelămurit. Puteţi da jos steagul NATO de pe faţada instituţiei? Nu de alta, dar el se arborează la instituţii ce ţin de ministerele apărării şi al administraţiei şi internelor. Doar aşa, ca să ştiţi.
AiR @ February 13, 2012
România kitsch: un tort pentru Ciac Noris
Posted in: AiR SPECIAL GUEST | Comments (0)
Chuck Norris poate fi oricum, numai kitsch nu. Asta pentru că el e spuma, adică “the original, the one and only”. Ăilalţi – Rambo, Arnold, Brus Li sau Sergiu Nicolaescu sînt doar copiile palide.
Şi dacă Ciac iubeşte ceva în România, atunci e clar tortul de ziua lui. La cofetărie rămâi tâmpit când vezi prin cataloage următoarele: tort cu scena naşterii lui Iisus, tort cu Barbie, tort cu cine vreţi voi din desenele animate, tort cu făţăul copilului tău, tort cu cowboy şi indieni comestibili, tort cu maşina de gunoi inscripţionată “Retim” (a avut fiu-miu acum câţiva ani), tort cu miri, cu porumbei, cu grenade, cu steagul ţării, tort violet cu Poli, tort cu minge de fotbal şi tort cu fructe de plastic. La vară o să apară şi tortul cu halbă de bere.
Între delir mistic şi artă pe băţ, torturile astea tâmpesc orice copil şi chiar şi un adult, când nevasta îi aduce un tort cu poza ei, amanta unul cu lista de dorinţe iar colegii de serviciu un tort cu silicoanele Pamelei Anderson. Yes!
Puţin debusolat de caruselul politic din România şi de protestele tot mai confuze, Ciac şi-a găsit echilibrul într-o cofetărie de pe Calea Şagului. Acolo, în catalog, la pagina 46, poziţia A 12, s-a regăsit pe sine în tortul pe care îl va servi cu prietenii şi duşmanii, în Piaţa Operei, fix de ziua lui, care e când vrea el.
Să lămurim puţin poza: frumuşelul întins languros e chiar Ciac, în varianta epilat şi fără barbă. Mai greu e cu blana pe care stă întins precum o sirenă, căci artistele-cofetare nu m-au putut lămuri cărui animal mort îi aparţine blana pe care stă întins şi relaxat Ciac, aşteptând să fie tranşat de Happy Birthday. Aşa o confuzie e cu blana aia: casiera zice că e o blană de oaie, în timp ce laboranta cofetăriei se jură că e urs polar. Mie mi se pare că e un miel belit, unul mare de tot. Că mielul va fi exact “de sezon”, ţinând cont că ziua oficială a lui Ciac e chiar în aprilie, înainte de Paşte. Paştele lui de miel polar!
AiR @ February 8, 2012
Beşinozaurii fără cap: capul lui Jichici vrem!
Posted in: AiR SPECIAL GUEST | Comments (0)
După atâta zăpadă, mafie ţigănească, Telpark, frig, şpagă şi minciuni, Poli pe butuci, s-ar cam impune un “Occupy Primăria Timişoara!”. Zic!
Agramaţi, ignoranţi, adormiţi în scaune, consilierii locali din CL Timişoara votează “în orb” tot ceea ce li se pune sub nas. Neinteresaţi de absolut nimic, cu o acută durere anală vizavi de viaţa timişorenilor care le plătesc indemnizaţiile de aleşi locali, reptilienii ăştia votează orice ilegalitate, fără să clipească, fără să ciripească şi fără să citească măcar textele proiectelor de hotărâri. Aşa s-a ajuns la situaţii penale de încălcare flagrantă a legii şi a regulamentelor tot de ei votate. După care, de vină e de fiecare dată, nea Jean, adică Ioan Cojocari, secretarul primăriei care trebuie să dea avize de legalitate la şmenurile tuturor buticarilor cu doctorat la seral şi a tuturor chiriţelor cu ruj pe dinţi şi aere de politician de cartier. Nu că nea Jean ar fi vreun sfânt în viaţă….
O ruşine pentru oraş, o ruşine în faţa căreia rămânem impotenţi, pentru că nu noi, fraierii, îi alegem nominal pe aceşti beşinozauri.
Şi totuşi, în Consiliul Local Timişoara, aşa cum îl ştiu eu, există o voce. Un tip tânăr, educat, cu o carieră de invidiat şi care spune verde-n faţă lucrurilor pe nume şi şmenurilor pe prenume. L-am ascultat în plenul CL-ului, am fost şi la emisiuni TV împreună şi afirm, fără să îi fac vreun lobby băiatului ăstuia, că are coaie. Poate prea mari şi prea diplomate pentru un rol mărunt de consilier local. În locul lui m-aş implica fie în politica mare din Bucureşti sau Bruxelles, fie mi-aş vedea de carieră şi afaceri.
Şi ce găselniţă mai de căcat puteau găsi fosilele din primărie şi din consiliul local pentru a se scăpa de Ciprian Jichici decât să îl exmatriculeze ca pe un elev rebel, chipurile pentru că are prea multe absenţe de la şedinţele consiliului local. Să fiu mai clar: băiatul vine, punctează şi pleacă. Aşa cum trebuie să facă orice Pretorian care se respectă. Eu cred că ceilalţi consilieri ar cam trebui să îşi depună mandatele pentru că prezenţa lor este cel mult una fizică. Vin acolo ca să mai ia un leu şi să mai doarmă un somnic dulce în fotoliile de muşama din sala de consiliu. Sau alţii, mai tineri şi mai activi, vin să mai treacă câte o hotărâre pentru un PUZ sau o autorizaţie pentru care au luat şpaga: terase, terenuri, Heavenuri, Aurore, Piaţa Unirii, Grădina Zoo, Telpark, Barbu-ADP, Piaţa Mehala sau Piaţa 700 ş.a.m.d. Să le dau şi numele consiglierilor şpăgari?
Sau să mă întreb de câte ori au ţinut Ciuhandu şi onor Consiliul Local cont de părerea pulimii amăgită cu aşa-zisele “consultări publice”? Cât de proşti ne credeţi şi cât aveţi impresia că va mai dura până când o să îşi ia nişte timişoreni lumea în cap şi o să dea buzna peste voi în mijlocul şedinţei să vă scuture izmenele maronii şi creierele adormite pe veci? Trezirea, consilierilor, căci nervii oamenilor sunt întinşi la maxim! Pariu?
Aşa că, pe moment, vă las în compania dialogului absurd, în care “dom’ne” Ciuhandu se joacă de-a dirigintele elevului chiulangiu iar Ciprian Jichici îi întreabă despre nişte şpăgi de sute de mii de euro, ilegalităţi, foşti ofiţeri DIE rataţi – actuali oameni de afaceri şi Sfântul Nicuşor Miuţ! Miuţ care mă certa pe mine la telefon prin luna noiembrie 2011, că mi-am permis să îl pun în Jurnalul Naţional pe lista ruşinii din primărie, lista legăturilor cu mafia ţigănească şi cu mafia imobiliară în general, când el, săracul, e angajat la privat. Aşa m-a certat Miuţ. Am omis să îi amintesc atunci despre înregistrările în care cineva cerea unui patron de ştrand bani de concediu. În mod repetat. Adică ŞPAGĂ? Zâmbesc şi mai iau o pastilă. Să trăieşti, nea Miuţ! Şi succes la procese că vei avea nevoie şi matale şi domnu Ciuhandu cu gaşca.
Deci cam aşa a fost dialogul….
„Veniţi din an în Paşti pe aici şi atunci aveţi o problemă cu formatul în care primiţi materialele. Veniţi mai des pe la consiliu (…)”, i-a atras atenţia Ciuhandu. În replică, Jichici a afirmat în plen că multe dintre şedinţe sunt convocate „după ureche”, cu doar câteva zile înainte.
Consilierul Ciprian Jichici spune că, înainte de a discuta despre încetarea mandatului său, cei de la primărie ar trebui să se uite în propria ogradă şi să respecte legea.
„Nu ştiu dacă sunt la un pas de a-mi pierde mandatul pentru că nici măcar una dintre şedinţele de consiliu nu a fost convocată potrivit prevederilor Legii 215, articolul 39, aliniatul 3. În mod normal ar trebui să primim o convocare în scris cu cinci zile lucrătoare înainte şi ordinea de zi, ceea ce nu se întâmplă. Primarul şi secretarul dispun la discreţie convocarea acestor şedinţe, ba e şedinţă ordinară, ba extraordinară, nu există nicio rigoare. Eu sunt om de afaceri, am deplasări internaţionale pe care le organizez cu şase-opt luni în avans, domnul primar ar trebui să înţeleagă că mai sunt oameni care chiar au treabă în oraşul ăsta. Discutăm de o crasă nerespectare a legii”, ne-a declarat Jichici. El susţine că de cele mai multe ori este convocat la şedinţe telefonic, iar lucrurile se schimbă de pe o zi pe alta.
Liberalul crede că primarul Gheorghe Ciuhandu urmăreşte de fapt să îi închidă gura pentru că este unul dintre cei mai vocali consilieri.
„E bizar ceea ce se întâmplă, probabil că ceea ce se urmăreşte este să i se închidă gura consilierului local Ciprian Jichici, cred că ceea ce se doreşte e intimidarea mea, mai ales că unul dintre cele mai mari tunuri ale primăriei, afacerea Heaven (n.r. – închirierea bazei sportive din zona stadionului fără respectarea legii, caz care a dus la prejudicierea bugetului local cu aproape 228.000 de euro potrivit DNA, şi trimiterea în judecată a fostului şef de la Patrimoniu, Nicuşor Miuţ, şi a altor angajaţi ai primăriei pentru abuz în serviciu contra intereselor publice şi alte infracţiuni), urmează să se pună pe rol, eu fiind printre cei care nu au votat în acel caz. Mi se pare cel puţin bizar, în condiţiile în care nici măcar o şedinţă nu a fost organizată conform legii administraţiei locale. E foarte posibil să ajungem în instanţă şi atunci vom vedea cine are probleme pe litera legii”, a conchis consilierul Ciprian Jichici.
P.S. Acest material a fost scris la comandă, pe bani mulţi şi negri! Vă doresc să aveţi atâţia cât am primit şi eu pentru textul ăsta! Hai noroc!
AiR @ February 7, 2012
Chiulangii şi incompatibilii, viitori stăpâni în universităţile timişorene
Posted in: World Wide Mafia | Comments (0)
La Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara se duc adevărate lupte de culise pentru a stabili componenţa Senatului dar şi nominalizările pentru funcţia de rector. Bătălia se anunţă extrem de murdară, actualul rector-deputat-director de spital, incompatibilul ANI, Ştefan Drăgulescu, trăgând sforile pentru a-şi pune oameni în funcţii cheie şi a câştiga controlul în Senatul universităţii, anihilând astfel posibilele reforme ale celui care va fi ales ca rector, în locul său. Şi la Universitatea de Ştiinte Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului sindicatul se luptă cu actualul rector, care vrea să lase locul unui incompatibil, fost director al Direcţiei agricole.
Ilegalităţi şi sabotaje la Medicină
La UMF Timişoara scandalurile privind abuzul de putere al rectorului Ştefan Drăgulescu se ţin lanţ de ani de zile. În prag de pensionare, acesta îi sabotează pe unii candidaţi la funcţia de rector şi, în paralel, numeşte ilegal proprii oameni pe diverse funcţii în univeristate. Drăgulescu e prea puţin interesat cine va fi noul rector, strategia sa fiind anihilarea autoritatea viitorului rector prin controlarea Senatului univeristăţii, unde şi-a plasat strategic apropiaţi şi rude ale acestora. Piesa de rezistenţă este medicul Dan Gaiţă, prieten extrem de apropiat cu Drăgulescu şi actual secretar ştiinţific al Senatului UMF. Acesta este propulsat pentru funcţia de secretar al senatului UMF, de unde poate manevra în voie mersul universităţii. „Sunt adept al sistemului democratic. Am dreptul să spun cine poate să conducă univeristatea, mai ales că sunt şi rector şi parlamentar”, a declarat rectorul declarat incompatibil de către Agenţia Naţională de Integritate. „Îl sprijin ca rector pe Marius Raica iar ca preşedinte al senatului pe profesorul Dan Gaiţă”, a dictat „democratic” Drăgulescu, în luna decembrie. Doctorul Gaiţă a devenit celebru prin faptul că este un companion frecvent al lui Drăgulescu la diverse congrese. Ca o coincidenţă, cei doi sunt premianţi ai Galei Sănătăţii 2011, unde Drgulescu a primit premiul I de excelenţă pentru implicarea deosebită în activitatea didactică, iar Dan Gaiţă un premiu de excelenţă, locul al III-lea pentru cea mai bună campanie de informare publică în domeniul sănătăţii.
Rectorul UMF Timişoara Ştefan Drăgulescu şi Dan Gaiţă, secretar ştiinţific al Senatului UMF (în prim-plan)
Viitor preşedinte al senatului – 170 de zile lipsă la apel
Veritabil chiulangiu, Dan Gaiţă face parte din peste 10 societăţi şi comitete naţioanle şi internaţionale de medicină, în special pe cardiologie. În această calitate, în anul 2011, omul a lipsit de la serviciu nu mai puţin de 170 de zile, în cursul anului trecut. Socoteala a fost ţinută de către colegii săi, medici care fie au ţinut cursuri studenţilor în locul său, fie i-au tratat pacienţii şi au făcut de gardă pentru el, la spitalul de cardiologie. Pe lângă congrese şi conferinţe, Dan Gaiţă este un abonat al prezentărilor de medicamente şi echipamente medicale, pentru care firmele din domeniu îi plătesc deplasările, cazările şi îi fac diverse cadouri şi facilităţi. Gaiţă îşi face lobby pe banii firmelor medicale, invitând medici şi ziarişti al congrese şi prezentări de medicamente, oferind generos bilete de avion şi cazări la hoteluri de 4 stele. Prin în atâtea activităţi paralele cu munca din universitate şi spital, aspirantul la funcţia de preşesindte al senatului UMF Timişoara, nici nu mai ştie câte zile pe an lipseşte de la lucru. „Măbucur că aveţi o cifră exactă. Eu nu mi-am făcut un calcul câte zile am fost plecat. Nu cred că e o cifră reală şi nu are legătură, pentru că o mare parte din deplasări sunt în weekend sau în zilele mele libere. Sunt luni în care am4 -5 conferinţe la care trebuie să merg. Per total, sunt zeci. La Societatea Europeană de Cardilogie sunt în comitetul director. Toate deplasările au fost cu avizul univeristăţii şi al spitalului. În mare parte, în ziel libere ce au ţinut de concediu medical. Vrea să fiu mai selectiv cu participările. Se putea face să fiu mai mult la Timişoara dar asta e calea care am ales-o. Fondurile nu au legptură cu finanţarea de la universitate. Deplasările externe au fost suprotate de organizatori, de structuri europene. Deplasările au fost legale, acoperite şi justificate”, a declarat doctorul voiajor. Acoperite de semnătura rectorului-director de spital Ştefan Drăgulescu, acre îi este şef la ambele locuri de muncă.
Sabotaţi rectorii, cuceriţi senatul
Actualul rector Drăgulescu îşi va exercita influenţa asupra viitorului rector, prin intermediul supuşilor săi din Senat, mai ales dacă îl vor avea ca preşedinte pe chiulangiul Dan Gaiţă. Pentru postul de rector, candidează, cu fair-play, trei profesionişti: Sorin Pescariu – directorul Departamentului de Cardiologie din cadrul UMF Timişoara, Marius Raica – prorector al UMF Timişoara, Dorel Săndesc – şeful Clinicii Anestezie Terapie Intensivă (ATI) de la Spitalul Clinic Judeţean Timişoara. Cel mai incomod este Sorin Pescariu, ţinta unor întâmplări bizare şi abuzuri administrative. La începutul lunii decembrie, acestuia i-au dispărut din cabinetul de la insitutul de cardiologie două laptopuri şi mai multe microunităţi de memorie. „A fost poliţia, au zis că nu sunt amprente. Nu am mai primit nici un răspuns de la ei. În laptopuri şi pe stickuri aveam informaţii profesionale şi cursuri medicale noi. Curios, au intrat pe geam, la mine la etajul unu, deşi era mai simplu să spargă cabinetul de la parter, al unei colege. Era mai uşor de intrat şi găseau şi acolo electronice, dacă asta au căutat. Au spart doar cabinetul meu iar munca mea ştiinţifică şi perosnală s-a pierdut”, a declarat doctorul Pescariu.
În plus, acesta a intrat în conlfict cu Ştefan Drăgulescu atât la univeristate cât şi la spital. „A venit la mine managerul institutului de cardiologie, Ranko Szuhanek să semnez recepţia unor aparate. Erau la preţ de 2 sau 3 ori mai mari decât pe piaţă, aşa că nu am semnat recepţia. M-a pus să semnez pentru un aparat care nici măcar nu era adus în ţară. I-am ameninţat că mă autodenunţ la procuratură. Ultima achiziţie a fost de 700 sau 800 de mii de euro, deşi aparatul ăla e vreo 200 de mii de euro. Am refuzat să semnez recepţia, aşa că a semnat un alt coleg, a cărui fiică trebuia promovată”, a mai spus Pescariu.
El acuză că şi la universitate a fost sabotat şi s-au făcut numiri ilegale pe funcţii, pentru apropiaţii rectorului Drăgulescu. „Eu am spus pe faţă în senat tot ce a fost de spus. Supunerea mea faţă de Drăgulescu a fost că am semnat împreună cărţi, articole de specialitate în care el nu a scris nici măcar o virgulă. Şi ia premii de excelenţă. În 20 de ani, nu a ţinut un curs, apărea doar la examene când trebuia să dea notele. Promovează doar oameni pe care îi ţine în lesă. Fie le promite promovări contra tăcerii, fie promovează rude ale unor colegi. Acum senatul votează cum vrea el, pentru că senatul e compus din supuşi, prieteni şi rude ale acestora”,a mai declarat Pescariu.
Numiri ilegale
„Ca şef de departament cardiologie la univeristate, m-am trezi că au fost scoase la concurs posturi. Conform regulamentului trebuia să fiu şeful comisiei. În schimb m-am trezit exclus din comisie cu totul. Am protestat, iar Drăgulescu mi-a zis că el e retcor de 20 de ani şi că se trece la vot. Acum avem două state de funcţii: unul legal fcăut de şeful de departament şi unul paralel, aprobat de către senat, unde rectorul Drăgulescu este şi preşedinte. De aceea funcţia asta a devenit atât de importantă acum. Concursul pe posturi s-a făcut cu dedicaţie, însă candidaţii nu aveau doctorat. Aşa că au inventat altă metodă. M-am trezit că cei trei candidaţi nu mai dau concurs, în schimb ajund pe post prin transfer. Nici asta nu e legal, că nu au studiile. E vorba de ginerele doamnei profesor Mancaş, de o fostă asistentă a acesteia şi de Alina Negru, fiica unui medic cardiolog, în acelaşi timp soţie a conferneţiarului Negru de la clinica privată Oncomed. M-a socs şi din consiliul de administraţie, unde reprezentam Colegiul Medicilor, fără explicaţii. Au încercat să mă schimbe de tot, dar nu au reuşit”, a mai spus medicul Sorin Pescariu.
Interesant este că transferul doctoriţei Alina Negru duce spre mai multe fire. Ea este soţia lui Şerban Nergu, medic coordonator la clinica privată Oncomed. „Personal am făcut eforturi pe lângă miniştrii educaţiei şi cel al sănătăţii să transforme Oncomed în spital clinic, primul din Timişoara. Domnul Şerban Negru a fost numit conferenţiar la disciplina oncologie la noi la univeristate”, a explicat lejer legăturile Ştefan Drăgulescu. A uitat să spună că la Institutul de Cardiologie pe care îl conduce, o altă rudă a familiei Negru, furnizează printr-o firmă, produsele de cateterism şi alte consumabile medicale.
Incompatibilul de la Agronomie
Un alt scandal a izbucnit la Universitatea de Ştiinţe Agricole. Sindicatul din USAMVB acuză actuala conducere a universităţii că a schimbat ilegal regulamentul de organizare a alegerilor de anul viitor. Sindicaliştii cer anularea tuturor decizilor luate în senat. Totul a fost pus la punct, spun sindicaliştii, pentru ca Paul Pârşan, fostul director al Direcţiei Agricole, actualul decan al Facultăţii de Agricultură, să rămână singurul candidat pentru funcţia de rector. În Senat s-a votat ca toţi candidaţii la funcţia de rector, decan sau şef de departament să nu aibă rude în universitate, respectiv facultăţi. Dacă alţi candidaţi ar trebui să divorţeze, având soţii angajate la USAMVB, candidatul Pârşan părea unicul compatibil. Asta până când s-a descoperit că şi-a angajat o nepoată ca şef de departament la facultatea de tehonlogie a produselor agroalimentare.
AiR @ January 19, 2012
